O serie cu rețete obișnuite în familia mea. ¸¸Meniuri¨ mâncate la mama acasă, dar niciodată gătite de mine. Mama a fost genul acela care nu m-a lăsat să fac nimic din ceea ce înseamnă să fii o adevărată gospodină. Bine a făcut că m-a lăsat să îmi trăiesc copilăria și nu a ținut morțiș să învăț să gătesc, să împletesc și ce mai era de făcut prin curte. M-a ținut departe de munca pe care o aduce vrând nevrând, viața la țară. Verile le petreceam pe la repetiții și festivaluri alături de trupa folclorică ¨Voinicelul¨ unde am învățat ce înseamnă să lucrez în echipă încâ de pe la 9-10 ani, pe lângă dansurile populare moldovenești hora și sârba, cântatul la vioară și responsabilitatea. Îmi spunea mereu că o să mă satur de gătit când o să fiu mare, așa că eu nu trebuie decât să mă axez pe ale mele. Și aici în ordine prioritară intră, școală, repetițiile la vioară, joacă și devreme acasă. Bineînțeles, resticțiile au apărut când eram mai măricică deja, iar serile sâmbătă din vacanța de vară, ce aveau să fie petrecute la discoteca din sat, nu era un random pentru mine, cel puțin. Tot ce e mult, strică! În special distracțiile. Primul trandafir. Primul prieten. Primul sărut. Primii fluturași în stomac. Pentru fiecare ¨primul¨ a fost o persoană diferită. Trandafirul, prietenul, sărutul și fluturașii au avut propriul protagonist. Fiecare mi-au provocat o stare de bine, de iubită și specială, realizând pe parcurs cât de frumos e să fii plăcută și apreciată oriunde m-aș afla.
Că tot veni vorba de fluturași în stomac, hai să dăm drumul seriei mâncabile cu numărul 4 deja, cu care vreau să vă amuz, prin design, povestit și felul în care eu am ajuns să ¨gătesc¨ măi, mamă…!
Luni
O mâncărică de cartofi și pui mai atipic, și la desert, tiramisu delicios cumpărat de la supermaket. Mâncărica e formată doar din câteva ingrediente și este mâncarea mea favorită aș putea spune. Cu multă ceapă, cartofi tăiați cubulețe mici, 2 căței de usturoi și orice carne de pui aveți la îndemână sau vă place mai mult. Ceapa trebuie să predomine în proporții pentru a avea cât mai mult sos. Sare, piper și multă grijă. Într-o oală cu fundul gros am pus ulei și carnea la prăjit pe ambele părți. După ce m-am asigurat de asta, pun ceapa tăiată cubulețe sau Julien, usturoiul și cartofii. Adaug apă cât să cuprindă toată compoziția, și las totul să fiarbă la foc mic sub capac, până apa scade la consistența dorită. Nu lăsați să scadă de tot, după ce se mai răcorește, zeama se va mai îngroșa, și vă zic, este super gustos acest sos rezultat. O să întindeți cu mămăligă și în ultima picătură din farfurie. Servită neapărat cu murături, salată sau orice acritură preferați. Voila!
Marți
Azi am scăpat de gătit. E specialitatea lui friptura și îl las să își facă de cap. Friptură de vită din nou cu o garnitură nouă. De fapt aici stă secretul. Poți face des friptură, însă dacă schimbi garnitura, îi vei transmite creierului că mănânci ceva cu totul diferit. În preparatul de azi sunt cartofii aceia fierți pe care îi găsiți la borcan. Nu îmi lipsesc niciodată din cămară, pe lângă multe alte ingrediente de genul, cu care pot pregăti rapid cina. Cum ar fi conservele de: ton, pe care le folosesc în salate, de fasole roșie pentru chili con carne și albă pentru iahnie de fasole, de năut cu care pregătesc humusul, porumb pe care îl adaug în diverse (salate, orez); borcane de diverse murături cum ar fi castraveții asiatici sau sfecla roșie care ne-a și acompaniat de data aceasta la cină. Voila!
Miercuri
Spaghete cu urechi de lemn, squash și un cățel de usturoi am pregătit. Un preparat cald și rapid care nu mi-a luat mai mult de o jumătate de oră la gătit. Urechile de lemn uscate le-am pus la fiert în jur de 10 minute, în același timp cu pastele. Am înăbușit squashul cu usturoiul și puțin ulei, peste care, după ce am scurs bine de apă, am adăugat ciupercile, până s-a evaporat toată apa din ele, și mai apoi pastele cât să se întrepătrundă aromele. Dacă nu ții post, se poate adăuga la sfârșit o lingură de smântână normală sau lichidă, nu mai mult de un minut pe foc, care va lega totul mult mai bine; se poate răzui pe deasupra parmezan din belșug. Cum nu mai aveam loc prin frigider de niște căpșuni acruțe pe care fiul meu nu le mănâncă, am zis să fac o prăjitură de post cu ele, și așa le-am găsit loc și lor în meniul de azi. Voila!
Joi
Iată și o rețetă în care vă demonstrez că ceea ce vorbesc nu sunt minciuni. Porumbul după cum spuneam mai sus, congelat sau la conservă, nu îmi lipsește din casă. În imaginea de mai jos aveți un orez cu mazăre și porumb gătit la castronul magic în cuptorul cu microunde. La ceaun, cubulețele de carne porc și cârnații, împreună cu mirodeniile au format un preparat delicios cu sos care a mers de minune alături de orez. Voila!

Vineri
Un mic dejun savurat în compania fiului și a emisiunii preferate, alături de ciocolată caldă și prăjitura mea preferată daneză, ¨appelsinkage¨ (prăjitura cu portocale) însiropată la propriu cu suc de portocale, așezată pe un strat subțire de ciocolată neagră și ornată cu zahăr tos de ¨calibru¨ mare (pe care îl dau jos de fiecare dată, fiind prea mult dulce pentru gustul meu și prea mari bobițele de zahăr pentru sănătatea dinților mei). Alături de poza cu micul dejun, se află o felie de pâine cu salată de vinete servită cu felii de roșii stopite cu ulei de măsline și sare. Maioneza este cu ou de data aceasta, dar pentru cei care țin post, o pot face cu un avocado copt pasat, peste care se toarnă încet, în fir subșire uleiul, exact ca la maioneza clasică cu ou. Compoziția își va dubla sau tripla volumul dacă continuați în acest ritm, în funcție de câtă maioneză aveți nevoie. Vinetele le-am copt în cuptor cu ventilație sus, la 170 de grade, nu înainte să le înțep cu furculița pentru a evita explozia vinetelor, inevitabilă de la presiunea la care sunt supuse (săracele). Voila!
Sâmbătă
Mici grecești avem de data asta, crochete de cartofi, și sos de usturoi. Ceva românesc îmbinat cu ceva grecesc, a ieșit această delicioasă porție în nu mai mult, și nu mai puțin, de o jumătate de oră, deoarece le-am făcut loc pe aceeași foaie de copt în cuptor astfel încât să se gătească concomitent. Bine, ca să arate frumos, am pus câteva crochete pe farfurie, dar eu am mâncat încă pe atâta. 🙂 Sunt foarte gustoase și irezistibile, iar când se răcesc nu mai au nici textura aceasta crocantă și parcă le dispare și gustul. Deci, niciodată nu mai păstrez pentru a doua zi pentru că știu ca nu va mai exista o a doua oară, împreună. Voila!
Duminică
Zi frumoasă de ieșit din casă. De petrecut timp în familie și cu prietenii, de mers la biserică sau la plimbare, după cum simte fiecare. Mic dejun ¨copios¨ savurat printre activități de genul: strâns jucării, alergat prin casă, hrănit copil, scriind pe blog și pregătind prânzul. Toate într-o ordine destul de organizată astfel încât să nu devină un haos. Pe rând, cu proritate. Mai dă câteodată laptele în foc, dar astea sunt excepții. Motto-ul de pe cană îmi reamintește ce lucru bun am făcut eu când m-am apucat de băut cafea. Mai pe seară, am trecut la friptura de ouă făcăluite care este o tentativă de omletă, însă gustul este unul mult mai bun după părerea mea de ¨bucătăreasă pricepută¨. Pui 2-3 ouă in tigaie la prăjit, și cu o ligură de lemn începi să le făcăluiești (amesteci) până se gătesc în totalitate. Cu salată au mers perfect. Voila!
Cum pregătesc aceste povestioare..puhe…pozele mă inspiră să scriu. Așa că aștept să treacă toată săptămâna, sau măcar câteva zile, să am material despre care să vorbesc. Unele feluri de mâncare îmi stârnesc nostalgii și emoții, altele amintiri sau resentimente, și tot așa.
Sper că reușesc să vă fac poftă cu ceva din pozele și rețetele de mai sus, să vă dea idei de a combina ingrediente de luni cu cele joi, și să vă ajute să vă pregătiți cămara pentru momentele de criză, toate pentru
Săptămână creativă, tuturor!!!