Suntem în Ajun de noiembrie, 24 mai exact, străzile sunt pline ochi de mașini și oameni, magazinele ticsite cu produse unele mai strălucitoare ca altele, gata ambalate pentru cei grăbiți, etalate pentru cei creativi și atenți la detalii, personalizate și inspiraționale pentru tot ochiul selectiv.
Cadourile sunt la mare căutare în perioada aceasta. Familie mare, renumerație mică. Așa că dăm iama prin magazine după reduceri din timp. Produse la prețuri bune nu găsești pe toate drumurile, și iată-i cum mișună dintr-o parte în alta ca niște furnicuțe grăbite, flămânde și obosite după o zi lungă și întunecată cum e specifi lui noiembrie.
Așa se descrie peisajul din fața ochilor mei, așezată fiind la geamul din bucătărie și căutând puțină inspirație în legătură cu ceea ce voi găti astăzi. Numai că mintea mi-a zburat în altă parte și – La naiba! cu rețeta mea. Ce voiam să încerc de data asta?! Dacă mă iau după ingredientele de pe masă aș spune că mi-ar ieși un aluat. Un pachet de făină 000 Băneasa, o maia lăsată la crescut, niște unt proaspăt topit și lăsat la răcit…..hm…cred că pasul următor era să dau portocala prin răzătoare, dar am fost furată un pic de gânduri, presată fiind de timp și de non-talentul meu în ale bucătăritului care îmi va pune bețe în roate ca de fiecare dată când vreau să fac ceva nou.
Nici după cadouri nu m-am omorât prea tare. Am zis să fac încălzirea mai întâi cu ceva bucate comestibile. Să scriu pas cu pas până la cel mai mic detaliu tot ce ține de preparare, ca atunci când voi găti de sărbători să nu am scuze, ci mâncare pe masă.
Meniul de anul acesta vreau să includă neaparat și cozonacul reușit de anul trecut folosind de data aceasta câteva ingrediente diferite găsite în rețeta Băneasa, printre care se regăsește și făina. Nu am cumpărat anumit făină pentru cozonac Băneasa, ci am luat făina 000 de pe site-ul Băneasa pentru că vreau să fac și alte prăjituri pe lângă cozonac, aceasta completând într-un final lista mea de cumpărături.
Îmi place să fiu econoamă când vine vorba de cumpărături pentru ocazii și să pregătesc un meniu mai mult gustos decât arătos, cu preparate un pic mai diferite de ceea ce s-ar putea găsi pe mesele tuturor și să las în memoria musafirului o aromă specifică care să ii aducă aminte de preparatul meu când va mai gusta și în altă parte acel ingredient ce i-a surprins plăcut papilele gustative.
Cu atâtea Bunătăți Băneasa în plan, meniul se va numi Gustul Băneasa. În imaginile de mai jos vă prezint cozonacul Băneasa, o mireasmă pentru casă și pansament pe suflet, un desert și-un mic dejun, un duo de excepție pentru copii și adulți, cu nucă si ciocolată, servit cu lapte sau cafea, în drumeții sau în pat la un film. E acel preparat de care îți vei aminti. Iar eu asta îmi doresc cu ‘ opera artistică ‘ de mai jos.
Pe lângă desert, o să am și o supă de pui cu lapte de cocos și curry, pârjoluțe în ceapă caramelizată cu zahăr brun (v-am zis eu că nu glumesc când vine vorba de arome ), o pâine pufoasă coaptă la cuptor în vas de lut, pachețele de primăvara vietnameze umplute cu carne tocată și legume (un fel de sarmale învelite în aluat și prăjite) servite cu sos dulce de chili.
Deocamdată atât mi-am propus să fac, Dacă îmi lăsați în comentarii preparate ‘altfel’ poate o să mai adaug câteva în meniu. O să fac într-o cantitate mică ți cât mai diverse pentru a avea spațiu în burtică pentru toate.
Spor la gătit să avem și Sărbători Fericite alături de cei dragi!
Acest articol a fost scris în cadrul competiției Superblog 2022 ediția de toamnă!
Nu trebuie să fii bucătăreasa bucătăreselor când vine vorba de gătitul pastelor sau vreun Don Juan acoperit cu un simplu șorț. Rețetele simple sunt chiar mai gustoase, sănătoase și ușoare pentru organismul nostru. Ai nevoie de câteva ingrediente și condimente cheie cu care să jonglezi și poți realiza cele mai sățiose și savuroase mese principale ale zilei cu rezultate pe termen îndelungat în ceea ce privește sănătatea.
Mâncatul conștient
Din păcate cu toții venim cu un bagaj culinar care stârnește nostalgii în subconștientul nostru, activat în funcție de arome, mirosuri și tot felul de meniuri greoaie pentru ficat, dar gustoase dom’le. Aici intervine metoda mâncatului conștient. Aha…..de aia vrei să mănânci mâncarea asta plină de grăsimi și prăjeală. Îți amintesc de ajunul Craciunului, nu-i așa? De tăierea porcului. Șoriciul pârlit la arzător lângă o cană de vin fiert cu zahăr. E ok. Atâta timp cât îți asumi această masă copioasă în cinstea vremurilor de demult. Ideea e să nu se întâmple des. Și de fiecare dată când te mai urmărește trecutul, să te întrebi dacă merită. Dacă tot efortul depus la sala de fitness merită să fie ruinat de o amintire de genul.
Și acum să ajungem și la titlul zilei:Cui nu-i plac pastele, mâna sus!
Pastele au ajuns printre mesele preferate la nivel mondial și ocupă un loc fruntaș în clasamentul celor mai economice mese, consistente și iubite de cei mai mulți oameni, inlcusiv copiilor. Se găsesc sub diferite forme (Spaghetti grâu dur Băneasa, Penne rigate grâu dur Băneasa, Farfalle grâu dur Băneasa, Tagliatele grâu dur Băneasa, etc.) proaspete sau uscate, cu ou sau fără, colorate ce au în compoziție tot felul de ingrediente cum ar fi spanacul. Pastele din grâudur au mai multe beneficii: gust intens, culoare aurie, au indice glicemic mai scăzut, își păstrează textura după fierbere și nu se înmoaie, și cel mai important, conțin mai multe proteine față de pastele din grâu moale.
Aceste informații vreau să te ajute pe viitor și să te facă atent la valorile nutritive pe care le găsești pe ambalajele produselor în general. Citești ingredientele, data expirării, dar uiți să te uiți la valorile nutritive. Așa vei ști exact cât să îți pui în farfurie fără a depăși sau diminua porția zilnică de nutrienți.
Gătite corespunzător și savurate la orele potrivite, pastele pot fi acea masă sănătoasă și consistentă de care vorbeam în prima parte a acestui articol. Sunt cele mai versatile. Pot fi gătite simplu dar și cu sosuri grele și delicioase, cu carne sau doar cu legume, în cuptor sau pe aragaz; pot fi combinate cu orice legumă și orice fel de carne, lactate și ouă, sunt folosite chiar și in deserturi.
Rețeta de desert care îmi aduce aminte de copilărie e budinca de macaroane cu branză făcută de mama, coaptă în vatră și asezonată cu esență de vanilie, coajă de portocală, zahăr și ouă de țară din abundență cât să lege totul într-o crustă aurie și aromată. Consumată la mic dejun lângă o cană de lapte fiert în ceaun, care și acela avea un alt gust față de ce înseamnă acum o cană încălzită la microunde cu lapte cumpărat din supermarket. Nici tehnologia nu era ce e acum și din păcate nu am o imagine fizică să o pot distribui aici, întipărită cu sfințenie în memoria mea ce rulează timp de câteva secunde prin ‘ fața ochilor ‘ ori de căte ori miros ceva vanilat.
Cum minusurile și plusurile vremii se atrag oricum ar fi, e fizică și chimie și când vine vorba de banalele paste. Bune de introdus la micul dejun, prânz și cină cu sosuri fel și fel, servite neaparat lângă o salată verde. Seara în schimb poțo opta pentru o salată cu Fusilli grâu dur Băneasa, măsline și o lingură de pesto verde sau roșu după cum îți place ție. Însă ziua nu trebuie să conțină mai mult de o masă cu paste. Acum tu nu trebuie decât să pui apa la fiert că ceva gustos va ieși până al urmă. Gătește cu Băneasa. Privește în jos la cele trei rețete. Arată într-un mare fel cu efort depus din partea ta aproape zero. Cineva trebuie să pună sare în apă, pesto în paste și creația în farfurie.
paste reci cu pesto berdepaste în sos cu bureți de pădurepaste cu parmezan la cuptorMese principale de la stânga la dreapta: mic dejun – prânz – cină
Sfaturi pentru un stil de viață echilibrat
Prânzul și cina trebuie să conțină neaparat salată verde de legume lângă, iar la micul dejun să nu lipsească fructele.
Mânâncă la prânz masa cea mai consistentă, dă-i timp corpului să digere mâncarea până te pui la somn și intră în procesul de regenerare.
Bea apă din 20 în 20 de minute pentru a fi hidratat și rămâne așa pe tot parcursul zilei
O jumătate de ora sport zilnic și lista se încheie aici.
Urmează pașii aceștia simpli și dă mai departe tot ce ai învățat nou și poate ca+ândva, undeva cineva va avea nevoie de o fereastră mică suficient să îi stârnească interesul și să îi schimbe prospectiva.
Pentru mai multe idei de preparare a pastelor dă click pe Rețetă Băneasa și vei vedea cum praful de stele va fi spulberat peste bucătăria ta și minuni mâinile tale vor crea.
Acest articol a fost scris în cadrul competiției Superblog 2022 ediția de toamnă!
Iată o rețetă pentru începatoare cu care puteți da gata familia, fie că e vorba de mic dejun, masa de la prânz sau seară, un vas cu zacuscă gustoasă și proaspată, fără conservanți va sătura orice burtă zgomotoasă și va scoate din impas orice consumator înrăit al acesteia. De e post, criză financiară, criză de timp sau mai știu eu ce motive v-a adus în stadiul ăsta, e clar nevoie de o cămară din care să nu vă lipsească câteva borcănele de zacuscă. Că e de la mama, făcută de soacră, cumpărată sau încercată chiar de voi, e musai să nu lipsească din casă, că e vai și amar de noi când ne prinde foamea din urmă.
Să trecem la treabă zic, și să vă pregătiți recuzita după cum urmează: o oală cu fundul gros pentru a nu risca să se lipească zacusca, trei cepe mari, două vinete, doi ardei capia, usturoi, bulion, ulei, o foaie de dafin, zahăr, sare, boia dulce și piper.
Practica se desfășoară astfel: se pune ceapa tăiată Julien la călit în ulei, pe foc mic; după ce s-a înmuiat, se adaugă legumele proaspete și tăiate cubulețe (vinetele curățate de coajă), o cutiuță de bulion de 140 g și o cană de apă călduță. Se lasă totul la fiert tot la foc mic, pentru a evita efectul împroșcării. Se amestecă din când în când pentru a nu se lipi. După ce apa a scăzut, se mai adaugă o cană de apă călduță, foaia de dafin, un cățel de usturoi pisat și un pic de zahăr (cât iei cu două degete). Pentru cine nu dorește să pună puțin zahăr nu este nicio problemă.Ce e important însă, e să nu plecați de lângă oală. O supravegheați îndeaproape pentru a nu risca să se lipească. Fiind o cantitate așa mică, apa scade repede și riscați să afumați zacusca. Se amestecă din când în când, până scade și ajunge la consistența dorită. La final se ia oala de pe foc, se scoate foaia de dafin, pentru a nu amărî compoziția, se condimentează cu sare, piper, boia dulce, după gust. Se lasă la odihnit jumătate de oră, după care se pune în borcan care va sta cu susul în jos și învelit într-un prosop pufos, toată noaptea. Numai bună de servit la micul dejun pe o felie de pâine prăjită. Zacusca rece are un gust mult mai bun și astfel veți fi sigure că nu va mânca nimeni din ea până la produsul finit. De aceea este bine ca aceasta rețetă să se pregatească de seara. Din aceste ingrediente mi-au ieșit două borcane de zacuscă; un borcan de 800 g și un borcan de 300 g. A doua zi le-am pus în frigider pe amandouă, datorită faptului că nu am adăugat conservanți, aspirine, ulei încins și ce se mai practică la cele pe care le pui pentru iarnă. La o așa cantitate nu are rost să mai băgați adiditivi de genul acesta, deoarece nu vor apuca nici macar o zi să stea relaxate în frigider, că vor fi devorate într-o fracțiune de secundă de pofticioșii casei. 🙂
Rețeta asta am compus-o după multe căutari ale rețetei potrivite mie, ușor de făcut, rapidă, gustoasă și nu foarte pretențioasă. Am luat câte puțin din câteva rețete studiate înainte și am transpus în oala mea așa cum am știut mai bine.
Tips:
Mai puteți pune roșii proaspete date prin mașina de tocat, sau fierte în prealabil, ca după aceea să li se scoată pielița înainte de a fi tocate;
Se pune suc de roșii în loc de bulion și roșii proapsete pentru cine preferă zacusca mai acrișoară (însă eu am preferat bulion deoarece îmi place zacusca dulceagă);
Cine vrea o cantitate mai mare poate adăuga ciuperci, care înainte de a fi puse în oală, au fost călite și tocate.
Însă, după cum am mai spus, am facut-o pe placul si pe gustul meu, voi aveți ocazia să mixați după bunul plac orientându-vă după mai multe rețete și îmbinând ingredientele preferate pentru cea mai bună variantă de zacuscă în opinia voastră. Știți vorba aia, gusturile nu se discută!
O serie cu rețete obișnuite în familia mea. ¸¸Meniuri¨ mâncate la mama acasă, dar niciodată gătite de mine. Mama a fost genul acela care nu m-a lăsat să fac nimic din ceea ce înseamnă să fii o adevărată gospodină. Bine a făcut că m-a lăsat să îmi trăiesc copilăria și nu a ținut morțiș să învăț să gătesc, să împletesc și ce mai era de făcut prin curte. M-a ținut departe de munca pe care o aduce vrând nevrând, viața la țară. Verile le petreceam pe la repetiții și festivaluri alături de trupa folclorică ¨Voinicelul¨ unde am învățat ce înseamnă să lucrez în echipă încâ de pe la 9-10 ani, pe lângă dansurile populare moldovenești hora și sârba, cântatul la vioară și responsabilitatea. Îmi spunea mereu că o să mă satur de gătit când o să fiu mare, așa că eu nu trebuie decât să mă axez pe ale mele. Și aici în ordine prioritară intră, școală, repetițiile la vioară, joacă și devreme acasă. Bineînțeles, resticțiile au apărut când eram mai măricică deja, iar serile sâmbătă din vacanța de vară, ce aveau să fie petrecute la discoteca din sat, nu era un random pentru mine, cel puțin. Tot ce e mult, strică! În special distracțiile. Primul trandafir. Primul prieten. Primul sărut. Primii fluturași în stomac. Pentru fiecare ¨primul¨ a fost o persoană diferită. Trandafirul, prietenul, sărutul și fluturașii au avut propriul protagonist. Fiecare mi-au provocat o stare de bine, de iubită și specială, realizând pe parcurs cât de frumos e să fii plăcută și apreciată oriunde m-aș afla.
Că tot veni vorba de fluturași în stomac, hai să dăm drumul seriei mâncabile cu numărul 4 deja, cu care vreau să vă amuz, prin design, povestit și felul în care eu am ajuns să ¨gătesc¨ măi, mamă…!
Luni
O mâncărică de cartofiși pui mai atipic, și la desert, tiramisu delicios cumpărat de la supermaket. Mâncărica e formată doar din câteva ingrediente și este mâncarea mea favorită aș putea spune. Cu multă ceapă, cartofi tăiați cubulețe mici, 2 căței de usturoi și orice carne de pui aveți la îndemână sau vă place mai mult. Ceapa trebuie să predomine în proporții pentru a avea cât mai mult sos. Sare, piper și multă grijă. Într-o oală cu fundul gros am pus ulei și carnea la prăjit pe ambele părți. După ce m-am asigurat de asta, pun ceapa tăiată cubulețe sau Julien, usturoiul și cartofii. Adaug apă cât să cuprindă toată compoziția, și las totul să fiarbă la foc mic sub capac, până apa scade la consistența dorită. Nu lăsați să scadă de tot, după ce se mai răcorește, zeama se va mai îngroșa, și vă zic, este super gustos acest sos rezultat. O să întindeți cu mămăligă și în ultima picătură din farfurie. Servită neapărat cu murături, salată sau orice acritură preferați. Voila!
Marți
Azi am scăpat de gătit. E specialitatea lui friptura și îl las să își facă de cap. Friptură de vită din nou cu o garnitură nouă. De fapt aici stă secretul. Poți face des friptură, însă dacă schimbi garnitura, îi vei transmite creierului că mănânci ceva cu totul diferit. În preparatul de azi sunt cartofii aceia fierți pe care îi găsiți la borcan. Nu îmi lipsesc niciodată din cămară, pe lângă multe alte ingrediente de genul, cu care pot pregăti rapid cina. Cum ar fi conservele de: ton, pe care le folosesc în salate, de fasole roșie pentru chili con carne și albă pentru iahnie de fasole, de năut cu care pregătesc humusul, porumb pe care îl adaug în diverse (salate, orez); borcane de diverse murături cum ar fi castraveții asiatici sau sfecla roșie care ne-a și acompaniat de data aceasta la cină. Voila!
Miercuri
Spaghete cu urechi de lemn, squash și un cățel de usturoi am pregătit. Un preparat cald și rapid care nu mi-a luat mai mult de o jumătate de oră la gătit. Urechile de lemn uscate le-am pus la fiert în jur de 10 minute, în același timp cu pastele. Am înăbușit squashul cu usturoiul și puțin ulei, peste care, după ce am scurs bine de apă, am adăugat ciupercile, până s-a evaporat toată apa din ele, și mai apoi pastele cât să se întrepătrundă aromele. Dacă nu ții post, se poate adăuga la sfârșit o lingură de smântână normală sau lichidă, nu mai mult de un minut pe foc, care va lega totul mult mai bine; se poate răzui pe deasupra parmezan din belșug. Cum nu mai aveam loc prin frigider de niște căpșuni acruțe pe care fiul meu nu le mănâncă, am zis să fac o prăjitură de post cu ele, și așa le-am găsit loc și lor în meniul de azi. Voila!
Joi
Iată și o rețetă în care vă demonstrez că ceea ce vorbesc nu sunt minciuni. Porumbul după cum spuneam mai sus, congelat sau la conservă, nu îmi lipsește din casă. În imaginea de mai jos aveți un orez cu mazăre și porumb gătit la castronul magic în cuptorul cu microunde. La ceaun, cubulețele de carne porc și cârnații, împreună cu mirodeniile au format un preparat delicios cu sos care a mers de minune alături de orez. Voila!
Vineri
Un mic dejun savurat în compania fiului și a emisiunii preferate, alături de ciocolată caldă și prăjitura mea preferată daneză, ¨appelsinkage¨ (prăjitura cu portocale) însiropată la propriu cu suc de portocale, așezată pe un strat subțire de ciocolată neagră și ornată cu zahăr tos de ¨calibru¨ mare (pe care îl dau jos de fiecare dată, fiind prea mult dulce pentru gustul meu și prea mari bobițele de zahăr pentru sănătatea dinților mei). Alături de poza cu micul dejun, se află o felie de pâine cu salată de vinete servită cu felii de roșii stopite cu ulei de măsline și sare. Maioneza este cu ou de data aceasta, dar pentru cei care țin post, o pot face cu un avocado copt pasat, peste care se toarnă încet, în fir subșire uleiul, exact ca la maioneza clasică cu ou. Compoziția își va dubla sau tripla volumul dacă continuați în acest ritm, în funcție de câtă maioneză aveți nevoie. Vinetele le-am copt în cuptor cu ventilație sus, la 170 de grade, nu înainte să le înțep cu furculița pentru a evita explozia vinetelor, inevitabilă de la presiunea la care sunt supuse (săracele). Voila!
Sâmbătă
Mici grecești avem de data asta, crochete de cartofi, și sos de usturoi. Ceva românesc îmbinat cu ceva grecesc, a ieșit această delicioasă porție în nu mai mult, și nu mai puțin, de o jumătate de oră, deoarece le-am făcut loc pe aceeași foaie de copt în cuptor astfel încât să se gătească concomitent. Bine, ca să arate frumos, am pus câteva crochete pe farfurie, dar eu am mâncat încă pe atâta. 🙂 Sunt foarte gustoase și irezistibile, iar când se răcesc nu mai au nici textura aceasta crocantă și parcă le dispare și gustul. Deci, niciodată nu mai păstrez pentru a doua zi pentru că știu ca nu va mai exista o a doua oară, împreună. Voila!
Duminică
Zi frumoasă de ieșit din casă. De petrecut timp în familie și cu prietenii, de mers la biserică sau la plimbare, după cum simte fiecare. Mic dejun ¨copios¨ savurat printre activități de genul: strâns jucării, alergat prin casă, hrănit copil, scriind pe blog și pregătind prânzul. Toate într-o ordine destul de organizată astfel încât să nu devină un haos. Pe rând, cu proritate. Mai dă câteodată laptele în foc, dar astea sunt excepții. Motto-ul de pe cană îmi reamintește ce lucru bun am făcut eu când m-am apucat de băut cafea. Mai pe seară, am trecut la friptura de ouăfăcăluite care este o tentativă de omletă, însă gustul este unul mult mai bun după părerea mea de ¨bucătăreasă pricepută¨. Pui 2-3 ouă in tigaie la prăjit, și cu o ligură de lemn începi să le făcăluiești (amesteci) până se gătesc în totalitate. Cu salată au mers perfect. Voila!
Cum pregătesc aceste povestioare..puhe…pozele mă inspiră să scriu. Așa că aștept să treacă toată săptămâna, sau măcar câteva zile, să am material despre care să vorbesc. Unele feluri de mâncare îmi stârnesc nostalgii și emoții, altele amintiri sau resentimente, și tot așa.
Sper că reușesc să vă fac poftă cu ceva din pozele și rețetele de mai sus, să vă dea idei de a combina ingrediente de luni cu cele joi, și să vă ajute să vă pregătiți cămara pentru momentele de criză, toate pentru
Se apropie cu pași repezi Paștele nostru creștin ortodox, și parcă nu sunt pregătită sub nicio formă. Răceala de săptămâna asta a cam înfrânat activitățile zilnice; fără poftă de mâncare, am cam dat-o pe supe, pastile, siropuri în cazul băiețelului, ceaiuri, ciocolată caldă, cu somn întrerupt, ba de tusea mea zgomotoasă, ba de febra lui, ba de pisica mieunoasă, ba de ploaia din geam.
Nu mai vine odată primăvara și în Danemarca să ne bucurăm de priveliștile cu soare și mare, parcă scoase din tablourile acelea de pe vremea când eram mică, agățate pe peretele din sufragerie în fiece casă pe care o vizitam, cu peisaje ireale credeam eu pe atunci, dar cât se poate de autentice în Danemarca.
Curioși să vedeți ce a mai ieșit și săptămâna asta de pe mâinile mele câșe?! Să începem, atunci.
Luni
Astăzi mi s-a făcut poftă de niște ouă moi în care să înting cu pâine franțuzească proaspătă, și așa am ajuns la o rețetă pe care am încercat-o pentru prima oară când am început antrenamentele acasă, unde aveam nevoie de un mic dejun copios cât să mă facă să nu mai poftesc la nimic altceva până la prânz, și aici intră ronțăielile, dulciurile, chiar și fructele. Cu ouă shakshuka vă fac poftă de data asta, gătite în felul următor: pun o ceapă mică la călit împreună cu ardeiul tăiat cubulețe, un vârf de cuțit de chimen, puțină sare și o căniță de apă, până se înmoaie legumele; între timp tai două roșii mari și le arunc peste ceapă și ardei în tigaie pentru 5 minute la foc mic, până scade totul și ajunge la o consistență de sos; acum e timpul să sparg 5 ouă peste sos și să pun capacul. Aștept câteva minute până ce ouăle au format pojghița albă, decorez cu brânză cheddar și pătrunjel pe deasupra, atenție, tot sub capac până se topește brânza și formează o crustă multicoloră. Am servit ca brunch, cu o salată de ridiche albă din aceea lungă pe care am cumpărat-o din bazarul arăbesc din Ålborg, stropită cu oțet balsamic, ulei și sare, și cu pâine franțuzească, proaspătă și caldă de la brutărie. Voila!
Marți
Azi, nu se mai poate; răceala nu ne dă pace, nicicum; gâtul inflamat îmi fură vocea cu totul, și nu îmi rămâne de făcut nimic altceva decât o supă de pui cu legume multe, orez, usturoi (antibiotic natural), spanac (Fier) și pătrunjel (vitamina C); o oală plină ochi de vitamine naturale de la mama natură, să ne ajungă pentru două zile pe puțin. Încercând să înduioșez răceala, am pregătit câteva vafe în formă de inimioară, pe care le-am uns cu miere de albine polifloră autentic românească, pentru a mai calma iritația gâtului, ce stă, de nu mai pleacă. Voila!
Miercuri
Continuăm cu supă. Se pare că răcelii îi place la noi acasă. Are spațiu de desfășurare berechet, mai ales pe timp de noapte, când eu și fiul meu ne luăm la întrecere care tușește mai tare. Fără poftă de mâncare, ne încurajăm unii pe alții să băgăm totuși ceva comestibil în gură dacă vrem să trecem mai repede peste situație; mai scotocesc în sertarul cu pastile după buline, și încropesc în tigaie niște păstăi de fasole verde cu usturoi, ceapă și rondele de morcov. Omleta rămâne întotdeauna a doua variantă pentru ceva rapid, gustos și cu care poți jongla în fel și fel de variante care mai de care mai delicioase; varianta de azi, este cu cașcaval răzuit pe deasupra, servită cu salată italiană (baby spanac, rucola, roșii cherry). Voila!
Joi
Vine popa pe la noi. Nu vine, e doar o zicală nevinovată din copilărie ce rimează cu joi. După atâta supă, ceaiuri și pastile, se pare că papilele gustative dau semne de viață. Am poftă de lapte cu mămăligă. Zis și făcut. Dar totuși și ceva mai consistent de data asta, să se împace bine și cu mămăliga, dar și cu restul de păstăi de fasole, o să fie mușchiulețul de porc. Hmm…da…parcă am mai prins puteri. M-a luat cu transpirații, și nu de la emoții; răceala iese prin toți porii, iar tusea e pe punct de plecare. Să mai vină când o-i chema-o eu! Nu mă înțelegeți greșit, dar chiar nu am mai avut un așa musafir să se țină scai domn’le; care nu se mai dă plecat nici dacă mă arunc într-o oală cu apă opărită. Am făcut aburi cu ceai de mușețel, am terminat toate siropurile și pastilele, mai, mai să rămân și fără nas, și fără lacrimi, la cât de mult m-a făcut să sufăr. Dar, gata! E la ușă, stă încălțată și asteaptă sa fie poftită afară, cred. Dar nici că-i spun o vorbă. Chiar vreau să știu cât o poate duce. Deja are săptămână. Vom trăi și vom vedea. Voila, minunăției din farfurie!
Vineri
Sunteți curioși ce mai avem azi la masă?! Hai că e de post de data asta, și e cel mai apreciat preparat turcesc de către mine, pe lângă baclava. Știți că gastronomia românească autentică nu prea ne aparține, iar cea turcească în cea mai mare parte ne-a rămas moștenire de pe timpul otomanilor, când ne-au cucerit de atâtea ori, încât nu mare mi-a fost mirarea să văd sabia lui Ștefan cel Mare, că zace în Istanbul în arhivele muzeului Topkapi. O fi turc, dar încă nu am aflat. Glumesc. Însă supa cremă de linte este cea mai gustoasă supă pe care am gustat-o vreodată. De fiecare dată când am mers în Istanbul (singurul oraș din Turcia pe care l-am vizitat până acum, atât vara, cât și iarna) am servit această supă cu turte calde, zeamă de lămâie și ardei murat; pe lângă toate tipurile de baclava testate, am mai descoperit un desert ușor, gustos și cremos, cataiful, pe care țin minte că l-am servit la o terasă aflată pe o stradă îngustă care parcă se revărsa în Bosfor, când te uitai în zare. Cum v-am obișnuit, eu fac totul din ochi, și nu porționez ingredientele după cantitate, ci după gustul meu. Depinde ce aromă vreau să scot în evidență, și aceea va predomina la proporții. Rețeta supei de linte pe care încerc să o reproduc de fiecare dată este următoarea: pun toate ingredientele odată în oală, timpul de fierbere fiind același pentru toate, având în vedere că voi pasa totul la final; linte, un morcov, doi cartofi medii, o ceapă, bulion, usturoi, frunze uscate de mentă, sare, boia și piper, peste care adaug apă cât să depășească cu un deget legumele, iar după ce au fiert, le blenduiesc cu un blender vertical până ajung la o consistență cremoasă. Voila!
Cataif
Iar aici, o să introduc câteva poze din vacanțele din Istanbul; o perioadă de care îmi este dor maxim și abia aștept să continui aventura, împreună și cu piticul. Va fi diferit, știu, dar împlinitor în același timp. Să fie ceva diferit în articolul de astăzi, nu neaparat despre cu și despre mâncare, dar am cititori care se plâng că e cam scurt și am zis să vin cu completări legate mai mult sau mai puțin de tematica articolului. Hai s-o lungesc cu ceva frumos, zic. Nu am găsit poza cu sabia lui Ștefan cel Mare….am o grămada de albume cu poze amestecate, doar câteva dintre călătorii am reușit să le salvez în albume cu aceleași nume.
Străduța îngustă care se ¨vars㨠în Bosfor.
Blue Mosque se vede în zare.
La pas prin Istanbul.
Sâmbătă
Oficial e weekend!!!! Și ce să vezi, răceala s-a răzgândit și vrea să ne acompanieze și zilele astea. Adio musafiri, adio planuri de ieșit afară, welcome carantină!!!! Oficial, am împlinit o săptămână de când n-am mai ieșit din casă. Doamne, cum de am rezistat?! Noroc cu blogul, care mi-a ținut mintea ocupată, iar timpul în maraton, vrea să fie el pe primul loc ca de fiecare dată. Să ne întreacă pe toți întotdeauna ca nu care cumva să se facă de rușine, doar e TIMPUL, nu?! Dar, cum în weekend îmi e cam imposibil să scriu, toată atenția se îndreaptă spre pitic, și nu spre scris, stat la cratiță, somn, relaxare, vizionarea unui film; astea sunt de domeniul trecutului. Acum e cu strânsul jucăriilor, așezarea hainelor înapoi în dulap, aspiratul mult și des, curățatul și spălatul o dată pe oră, pe lângă dans, desenat, pupăcit, alergat în jurul canapelei și iar pupăcit, până se face seară, ora de băiță și mult așteptatul somnic. Vă întrebați poate, dar de mâncat, nu am mâncat nimic?! Dacă mă gândesc puțin, cred că am mâncat ceva, dar nu știu ce. O fi gătit răceala. Dacă mai stă mult pe aici, o să ajute să ne și mutăm. La spital. Hai cu optimismul, mai e puțin și e duminică! Voila!
Duminică
Îmi e dor să merg la biserică. Mai ales, acum în perioada Postului Mare, slujbele sunt legate de povestea Mântuitorului; despre cum a fost răstignit, și a înviat; despre drumul durerii parcurs și de mine până pe muntele Măslinilor, poposind în Grădina Ghetsimani, continuând apoi pe lângă cimitirul evreiesc, și ajungând în vârf, unde am avut parte de cea mai frumoasă priveliște asupra Ierusalimului. În schimb, corona virus nu este o glumă. Nu vreau să risc în primul rând pentru băiat; și sunt uluită, că încă din decembrie în Danemarca, au fost legi date ca toate restaurantele, frizeriile și mall-urile să fie închise, însă la biserică lumea se înghesuie în câțiva metri pătrați, nerespectând practic nicio lege. Fără mască, fără distanțare… Nu am nimic cu cei care merg, fiecare decide ce-i mai bine pentru el și familia lui. Nici la vaccin nu mă înghesui. Mai aștept. Am răbdare și sper la o schimbare în viitor. Privesc de la distanță ceea ce se petrece în lume și încerc să nu o complic și mai tare. Ajungând și la subiectul zilei, în meniul de azi am avut ficăței de pui cu piure de cartofi albi și salată de papaya cu morcov răzuit. Voila!
Bineînțeles, o să atașez câteva poze și din Ierusalim, dacă tot le-am găsit în ¨teancul de albume¨cu același nume, gen: poze, poze noi, poze 1, mix de poze…și tot așa…pfff….niciodată nu o să am timp să le ordonez așa cum se cuvine. ಠ_ಠ
De aici începe aventura spre muntele Măslinilor.
De la cupola aurie, am luat-o la pas urcând pe munte pe lângă cimitirul evreiesc…
Morminte evreiești.
Prima oprire – Grădina Ghetsimani.
Tot efortul, pentru priveliștea asta.
O săptămână grea pentru mine fizic; cu o răceală-n în vizită ce m-a stors de toată energia. Revin cu forțe proaspete și povești de cafea în săptămâna ce urmează, promit!
Spor la gătit, și o săptămână cât mai ușoară tuturor, vă urez!
Nu vreau să reiau povestea de aici unde am vorbit de sărbătoritul Paștelui de două ori din cauza religiei nepotrivite față de cea a Danemarcei, ci vreau să mă laud cu un Paște de neuitat, că tot i-a venit rândul și la al nostru cel creștin ortodox, prin invitarea celei mai urmărite vloggerițe de pe youtube de către mine, și anume Andreea Balaban.
Nu o să poată gusta din cozonac, al cărui rețetă o găsiți aici și unde v-am detaliat pas cu pas modul de preparare al celei mai eșuate rețete naționale. Vegană cam 80% spune ea, prin prisma faptului că încă folosește creme testate pe animale și accesorii din piele naturală. Însă de mâncat nu face excepție decât la cozonacii bunicii care a crescut-o. Așadar, trebuie să mă gândesc serios la meniul de anul ăsta, adio rețete tradiționale de Paște, pentru că o dată vine în vizită Andreea Balaban. Pentru mine oricum va fi de neuitat, să sperăm că și pentru ea. Ne va călca pragul timp de o săptămână, și vreau să gătim chestii noi pentru mine, să pălăvrăgim despre viața de vlogger, să fur un strop de meserie, și să vizităm tot felul de buticuri cu vintage așa cum îi place ei, să ne delectăm cu street food (știu un loc unde face un falafel kebab-curcubeu pe cerul gurii, nu altceva). Din fericire totul va fi deschis aici, neștiind că noi sărbătorim Paștele, hi, hi, așa că, hai să vedem și partea bună a lucrurilor!
Știind că ea mănâncă mult dulce, voi pregăti o prăjitură pe care am găsit-o pe un grup unde știam cu siguranță că voi întâlni o grămadă de rețete fără lapte de vacă și ou, zahăr și făină cu gluten, dar gustoase și sănătoase pentru oricine le servește. Nu avea un nume, însă eu aș numi-o ¨prăjitură vegană cu afine¨. Ouăle se înlocuiesc cu semințe de chia hidratate în lapte de ovăz, făina e de migdale, mai aveți nevoie de mere coapte, afine, fulgi de ovăz, lapte de cocos, un vârf de cuțit de bicarbonat și pentru a îndulci prăjitura, sirop de agave. Măsor din ochi făina, fulgii de ovăz, peste care adaug bicarbonatul, semințele de chia și laptele de cocos câte puțin, până ajung la o compoziție un pic mai vâscoasă decât cea pentru chec. Curăț vreo 3 mere de coajă, le tai cubulețe și le pun într-o tigaie cu ulei, sirop de agave și puțină scorțișoară la călit până se caramelizează. După ce s-au răcorit le-am amestecat cu aluatul, și turnat ulterior într-o tavă tapetată cu hârtie de copt. Pe deasupra am presărat din belșug afine și am băgat-o la cuptor Franke, cel mai mare ajutor al meu în bucătărie.
Sursă: Franke
Cât savurez cea mai delicioasă cafea de la Franke A300 mașina mea profesionistă în preparatul celor mai delicioase băuturi din cafea proaspăt măcinată, prăjitura crește văzând cu ochii în cuptor. După ce am achiziționat A300, prietenele îmi spun că este motivul principal pentu care aleg să bea cafeaua împreună cu mine pe balcon, cu cea mai frumoasă priveliște asupra canalului Limfjord din Løgstør; la mica mea terasă-cafenea se găsesc fel și fel de sortimente de băuturi sofisticate pentru cele mai pretențioase gusturi. Cum Andreea Balaban este o băutoare înrăită de cafea și ciocolată caldă, sper să o surprind plăcut cu specialitatea casei, cafeaua cu lapte spumos, care îți lasă niște mustăți albe pe botic, de te linge motanul meu, Bobby până nu mai rămâne nimic. Iubitoare de pisici cum sunt și eu, cu siguranță nu o să le ducă lipsa celor din România atâta timp cât Bobby se va ocupa de asta. De la linsul mustăților, până la ora de joacă, unde ne amuză de fiecare dată sărind pe sus după lumina reflectată de soare în telefon, și pe care eu o mișc de colo, colo spre disperarea lui Bobby, că nu poate prinde domn’le lumina cea obraznică care vrea să îi fure strălucirea; sau plimbările de seară în care el ne va acompania, mirosind orice frunză și pândind orice mișcă, făcând sprinturi printre picioare spre amuzamentul tuturor trecătorilor, care și acum se miră cum se ține el după noi ca un cățeluș fără zgardă.
Toate ca toate, dar ce fac eu la felul principal? Adio, rețete tradiționale de Paște pe anul ăsta! O supă cremă de linte, poate?! Da. Ne place și nouă, e consistentă și proteică, exact ca atunci când a-i manca friptură de miel, imaginație să avem; plus, va ajuta să se digere mai ușor aperitivul. Aici m-am gândit la niște bruschete unse cu usturoi și ulei de măsline, scoase din cuptorul cu microunde Franke în momentul servirii, alături de humus homemade decorat cu capere pentru prestigiu, ulei de măsline pentru onoare și firicele de boia dulce pentru culoare. Bruschetele merg bine și cu salata de vinete, așa că mă apuc să fac o maioneză de avocado, că altă soluție mai rapidă nu am la îndemână. Apropo, ce maioneză de post sau vegană, cum vreți să îi spuneți, mai cunoașteți?!
Sursa: Franke
Să mă laud puțin, să știți că pe Franke magazin online găsiți cele mai frumoase piese pentru o bucătărie modernă în zilele noastre. Au în dotare tot felul de aparaturi, electrocasnice și idei pe care să le folosiți în asamblarea bucătăriei ideale.
O salată lipsește de la masa noastră, dar sunt pe fază, și cum ai zice hocus-pocus-preparatus = tabouleh aterizează pe masă. O salată plină de vitamina C, necesară după toată perioada asta de izolare și de hibernare prin care am trecut. Pătrunjelul e 100% ecologic, plantat, udat și cules cu mânuțele mele din sera de vară pe care o avem în grădină.
Sursa: Andreea Balaban-Facebook Page
Andreea Balaban este vlogger de câțiva ani, și ceea ce m-a atras la ea, este tematica pe care o aplică în vloggurile sale, cum ar fi istoria modei, călătorii, artă, stil de viață bucureștean îmbinat cu cel buzoian (fiind născută în Buzău). ceea ce vreau să spun e că, și ea a început aventura asta în ale online-ului, tot pe blog. Cu toate că blogul nu mai e ce era odată, spune ea, eu simt contrariul. Încă se mai mișcă lucrurile dacă știi unde să lovești după părerea mea, poate nu la același nivel cu vlogging-ul, dar e acolo, încă se citește.
În continuare meniul este completat de empanadas vegetariene. Recunosc, mi s-au împleticit degetele pe tastatură când am scris denumirea, dar credeți-mă pe cuvânt, au ieșit demențiale. Umplute cu ciuperci, cartof dulce și porumb, a rezultat un preparat de lins pe degete, chiar și pentru cel mai mare mâncător de carne.
Sursa: Thanh Thao Facebook Page
În drum dinspre aeroport, Andreea e înfometată îmi scrie, așa că mă pun la aranjat masa; în stilul danez, pentru o atmosferă cât mai hygge, cu lumânări parfumate (cum este obișnuită), șervețele cu motive pascale, jazz pe fundal și ouă ornamentale atârnate pe creangi naturale de sălcioară înflorite, așezate pe mijlocul mesei de Paști.
E timpul. Pun repede rochia diafană pe mine, ruj roșu pe buze, parfumul cu miros de trandafiri, pantofii cu toc gros și bareta de catifea, cerceii maneloși (aurii) și sunt gata să dau piept cu EA, AndreEA. Fetelor, nu fiți invidioase pe mine. O să vină și rândul vostru într-o zi. Trebuie doar să vă doriți cu adevărat asta.
O să revin cu impresii despre această aventură alături de Andreea Balaban într-un articol următor, care va conține informații până la cel mai mic detaliu. A fost o mare provocare pentru mine meniul de Paște, deci cu siguranță va fi unul de neuitat și special din mai multe puncte de vedere! Felicitări acelora care pot face asta (a fi vegan) zi de zi și an de an! Poate într-o zi îmi voi face curaj să încerc și eu, dacă mai vine Andreea B. în vizită de câteva ori, măcar jumate și tot e un progres în acest sens.
Paște fericit, tuturor!!! Paște vegan, în cazul meu!
Acest articol a fost scris în cadrul competiției Superblog 2021 ediția de primăvară!
Tranșat de duminică, puiul nostru cel de toate zilele a ajuns o parte în tigaie, iar restul în oală. Mămăliga își serbează din nou ziua și e prezentă la masa noastră. De când am copil căruia îi place mămăliga, este nelipsită din meniu, și cel puțin, o pregătesc de două ori pe săptămână ceea ce la noi era o dată-n Paști, dacă îmi permiteți expresia. Pieptul de pui l-am tăiat felii felii pentru șnițele, iar restul cărnii am pus-o într-o oală la călit câteva minute. Am bătut două ouă peste care am pus sare, piper și mărar tocat; în altă farfurie am pregătit pesmetul. Șnițelele sunt gata de pus în tigaie. În continuare am tocat 3 cepe mărunt și 3 căței de usturoi pe care le-am adăugat peste carnea din oală, apă cât să acopere totul sub capac, 2 frunze de dafin, 2 linguri de bulion de ardei, și am lăsat să fiarbă carnea până se ia de pe os ușor. Întretimp prăjesc și șnițelele, ca să meargă totul odată. La final de mâncărică de mazăre cu pui, adaug un mix de mazăre cu morcov congelate în oală și un amestec din două linguri de amidon de cartofi cu 500ml de apă pentru 10 minute, sare piper și boia dulce. Voila!
Marți
Azi e zi de zamă lungă, e vremea ciorbei, și anume ciorba de perișoare. Acrită cu primul meu borș natural, nu a ieșit prea acru ce-i drept, însă sper că a doua tură va avea succes. Secretul cică e în amestecatul mai des în apa cu tărâțea în primele zile, iar eu am cam uitat. Perișoarele sunt cu carne de vită tocată și puțin orez, iar în ciorbă găsiți toate legumele obișnuite: morcov, ardei, păstârnac, ceapă, squash, cartof, o crenguță de cimbru, bulion de ardei, tăieței cu ou, pătrunjel și mărar după gust. Voila!
Miercuri
După așa mâncăruri în cantități industriale pentru 2 oameni și un minion, am avut zi ¨liberă¨de la gătit, dar am zis totuși să frământ, dacă tot am timp berechet; au ieșit niște plăcințele cu brânză ca în copilărie, cum îmi făcea mama când mai salva pe ascuns un boț de brânză pentru a prepara aceste delicioase plăcințele. Voila!
Joi
Azi e zi de friptură, zi ¨liberă¨pentru mine pentru că a gătit el una de miel de data asta, cu un mix de legume trase la tigaie, super delicioase; peticul alb din farfurie să știți că e pastă de hrean cumpărată de la un magazin polonez. Voila!
Vineri
Zi de plimbat pe afară, mai exact în Ålborg (Danemarca). Chiar a fost o săptămână ușoară pentru mine, mai ales că băiețelul a avut vacanță, a trebuit să găsim activități de petrecut împreună și nu de stat la cratiță. Oricum pentru el am gătit clar zilnic la abur, fel și fel de combinații. Niciodată nu plec de acasă fără un fel de mâncare principal preparat în dimineață dinainte de plecare. Voila! nu am la ce azi, că nu am pozat shaworma de vită super delicioasă și sățioasă, care apropo, nu are cartofi ca cea din România; în schimb are carne și legume multe la alegere, plus un sos de usturoi care leagă cu fundiță roșie toată minunăția asta.
Sâmbătă
Zi de vizită. O prietenă cu băiețelul ei ne-a călcat pragul, și ne-am lăudat una la cealaltă cu reușitele, și ne-am încurajat pentru celelalte. Zi cu folos, cum spune zicala. Crezi că îmi mai trebuie mâncare după ce ne-am plimbat, veselit și dat prin leagăne toată ziua?! Am amețit câteva ouă acolo de le-am transformat în omletă cu lingura magică, servită lângă o salată și, Voila! Nu am mai apucat să fac poză de data asta 😁
Duminică
…..am avut parte de o noapte furtunoasă, iar ziua nu arată mai bine. Așa că, e de stat în casă, e de lenevit, ca duminica în general, când te pregătești sufletește pentru o nouă săptămână ce bate la ușă cu luni. Ne-am delectat cu baclava și hamsii azi, cumpărate de la bazarul turcesc din Ålborg. Voila!
Și iată cum timpul trece iar pe lângă noi, cu o săptămână în minus pentru unii, cu ani pentru alții; nepoțica mea împlinește azi 6 ani. La mulți ani scumpete mică! Te iubesc!
Cu voi ne auzim săptămâna următoare, cu alte povești și rețete care mai de care mai ușoare și mai normale din viața mea. Săptămână creativă din toate punctele de vedere vă doresc!
Ideea de a scrie despre meniurile dintr-o săptămână mi-a venit atunci când într-un grup privat cu creatori handmade, multe comentarii făceau referire la ce mai gătim și noi, suntem în pană de idei, avem nevoie de ceva rapid și gustos, printre care eu nu mă regăseam.
Secretul meu e anticiparea cu o zi înainte cel puțin, a ceea ce vom avea la cină. Fiind masa principală, o să mă axez doar pe această parte în seria ¨ce mănânc într-o săptămână¨, deoarece la micul dejun nu e nimic alambicat. Fructe până în ora 12 cine vrea să slăbească, și cine nu vrea?! Iar la amiază ce mai găsim prin frigider, de la salamuri, ouă, unt, cașcaval la zacuscă, resturile rămase de la cină, servite cu chifle calde alături de ceai, cafea, apă cu lămâie sau un pahar de suc după cum preferă fiecare. Ne descurcăm noi cu astea două. Aici vă spun din start, nu o să descoperiți cine știe ce rețete nemaiauzite. Dar cu siguranță ceva nou va fi pentru fiecare. Spor la gătit!
Program săptămânal al mesei principale – CINA
Luni
Pentru luni am programat să fac o ciorbă de pulpe de curcan cumpărate în weekend de la Lidl special pentru această rețetă. Gustul acesteia este exact ca ciorba făcută cu pui de țară, cu floricele de grăsime plutind deasupra ca pe un câmp Am agăugat carnea la început pentru a-și lăsa spuma, după care bineînțeles am adăugat legumele, paste cu ou, bulion, cimbru și pătrunjel verde la final. Am acrit-o cu borș de casă, din păcate cu un rest rămas de la borșul umplut de mama când a fost în vizită. O să încerc să umplu și eu. Dacă îmi iese o să revin cu rețeta și modul de preparare într-un articol viitor.
Marți
Pentru că luni am avut o zi mai ușurică pentru stomac, astăzi o dăm pe 3 bucăți întregi de piept de pui condimentat la cuptor pe care le-am uns cu boia dulce, piper, sare și ulei înainte de a intra la bronzat. Întretimp am pus baby cartofii la fiert cu tot cu coajă, ca după să fie scurși și pasați în tava de cuptor, unși cu unt topit în prealabil la cuptorul cu microunde folosind o spatulă, condimentați în final cu sare și piper. Am făcut rocada între piept și smashed potatos în cuptor iar după 10 minute totul e gara pentru servire. Am avut ajutor la salata de varză pe care a tocat-o mărunt mărunt pentru un gustmai intens și suculent. A ieșit super gustos totul, suculent, aromat, totul în nici mai mult nici mai puțin de o oră. Voila!
Miercuri
Oh, dacă știam că joi e Bunavestire, zi în care se mănâncă pește, o lăsam pe atunci, dar cum nu prea mai știu sărbătorile din calendar, astă zi am făcut ce altceva decât pește!!!! Un păstrăv somonizat cumpărat de la o crescătorie din zonă pe care l-am scos de la congelator de marți seara pentru a fi gata de preparare a doua zi. L-am tăiat în două pe lung, uns folosind o pensulă cu ulei și muștar și condimentat cu sare și piper. După ce l-am băgat în cuptor la programul de pește la 225 grade, separat am pus orezul într-un bol magic, cu sare, praf de curry, piper, apă și ulei pe care l-am introdus în cuptorul cu microunde pentru 15 minute, în același timp pe aragaz am încins o tigaie în care am pregătit o punga cu mix de legume congelate. Voila!
Joi
Zi de pește. Se pune dacă am mâncat ieri?! Nu cred, însă din fericire mai avem jumătate de pește rămas, iar pentru cei care mai vor altceva pe lângă, am făcut brânză de vaci în casă. Băiețelului o să-i pasez un avocado cu brânză dacă nu va vrea să ni se alăture alături de mămpligă cu pește și mujdei sau mămpligă cu brânză. Totuși, i-am modelat câțiva bulgărași de brânză cu mămăligă, ca mai târziu să îi prepar și ciocolata bebelușului din avocado, banană și carob. Pentru 1 kg de brânză am folosit 2L lapte cu 3,5% grăsime și 1000g smântână cu 18% grăsime. În punctul de fierbere al laptelui am adăugat smântâna toată odată, amestecând continuu până ce bulgărașii de branză încep să se formeze. Am turnat totul într-o pânză de fructe cumpărată de la supermarket și am lăsat la scurs cam două ore nu mai mult, deoarece mie personal îmi place brânza mai mult să fie umdedă, decât uscată și necăcioasă. Iese o branză grasă delicioasă potrivită și ca umplutură la plăcinte sau diferite prăjituri. Și pentru că azi am scăpat ieftin cu gătitul, m-am apucat să fac un tiramisu în stilul meu. Cu doar 250 de frișcă lichidă, 250 g mascarpone, 400 g de pișcoturi, 500ml cafea și ceva zahăr pudră, cacao, zahăr tos și esență de rom, în ordinea ce urmează: bat frișca lichidă cu 2 linguri de zahăr pudră până se întărește, după care adaug mascarpone, esența de rom și zahăr pudră după gust și mixez câteva secunde până ajung la consistența unei creme. În timp ce crema se odihnește în frigider, prepar cafeaua în care adaug zahăr tos atât cât dorim de dulce să fie. Cotrobăiesc prin dulap după un vas potrivit. Îl măsor cu pișcoturile și de-alungul și de-a latul să știu cum o să le așez odată ce încep ansamblarea desertului delicios. Verific dacă s-a răcit cafeaua și încep construcția cu un strat de pișcoturi înmuiate 3 secunde cu partea glazurată cu zahăr și le asez în vas în acelși mod; continui cu un strat din jumătate de cremă, pudrez un strat de cacao peste cu ajutorul unei site, după cu încă un rând de pișcoturi, cremă și cacao. Tips: dacă aveți esență de caramel, crema iese mult mai gustoasă și se potrivește cu aroma de cafea din pișcoturi. Eu de data asta am avut de rom. Înfoliez prăjitura și o dau la rece până a doua zi. Voila!
Vineri
Știu că e zi de post însă nu vă pot ajuta aici. Eu am făcut pârjoluțe din carne tocată de porc la care am adăugat câteva legume: squash, cartof, morcov și usturoi. Am condimentat cu sare, piper și mărar proaspăt, plus două ouă care să lege întreaga compoziție. Am format biluțe, le-am așezat în tavă, uns cu ulei și la cuptor cu ele la 200 de grade cu ventilație pentru jumătate de oră. Curăț repede câțiva cartofi pe care îi arunc în oală la fiert, să îi transform în piure delicios cu unt și smântână. Am servit totul cu salată de varză și un pahar de vin roșu. La desert am avut tiramisu care apropo a ieșit super însiropat și aromat. Voila!
Sâmbătă
Dis de dimineață , fiind și băiatul acasă, trebuia să mă apuc de făcut ceva și pentru prânz. Așa că, am pus cartofii la fiert cu coajă în oală, peste care am mai adăugat vreo 5 ouă cu tot cu coajă. Ați ghicit unde se îndreaptă rețeta? Salată orientală, excat. După ce toate au fiert și răcorit, le-am tăiat cubulețe aruncat într-un bol încăpător, peste care am mai adăugat o conservă de ton în ulei, o ceapă tocată mărunt, mărunt, măsline și o conservă de porumb. Am asezonat cu oțet balsamic și sare. Nu am mai adăugat ulei, deoarece a fost destul cel din conserva de pește. Bineînțeles a trebuit să îi gătesc altceva fiului meu drăguț care nu a binevoit să mănânce din salata mea. Mai pe seară a gătit EL, ce altceva decât friptură de vită pe care am servit-o lângă o salată și felii de mămăligă alături de nelipsitul vin roșu. Voila!
Duminică
Am continuat la prânz cu salata orientală făcută cu o zi înainte, dar și niște ochiuri cu mămăligă și brânză cu mucegai, care apropo merge super bine cu mămăligă fierbinte. Pentru cină, din nou o friptură, de porc de această dată, servită alături de cartofi spirală copți în cuptor, vin roșu și salată de roșii și castraveți. La desert a mai rămas niște tiramisu pe care l-am devorat pe tot să ne luăm de-o grijă, ca mai târziu să ronțăim niște popcorn homemade la ceaun. Voila!
Iată cîteva idei care să vă scoată din primejdie, însă țineți minte un lucru. E bine să anticipați ce mâncați cu câteva zile înainte pentru a evita crizele din ziua respectivă: criza produselor și cea mai rea, criza de foame. Vă transformați toate în Cruella și asta nu aduce decât tensiuni neplăcute între membrii familiei, ceea ce nu ne dorim cu toții. Eu pe lângă aceste rețete gătesc separat și pentru băiețel. Legume la abur pe care le mixez cu ou fiert tare, sau carne, adaug fulgi de drojdie inactivă sau carob, în funcție de combinațiile alese. Îi prepar ciocolata bebelușuilui din avocado, banană și carob, sau avocado cu brânză, iaurt cu fructe, chec baby friendly și câte și mai câte.
Astăzi fiind duminică pentru mine, deja am tranșat un pui cu care voi vedea ce voi face cu el mâine. Însă am cu ce să încep săptămâna. E mai ușor de găsit o garnitură, un mix de legume, și voila preparatul.
Ne auzim peste o săptămână cu noi idei de rețete simple și rapide, ce nu depășesc o oră, un timp scurt zic eu, dacă știi cum să te organizezi în bucătărie cu ordinea gătirii produselor astfel încât să nu depășească această limită.
Nu există gospodină care să nu o fi dat în bară cu cel mai râvnit și nelipsit preparat din perioada sărbătorilor pascale sau de Crăciun, cozonacul. Ba nu e dulce, ba e ars, ba e necrescut, ba e necopt, și lista poate continua la nesfârșit pentru că nu există româncă să nu fi încercat măcar o dată cozonacul ¨cea mai eșuată rețetă națională ¨, și suntem câteva milioane.
Mie personal, niciodată nu îmi iese la fel. Poate că de fiecare dată încerc altă rețetă. Ghidându – mă după titlu, îmi pare o rețetă pentru începători la prima vedere, pentru că da, și după ani de făcut cozonac mă consider tot începătoare; parcă nu reușesc să trec mai departe; luându – mă după rezultatul obținut, se pare că fac aceleași greșeli; indiferent de rețete, cozonacul iese necrescut și urât; măcar de mi – aș da seama care sunt acelea, să nu mă mai repet. Mie îmi place să fiu creativă și în bucătărie, și adaug câte ceva de la mine întotdeauna, știți cum se zice, secretul bucătarului. Să fie oare asta greșeala?! Tot ce e posibil.
Dar nu, nu mă dau bătută nici anul acesta. Cum nici celelelate milioane de bucătărese. O să găsim noi ac de cojocul lui; păi ne face pe noi un cozonac?! De data asta o să îmi notez greșelile, pardon, pașii, ca la final să îmi dau seama unde am greșit. Este cineva care a reușit într – un final? Să lase un comentariu cu poza. Sigur o ai, știu, te simt…păi o singură dată în viață îți iese. Trebuie musai trecut în calendar marele eveniment, iar poza pusă în ramă. Cel puțin eu așa o să fac. O să chem toată familia la masă fără excepție. Nu se știe dacă vor mai prinde ocazia.
Ce rețetă ați ales anul acesta dragilor? Pe cea fără frământare? Aia pare cea mai ușoară la prima vedere, așa – i? Nu mai frământați de vă iau toate apele, cu riscul să spargeți lighenașul de câte ori ați dat cu aluatul în el; nu vă mai bateți capul cu cantități mari, ca pe vremea bunicii, când cocea două ture de cuptoare din alea lungi, pline cu păști și cozonaci de ajungea la toata familia când se adunau la sărbători; de luau și acasă, dădeau și vecinilor, doar de unde să mănânce și ei, cu siguranță nu i – a ieșit vecinei cozonacul nici anul ăsta. Știa bunica ce știa. Ea avea ani de experiență; cine știe câte cuptoare au ars în zadar, până să iasă ceva mâncabil de pe mâinile ei. Doar nu ne – am născut niciuna învățată..
Să vă spun cu care rețetă debutez de Paștele ăsta? Spun debutez, pentru că am de gând să exersez cu cantități mici până de Paște, făcând un mic calcul, mai sunt două luni până atunci, deci dacă fac un cozonac pe săptămână, zic eu că marja de eroare va ajunge înainte de sâmbătă seara Învierii, cam la 80 %. Unde greșim de fapt? La rețetă clar nu. Toate știm că o respectăm cu sfințenie, doar că rezultatul nu e cel la care ne așteptăm. Toată baza la mine. Mă apuc eu de acest experiment și o să vă spun dacă l – am găsit. Pe ghinion, cum pe cine?!
Așadar, am ales să fac o rețetă de – a lui șef Bontea de pe canalul său de youtube, rețetă pe care am adaptat – o după criteriile mele. Am umblat un pic la rețetă, pentru că așa sunt eu. Nu îmi place să fiu la fel ca ceilalți. Așa și rețeta mea de cozonac gras va fi după cantitățile dorite și după gustul familiei; dulce, aromat, cu umplutură multă și să sperăm cu un aspect cât de cât armonios.
Bineînțeles, după ce am cotrobăit prin dulap, frigider, cămară și prin ustensile, mi – am dat seama că trebuie să merg la o sesiune de cumpărături online, dar și offline să zic așa. Am făcut o listă cu ingredientele de care am nevoie, pe care i – am plasat – o soțului, iar eu m – am relexat un pic pe magazinul online Dajar România căutând câteva ustensile de bucătărie cu care să completez lista de cumpărături. Produsele se găsesc și în supermarketul în care se va duce soțul, asadar îl trimit cu toată încrederea că se va întoarce acasă cu toate cele necesare. Am ales un spărgător de nuci de la Ambition România, cu care să pregătesc miezurile indispensabile umpluturii mele de cozonac, un set de tacâmuri de 6 persoane pentru masa de Paște și două forme de cozonac aceeași marcă, chiar dacă momentan o să folosesc doar una, în preajma Paștelui voi face doi cozonaci; unul pentru noi, și unul pentru biserică. Produsele le puteți vedea și voi în slide – ul de mai jos. Sursa : Dajar.
Acum că toate – s pe poziții, am dat drumul la treabă.
Partea 1 – Tanti coca
Ingrediente:
500g făina albă de grâu
200 ml lapte călduț
1 plic drojdie uscată de 11 g
1 esență de vanilie
1 lingură zahăr de vanilie
125 g zahăr
coaja de la o portocală
4 gălbenușuri la temperatura camerei
50 g unt
20 ml ulei
sare
Am pus în primul rând laptele la microunde să se încălzească; după aceea am adăugat zahărul amestecând continuu în lapte până ce acesta se topește; presar sarea peste gălbenușurile de ou pentru a le da un plus de culoare și dau portocala prin răzătoare; într – un bol încăpător cern făina peste care adaug toate ingredientele, mai putin untul și uleiul; de ultimele două mă ajut la final de frământare, pentru a ajunge la textura potrivită. În maxim 10 minute tanti coca este gata de pus la dospit pentru o oră; când și – a mărit volumul de două ori, am turnat – o pe blatul de lucru și am tăiat – o în două părți egale, după care am întins fiecare parte cu mainile în formă de dreptunghi cu o lungime de tavă; poate vă ajută imaginile de mai jos să vizualizați mai bine reproducerea cuvintelor mele.
Partea 2 – Umplutura
Ingrediente:
100 g miez de nucă măcinat
80 g zahăr
30 g cacao
100 g stafide
1 esență de rom
3 albușuri de ou
Pasul următor este să mixez albușurile cu zahărul până obțin o bezea tare. Apoi cu o spatulă am introdus în ordinea ce urmează: cacaua, esența de rom, miezul de nucă și stafidele ( înmuiate în apă pentru hidtratare circa 10 minute, scurse în prealabil înainte de a fi parte din umplutură, tot 10 minute ). Vedeți în imaginile de mai jos cum trebuie să arate consistența.
Pe cele două dreptunghiuri formate cât de cât simetric, am întins umplutura de la pasul 2, am format două rulouri pe care ulterior le – am împletit și le – am pus în tava unsă bine cu unt pentru încă o jumătate de oră la crescut. Înainte de a băga tava în cuptor, am uns cozonacul bine cu un mix dintr – un gălbenuș de ou și puțin lapte. O poză reprezentativă before și after în slide – ul ce urmează. Cozonacul a stat la funcția fără ventilație, sus și jos, programul de pâine, la 160 de grade pentru o oră și 10 minute. După ce am închis cuptorul, de teamă să nu fie crud, am mai lăsat cozonacul în căldura aceea, în speranța că se coace în continuare. Testul cu scobitoarea nu cred că funcționează la cât de mare a crescut în cuptor; scobitoarea nu e suficient de lungă pentru a – mi da verdictul. Arată bine, e rumenit și miroase a cozonac în toată casa. Totuși îmi fac curaj și mă duc să îl văd mai de – aproape. Mor de curiozitate să văd cum a ieșit. Eu scriu în timp real, v – ati prins nu?!
Gata și prima încercare de cozonac. A trecut ¨testul cu scobitoarea¨. E copt!!!!!!! Bronzat și dulce atât cât mi – am propus. Aspectul e de pălărie, același dintotdeauna. A crescut peste măsura formei. Data viitoare o să fac o cantitate mai mică de tanti coca, să mai lucrez la aspect. Tavă nouă, dimensiuni noi, cantități mai mici sunt detaliile de care voi ține cont săptămâna ce acuși stă să înceapă. Urmează ora de răcire fără a fi scos încă din tavă cozonacul pentru a putea fi dat cu roatele în sus mai ușor și fără a risca să se rupă frumusețea. L – am tăiat frumos în două, precum ați văzut deja în prezentarea de mai sus, i -am făcut două trei poze, și apoi am intrat în el așa cum se cuvine. Chiar dacă era ora 9 seara, nu am putut să mă abțin de la o felie caldă de cozonac. Hmmm…chiar se merită efortul!
Durata acestei rețete de la frământare până la gustare, a fost în jur de 4 ore. Dacă o să încercați rețeta mea, vreau să țineți cont de tipul de cuptor pe care îl aveți și de programele din dotare. De exemplu, în rețeta originală erau 170 de grade cu un timp de coacere de o oră, iar eu am lăsat la 160 de grade tot o oră, plus 10 minute de stat în dogoreala cuptorului, după ce l – am oprit.
Atenție la neatenție! Cu răbdare o să ne iasă perfect. Pe data viitoare!!!!!
Acest articol a fost scris în cadrul competiției Superblog 2021, ediția de primăvară!
Vorbeam recent cu o prietenă despre ritualurile familiei în bucătărie, despre mobilă și ce am mai achiziționat în pandemie. Pentru că multă vreme a trecut de când nu ne – am mai văzut, și știți cum suntem noi femeile, ne place să facem shopping, dar și să ne lăudăm cu noile achiziții. Că parcă au mai mare valoare dacă sunt povestite și împărtășite cu sare și piper așa cum îmi place mie să despic firul în șase, nu în patru cum spune celebra expresie, ceea ce urmează să fac și în articolul de față. Mai mult, când vine vorba de bucătărie, devine deja un subiect fierbinte, de maxim interes, pentru că acolo pregătim cele mai delicioase rețete în cea mai mare parte a timpului pretrecută acasă. Dețin o bucătărie open space, cu puțin mobilier și o insuliță unde luăm masa, albul este predominant; atât mobila, cât și pereții sunt în stil scandinav, minimalist, totul pentru a crea iluzia de spațios și curat. De, ACASĂ pentru noi.
Așadar, cum pălăvrăgeam noi pe canapea, despre cum că, la noi în familie într – o seară soțul gătește și eu spăl vasele, iar în următoarea seară fac eu pe bucătarul, iar el e cu strânsul mesei ( fiind o regulă nouă, implementată în pandemie ), mă întreba prietena cum de am reușit să îl conving să intre în bucătărie și dacă se merită efortul având în vedere că nu prea știe să gătească.
Ei bine, nu a fost dificil. Nu a trebuit să fac nimic personal. Pur și simplu aveam nevoie de un aparat să gătească la aburi în primul rând pentru baietelul nostru, care mai avea un pic și începea diversificarea, iar în al doilea rând, și pentru noi. Perioada asta de stat în casă ne – a făcut să medităm mai mult asupra a ceea ce mâncăm, am avut timp mai mult și pentru sport, am ajuns să facem în fiecare zi, nu doar de două ori pe săptămână ca înainte; soțul lucrând de acasă, mă ajută și cu bebe, și iată așa am început să căutăm cea mai bună variantă să se plieze pe noul nostru stil de viață.
Un stil de viață sănătos, cu un nou membru în familie de doar cateva luni, nu e chiar așa simplu dacă nu ai un ajutor în bucătărie pe care să te bazezi. Și l – am găsit, ca să nu mai prelungesc atâta de v – am plictisit, de pe Franke magazin online, un magazin cu electrocasnice de ultimă generație, care răspunde tuturor nevoilor noastre din prezent.
Este vorba despre un cuptor care face parte din una din cele mai noi colecții ale Franke, și anume colecția Mythos. Ce este special la acesta este faptul că gătește pe bază de aburi, potrivit dorinței noastre; este spațios în cazul în care avem musafiri, putând găti patru feluri de mâncare în același timp, pe 4 nivele, în programul exclusiv Cookassist, ce conține 19 funcții, 60 de rețete automate și 15 programe speciale; în plus e foarte ușor de întreținut datorită sistemului de curățare din dotare. Abia acum a înțeles și prietena motivul pentru care așteptăm cu nerăbdare să ne vină rândul la ¨gătit| ¨, și pun în ghilimele deoarece noi nu facem decât să punem în tavă ce e de pus, iar cuptorul și funcția aleasă își fac treaba fără nicio problemă.
Am ales dintre multe alte opțiuni, cuptorul FRANKE FMY 99 XS / BLACK Full Steam. Îl puteți admira în toată splendoarea lui, în prezentarea imediat ce urmează. Sursă foto; FRANKE.
Cuptoarele incorporabile Franke sunt de mai multe feluri. Diferă prin funcții aparte, captând prin acest mod o gamă largă de clientelă, fiind o strategie de marketing eficientă; sunt gândite astfel încât să mulțumească orice client ce le trece pragul, atât online, cât și direct în showroomuri unde ai parte de personal calificat, gata să ajute doar după câteva descrieri asupra stilului de viață. În calitate de client FRANKE, declar că te simți unic și special, odată ce le treci pragul. Sunt imposibil de refuzat produsele FRANKE, armonizează și înfrumusețează orice tip de bucătărie, mare sau mică, îngustă sau open space, prin design propriu.
După această schimbare radicală pe care am avut – o în bucătărie, pot spune cu mâna pe inimă că ne – a trasnformat pe noi ca oameni. Eram o familie în care gătitul era un chin, mai ales de când cu diversificarea celui mic. Eu eram singurul bucătar. Și să gătești la 3 guri nu pare mult, dar timpul meu s – a înjumătățit odată cu venirea lui Carol în viața noastră; plus că dacă nu îi place mâncarea, trebuie să încropesc repede altă gustare, și tot așa, până nimeresc ceva comestibil și pentru el. Acum, avem o tabliță cu meniul săptămânii, unde fiecare zi e cu bucătarul ei. Doamne, ce bine e psihic să știu că mâine nu e rândul meu la gătit și că îmi pot programa timpul pentru odihnă, dar și că vom avea ceva delicios pe masă la ora cinei. Suntem mai fericiți acum, și totul e mai organizat, ceea ce ne liniștește și ne oferă timp de calitate petrecut împreună.
Mi – ar place să am o casă multifuncțională. Cu aparaturi de ultimă generație să mă scutească de multe treburi care ne fură din timpul nostru prețios; un lux pentru mulți, fie că au copii sau nu.
Lasă un comentariu dacă deții ceva de rangul acesta, și împărtășește alături de mine, ce te salvează pe tine în schimbul timpului liber.
Acest articol a fost scris în cadrul competiției Superblog 2021, ediția de primăvară!
Andreea Simona Zlatan 