Nu știu unde mai e ACASĂ pentru mine

Trăim în niște vremuri greu de descris, la fel de greu cum îmi e acum să mă gândesc la ce semnifică pentru mine ACASĂ. De fapt, știu ce ar trebuie să fie, dar nu știu unde.

Locuiesc de 10 ani în Danemarca, pentru unii e mult, însă pentru mine e puțin. Au zburat anii pe lângă mine. Am muncit, am învățat și am călătorit în tot acest timp scurt. Am amintiri frumoase și câteva realizări: mi – am luat licența și dizertația, ne – am luat casă aici și apartament în România, iar cireașa de pe tort, am făcut un copil. Un superb băiețel alături de care mă simt ACASĂ oriunde m – aș afla, dar nu în totalitate.

De aici și titlul ¨Nu știu unde mai e ACASĂ pentru mine ¨. Avem 8 ani de când locuim în casa din Danemarca, și 3 ani de când ne facem vacanțele în apartamentul din România. Ne simțim bine, dar diferit în ambele. În casa din Danemarca de când am cumpărat – o, tot o renovăm, tapetăm, poate, poate o mai lungim un timp până să ne retragem de tot în România. Ăsta e sentimentul de aici. Hai că mai stăm și anul ăsta, și tot asa, iar anii trec, și parcă nu mai ajung odată să mă plimb prin parcul plin de oameni, care vorbesc aceeași limbă cu mine, unde să mă simt liberă și mândră că sunt în țara mea, fără fluturași în stomac de teamă că voi supăra pe cineva când vorbesc în limba maternă, sau că vorbesc mai tare. Aici eu nu vorbesc la telefon în limba română când ma aflu în public. Cu toate că am rețineri, m – am integrat; cu alte cuvinte, m – am dat după ei, danezii; fie că îmi place, fie că nu, ei sunt majoritari oriunde aș fi, și ca să nu sparg bula în care ne aflăm cu toții, trebuie să respect anumite norme și să preiau din comprtamentul lor. Să zâmbesc chiar dacă nu sunt într – o stare prea bună; să folosesc aceleași expresii legate de cum e vremea și de cum mă simt azi; să complimentez mâncarea după prima îmbucătură, să sărbătoresc odată cu ei Paștele, să îmi iau vacanțele tot atunci; sunt practic forțată de împrejurări să trăiesc sentimental la dublu. Am ajuns să am de două ori Paște, să țin sărbători calendaristice de – ale lor, și să le cred parte din viața mea, pentru că involuntar se întâmplă asta. Mi -am schimbat stilul în general, atât vestimentar, cât și comportamental. Într – un mod pozitiv. Când vin în România, sunt apreciată din această privință, mă simt importantă. Aici invizibilă orice aș pune pe mine. Și toate astea continuă ca două oglinzi puse față în față. O vizualizare a ceea ce reprezinta România și Danemarca în ochii unui venetic. Exact asta e imaginea mea. Unde e ACASĂ după descrierea mea? Poți lăsa un comentariu,dacă ai reușit să dibuiești deja unde inima – mi cere.

Apartamentul din Cluj l – am renovat de la distanță să zic așa. Am comandat toate materialele de construcții online bazate pe recenziile video ale clienților, ceea ce ne – a dat curaj să apelăm cu încredere la ajutorul celor de la Vindem-ieftin.ro. E o casă, o mică paranteză la subiectul meu de azi, primitoare, care te pune la masă și te servește cu orice îți șoptește sufletul.

Dacă intrați pe site, de pe laptop sau telefon, o să găsiți tot ce aveți nevoie pentru construirea unei case. Știu, deoarece am luat în calcul și asta. Nu eram siguri dacă să construim o casă ori să investim într – un apartament. Evident am luat apartamentul, fiind mai ușor de întreținut de la distanță decât o casă, dar dacă vă bate gândul să vă construiți ceva, recomand cu toată încrederea serviciile și produsele acestora de mare clasă, la prețuri mult mai avantajoase decât cele pe care le găsiți în depozite.

Confortul pe care l – am creat în acest apartament, are puțin și din stilul ăsta scandinav, minimalist, preponderent alb, cu tușe de culoare pe ici pe colo, unde am folosit vopsea lavabilă Savana și acest tapet uni pentru a părea cât mai spațios, dând iluzia mare,de la primul contact vizual. Tuturor le place cum am amenajat interiorul, și mă întreabă de unde mi – a venit ideea, sau de unde am achiziționat faianța sau fototapetul, fiecare cu ce îl inspiră și vrea și el la casa lui.

De fapt, dacă mai stau bine să reflectez, sentimentul ACASĂ se declanșează din momentul în care sunt în avion și zbor spre România.

România e ACASĂ pentru mine.

Aici sunt privită de la egal la egal în orice oraș m – aș afla. Și chiar dacă e diferență de accent, e un sentiment diferit și frumos în același timp, pe care îl simt. Un sentiment de mândrețe că sunt moldoveanca de la Cluj, de exemplu; aici mă simt frumoasă, apreciată, fericită și energică de la soare, de la oameni, de la zumzetul copiilor din parcul central, de la viața pe care o dă forfota de dimineață până seara a mașinilor, oamenilor, păsărilor, copacilor…îmi e dor de aerul cald de vară după ce se lasă seara, mi – e dor de mirosul prâjoalelor din scara blocului, sau al balsamului de rufe; sunt mirosuri care stârnesc amintiri din copilărie și pe care în Danemarca nu le găsesc.

ACASĂ e locul care te aduce în copilărie, locul care stârnește ceva în mine; nostalgie; tot ce ține de la clipele de bucurie, la locul de joacă, la zilele de naștere, la o viață în care grijile erau legate doar de școală și atât. Ohh….

Ce reprezintă pentru tine ACASĂ lasă un comentariu format dntr – un singur cuvânt. Voi intui eu la ce te referi cu siguranță.

Acest articol a fost scris în cadrul competiției Superblog 2021, ediția de primăvară!