Vrei zacuscă? Ia, de gustă!

Iată o rețetă pentru începatoare cu care puteți da gata familia, fie că e vorba de mic dejun, masa de la prânz sau seară, un vas cu zacuscă gustoasă și proaspată, fără conservanți va sătura orice burtă zgomotoasă și va scoate din impas orice consumator înrăit al acesteia. De e post, criză financiară, criză de timp sau mai știu eu ce motive v-a adus în stadiul ăsta, e clar nevoie de o cămară din care să nu vă lipsească câteva borcănele de zacuscă. Că e de la mama, făcută de soacră, cumpărată sau încercată chiar de voi, e musai să nu lipsească din casă, că e vai și amar de noi când ne prinde foamea din urmă.

Să trecem la treabă zic, și să vă pregătiți recuzita după cum urmează: o oală cu fundul gros pentru a nu risca să se lipească zacusca, trei cepe mari, două vinete, doi ardei capia, usturoi, bulion, ulei, o foaie de dafin, zahăr, sare, boia dulce și piper.

Practica se desfășoară astfel: se pune ceapa tăiată Julien la călit în ulei, pe foc mic; după ce s-a înmuiat, se adaugă legumele proaspete și tăiate cubulețe (vinetele curățate de coajă), o cutiuță de bulion de 140 g și o cană de apă călduță. Se lasă totul la fiert tot la foc mic, pentru a evita efectul împroșcării. Se amestecă din când în când pentru a nu se lipi. După ce apa a scăzut, se mai adaugă o cană de apă călduță, foaia de dafin, un cățel de usturoi pisat și un pic de zahăr (cât iei cu două degete). Pentru cine nu dorește să pună puțin zahăr nu este nicio problemă.Ce e important însă, e să nu plecați de lângă oală. O supravegheați îndeaproape pentru a nu risca să se lipească. Fiind o cantitate așa mică, apa scade repede și riscați să afumați zacusca. Se amestecă din când în când, până scade și ajunge la consistența dorită. La final se ia oala de pe foc, se scoate foaia de dafin, pentru a nu amărî compoziția, se condimentează cu sare, piper, boia dulce, după gust. Se lasă la odihnit jumătate de oră, după care se pune în borcan care va sta cu susul în jos și învelit într-un prosop pufos, toată noaptea. Numai bună de servit la micul dejun pe o felie de pâine prăjită. Zacusca rece are un gust mult mai bun și astfel veți fi sigure că nu va mânca nimeni din ea până la produsul finit. De aceea este bine ca aceasta rețetă  să se pregatească de seara. Din aceste ingrediente mi-au ieșit două borcane de zacuscă; un borcan de 800 g și un borcan de 300 g. A doua zi le-am pus în frigider pe amandouă, datorită faptului că nu am adăugat conservanți, aspirine, ulei încins și ce se mai practică la cele pe care le pui pentru iarnă. La o așa cantitate nu are rost să mai băgați adiditivi de genul acesta, deoarece nu vor apuca nici macar o zi să stea relaxate în frigider, că vor fi devorate într-o fracțiune de secundă de pofticioșii casei. 🙂

Rețeta asta am compus-o după multe căutari ale rețetei potrivite mie, ușor de făcut, rapidă, gustoasă și nu foarte pretențioasă. Am luat câte puțin din câteva rețete studiate înainte și am transpus în oala mea așa cum am știut mai bine.

Tips:

  • Mai puteți pune roșii proaspete date prin mașina de tocat, sau fierte în prealabil, ca după aceea să li se scoată pielița înainte de a fi tocate;
  • Se pune suc de roșii în loc de bulion și roșii proapsete pentru cine preferă zacusca mai acrișoară (însă eu am preferat bulion deoarece îmi place zacusca dulceagă);
  • Cine vrea o cantitate mai mare poate adăuga ciuperci, care înainte de a fi puse în oală, au fost călite și tocate.

Însă, după cum am mai spus, am facut-o pe placul si pe gustul meu, voi aveți ocazia să mixați după bunul plac orientându-vă după mai multe rețete și îmbinând ingredientele preferate pentru cea mai bună variantă de zacuscă în opinia voastră. Știți vorba aia, gusturile nu se discută!

Spor la treabă!

Ce mănânc într-o săptămână IV

O serie cu rețete obișnuite în familia mea. ¸¸Meniuri¨ mâncate la mama acasă, dar niciodată gătite de mine. Mama a fost genul acela care nu m-a lăsat să fac nimic din ceea ce înseamnă să fii o adevărată gospodină. Bine a făcut că m-a lăsat să îmi trăiesc copilăria și nu a ținut morțiș să învăț să gătesc, să împletesc și ce mai era de făcut prin curte. M-a ținut departe de munca pe care o aduce vrând nevrând, viața la țară. Verile le petreceam pe la repetiții și festivaluri alături de trupa folclorică ¨Voinicelul¨ unde am învățat ce înseamnă să lucrez în echipă încâ de pe la 9-10 ani, pe lângă dansurile populare moldovenești hora și sârba, cântatul la vioară și responsabilitatea. Îmi spunea mereu că o să mă satur de gătit când o să fiu mare, așa că eu nu trebuie decât să mă axez pe ale mele. Și aici în ordine prioritară intră, școală, repetițiile la vioară, joacă și devreme acasă. Bineînțeles, resticțiile au apărut când eram mai măricică deja, iar serile sâmbătă din vacanța de vară, ce aveau să fie petrecute la discoteca din sat, nu era un random pentru mine, cel puțin. Tot ce e mult, strică! În special distracțiile. Primul trandafir. Primul prieten. Primul sărut. Primii fluturași în stomac. Pentru fiecare ¨primul¨ a fost o persoană diferită. Trandafirul, prietenul, sărutul și fluturașii au avut propriul protagonist. Fiecare mi-au provocat o stare de bine, de iubită și specială, realizând pe parcurs cât de frumos e să fii plăcută și apreciată oriunde m-aș afla.

Că tot veni vorba de fluturași în stomac, hai să dăm drumul seriei mâncabile cu numărul 4 deja, cu care vreau să vă amuz, prin design, povestit și felul în care eu am ajuns să ¨gătesc¨ măi, mamă…!

Luni

O mâncărică de cartofi și pui mai atipic, și la desert, tiramisu delicios cumpărat de la supermaket. Mâncărica e formată doar din câteva ingrediente și este mâncarea mea favorită aș putea spune. Cu multă ceapă, cartofi tăiați cubulețe mici, 2 căței de usturoi și orice carne de pui aveți la îndemână sau vă place mai mult. Ceapa trebuie să predomine în proporții pentru a avea cât mai mult sos. Sare, piper și multă grijă. Într-o oală cu fundul gros am pus ulei și carnea la prăjit pe ambele părți. După ce m-am asigurat de asta, pun ceapa tăiată cubulețe sau Julien, usturoiul și cartofii. Adaug apă cât să cuprindă toată compoziția, și las totul să fiarbă la foc mic sub capac, până apa scade la consistența dorită. Nu lăsați să scadă de tot, după ce se mai răcorește, zeama se va mai îngroșa, și vă zic, este super gustos acest sos rezultat. O să întindeți cu mămăligă și în ultima picătură din farfurie. Servită neapărat cu murături, salată sau orice acritură preferați. Voila!

Marți

Azi am scăpat de gătit. E specialitatea lui friptura și îl las să își facă de cap. Friptură de vită din nou cu o garnitură nouă. De fapt aici stă secretul. Poți face des friptură, însă dacă schimbi garnitura, îi vei transmite creierului că mănânci ceva cu totul diferit. În preparatul de azi sunt cartofii aceia fierți pe care îi găsiți la borcan. Nu îmi lipsesc niciodată din cămară, pe lângă multe alte ingrediente de genul, cu care pot pregăti rapid cina. Cum ar fi conservele de: ton, pe care le folosesc în salate, de fasole roșie pentru chili con carne și albă pentru iahnie de fasole, de năut cu care pregătesc humusul, porumb pe care îl adaug în diverse (salate, orez); borcane de diverse murături cum ar fi castraveții asiatici sau sfecla roșie care ne-a și acompaniat de data aceasta la cină. Voila!

Miercuri

Spaghete cu urechi de lemn, squash și un cățel de usturoi am pregătit. Un preparat cald și rapid care nu mi-a luat mai mult de o jumătate de oră la gătit. Urechile de lemn uscate le-am pus la fiert în jur de 10 minute, în același timp cu pastele. Am înăbușit squashul cu usturoiul și puțin ulei, peste care, după ce am scurs bine de apă, am adăugat ciupercile, până s-a evaporat toată apa din ele, și mai apoi pastele cât să se întrepătrundă aromele. Dacă nu ții post, se poate adăuga la sfârșit o lingură de smântână normală sau lichidă, nu mai mult de un minut pe foc, care va lega totul mult mai bine; se poate răzui pe deasupra parmezan din belșug. Cum nu mai aveam loc prin frigider de niște căpșuni acruțe pe care fiul meu nu le mănâncă, am zis să fac o prăjitură de post cu ele, și așa le-am găsit loc și lor în meniul de azi. Voila!

Joi

Iată și o rețetă în care vă demonstrez că ceea ce vorbesc nu sunt minciuni. Porumbul după cum spuneam mai sus, congelat sau la conservă, nu îmi lipsește din casă. În imaginea de mai jos aveți un orez cu mazăre și porumb gătit la castronul magic în cuptorul cu microunde. La ceaun, cubulețele de carne porc și cârnații, împreună cu mirodeniile au format un preparat delicios cu sos care a mers de minune alături de orez. Voila!

Vineri

Un mic dejun savurat în compania fiului și a emisiunii preferate, alături de ciocolată caldă și prăjitura mea preferată daneză, ¨appelsinkage¨ (prăjitura cu portocale) însiropată la propriu cu suc de portocale, așezată pe un strat subțire de ciocolată neagră și ornată cu zahăr tos de ¨calibru¨ mare (pe care îl dau jos de fiecare dată, fiind prea mult dulce pentru gustul meu și prea mari bobițele de zahăr pentru sănătatea dinților mei). Alături de poza cu micul dejun, se află o felie de pâine cu salată de vinete servită cu felii de roșii stopite cu ulei de măsline și sare. Maioneza este cu ou de data aceasta, dar pentru cei care țin post, o pot face cu un avocado copt pasat, peste care se toarnă încet, în fir subșire uleiul, exact ca la maioneza clasică cu ou. Compoziția își va dubla sau tripla volumul dacă continuați în acest ritm, în funcție de câtă maioneză aveți nevoie. Vinetele le-am copt în cuptor cu ventilație sus, la 170 de grade, nu înainte să le înțep cu furculița pentru a evita explozia vinetelor, inevitabilă de la presiunea la care sunt supuse (săracele). Voila!

Sâmbătă

Mici grecești avem de data asta, crochete de cartofi, și sos de usturoi. Ceva românesc îmbinat cu ceva grecesc, a ieșit această delicioasă porție în nu mai mult, și nu mai puțin, de o jumătate de oră, deoarece le-am făcut loc pe aceeași foaie de copt în cuptor astfel încât să se gătească concomitent. Bine, ca să arate frumos, am pus câteva crochete pe farfurie, dar eu am mâncat încă pe atâta. 🙂 Sunt foarte gustoase și irezistibile, iar când se răcesc nu mai au nici textura aceasta crocantă și parcă le dispare și gustul. Deci, niciodată nu mai păstrez pentru a doua zi pentru că știu ca nu va mai exista o a doua oară, împreună. Voila!

Duminică

Zi frumoasă de ieșit din casă. De petrecut timp în familie și cu prietenii, de mers la biserică sau la plimbare, după cum simte fiecare. Mic dejun ¨copios¨ savurat printre activități de genul: strâns jucării, alergat prin casă, hrănit copil, scriind pe blog și pregătind prânzul. Toate într-o ordine destul de organizată astfel încât să nu devină un haos. Pe rând, cu proritate. Mai dă câteodată laptele în foc, dar astea sunt excepții. Motto-ul de pe cană îmi reamintește ce lucru bun am făcut eu când m-am apucat de băut cafea. Mai pe seară, am trecut la friptura de ouă făcăluite care este o tentativă de omletă, însă gustul este unul mult mai bun după părerea mea de ¨bucătăreasă pricepută¨. Pui 2-3 ouă in tigaie la prăjit, și cu o ligură de lemn începi să le făcăluiești (amesteci) până se gătesc în totalitate. Cu salată au mers perfect. Voila!

Cum pregătesc aceste povestioare..puhe…pozele mă inspiră să scriu. Așa că aștept să treacă toată săptămâna, sau măcar câteva zile, să am material despre care să vorbesc. Unele feluri de mâncare îmi stârnesc nostalgii și emoții, altele amintiri sau resentimente, și tot așa.

Sper că reușesc să vă fac poftă cu ceva din pozele și rețetele de mai sus, să vă dea idei de a combina ingrediente de luni cu cele joi, și să vă ajute să vă pregătiți cămara pentru momentele de criză, toate pentru

Săptămână creativă, tuturor!!!

Ce mănânc într-o săptămână – III

Se apropie cu pași repezi Paștele nostru creștin ortodox, și parcă nu sunt pregătită sub nicio formă. Răceala de săptămâna asta a cam înfrânat activitățile zilnice; fără poftă de mâncare, am cam dat-o pe supe, pastile, siropuri în cazul băiețelului, ceaiuri, ciocolată caldă, cu somn întrerupt, ba de tusea mea zgomotoasă, ba de febra lui, ba de pisica mieunoasă, ba de ploaia din geam.

Nu mai vine odată primăvara și în Danemarca să ne bucurăm de priveliștile cu soare și mare, parcă scoase din tablourile acelea de pe vremea când eram mică, agățate pe peretele din sufragerie în fiece casă pe care o vizitam, cu peisaje ireale credeam eu pe atunci, dar cât se poate de autentice în Danemarca.

Curioși să vedeți ce a mai ieșit și săptămâna asta de pe mâinile mele câșe?! Să începem, atunci.

Luni

Astăzi mi s-a făcut poftă de niște ouă moi în care să înting cu pâine franțuzească proaspătă, și așa am ajuns la o rețetă pe care am încercat-o pentru prima oară când am început antrenamentele acasă, unde aveam nevoie de un mic dejun copios cât să mă facă să nu mai poftesc la nimic altceva până la prânz, și aici intră ronțăielile, dulciurile, chiar și fructele. Cu ouă shakshuka vă fac poftă de data asta, gătite în felul următor: pun o ceapă mică la călit împreună cu ardeiul tăiat cubulețe, un vârf de cuțit de chimen, puțină sare și o căniță de apă, până se înmoaie legumele; între timp tai două roșii mari și le arunc peste ceapă și ardei în tigaie pentru 5 minute la foc mic, până scade totul și ajunge la o consistență de sos; acum e timpul să sparg 5 ouă peste sos și să pun capacul. Aștept câteva minute până ce ouăle au format pojghița albă, decorez cu brânză cheddar și pătrunjel pe deasupra, atenție, tot sub capac până se topește brânza și formează o crustă multicoloră. Am servit ca brunch, cu o salată de ridiche albă din aceea lungă pe care am cumpărat-o din bazarul arăbesc din Ålborg, stropită cu oțet balsamic, ulei și sare, și cu pâine franțuzească, proaspătă și caldă de la brutărie. Voila!

Marți

Azi, nu se mai poate; răceala nu ne dă pace, nicicum; gâtul inflamat îmi fură vocea cu totul, și nu îmi rămâne de făcut nimic altceva decât o supă de pui cu legume multe, orez, usturoi (antibiotic natural), spanac (Fier) și pătrunjel (vitamina C); o oală plină ochi de vitamine naturale de la mama natură, să ne ajungă pentru două zile pe puțin. Încercând să înduioșez răceala, am pregătit câteva vafe în formă de inimioară, pe care le-am uns cu miere de albine polifloră autentic românească, pentru a mai calma iritația gâtului, ce stă, de nu mai pleacă. Voila!

Miercuri

Continuăm cu supă. Se pare că răcelii îi place la noi acasă. Are spațiu de desfășurare berechet, mai ales pe timp de noapte, când eu și fiul meu ne luăm la întrecere care tușește mai tare. Fără poftă de mâncare, ne încurajăm unii pe alții să băgăm totuși ceva comestibil în gură dacă vrem să trecem mai repede peste situație; mai scotocesc în sertarul cu pastile după buline, și încropesc în tigaie niște păstăi de fasole verde cu usturoi, ceapă și rondele de morcov. Omleta rămâne întotdeauna a doua variantă pentru ceva rapid, gustos și cu care poți jongla în fel și fel de variante care mai de care mai delicioase; varianta de azi, este cu cașcaval răzuit pe deasupra, servită cu salată italiană (baby spanac, rucola, roșii cherry). Voila!

Joi

Vine popa pe la noi. Nu vine, e doar o zicală nevinovată din copilărie ce rimează cu joi. După atâta supă, ceaiuri și pastile, se pare că papilele gustative dau semne de viață. Am poftă de lapte cu mămăligă. Zis și făcut. Dar totuși și ceva mai consistent de data asta, să se împace bine și cu mămăliga, dar și cu restul de păstăi de fasole, o să fie mușchiulețul de porc. Hmm…da…parcă am mai prins puteri. M-a luat cu transpirații, și nu de la emoții; răceala iese prin toți porii, iar tusea e pe punct de plecare. Să mai vină când o-i chema-o eu! Nu mă înțelegeți greșit, dar chiar nu am mai avut un așa musafir să se țină scai domn’le; care nu se mai dă plecat nici dacă mă arunc într-o oală cu apă opărită. Am făcut aburi cu ceai de mușețel, am terminat toate siropurile și pastilele, mai, mai să rămân și fără nas, și fără lacrimi, la cât de mult m-a făcut să sufăr. Dar, gata! E la ușă, stă încălțată și asteaptă sa fie poftită afară, cred. Dar nici că-i spun o vorbă. Chiar vreau să știu cât o poate duce. Deja are săptămână. Vom trăi și vom vedea. Voila, minunăției din farfurie!

Vineri

Sunteți curioși ce mai avem azi la masă?! Hai că e de post de data asta, și e cel mai apreciat preparat turcesc de către mine, pe lângă baclava. Știți că gastronomia românească autentică nu prea ne aparține, iar cea turcească în cea mai mare parte ne-a rămas moștenire de pe timpul otomanilor, când ne-au cucerit de atâtea ori, încât nu mare mi-a fost mirarea să văd sabia lui Ștefan cel Mare, că zace în Istanbul în arhivele muzeului Topkapi. O fi turc, dar încă nu am aflat. Glumesc. Însă supa cremă de linte este cea mai gustoasă supă pe care am gustat-o vreodată. De fiecare dată când am mers în Istanbul (singurul oraș din Turcia pe care l-am vizitat până acum, atât vara, cât și iarna) am servit această supă cu turte calde, zeamă de lămâie și ardei murat; pe lângă toate tipurile de baclava testate, am mai descoperit un desert ușor, gustos și cremos, cataiful, pe care țin minte că l-am servit la o terasă aflată pe o stradă îngustă care parcă se revărsa în Bosfor, când te uitai în zare. Cum v-am obișnuit, eu fac totul din ochi, și nu porționez ingredientele după cantitate, ci după gustul meu. Depinde ce aromă vreau să scot în evidență, și aceea va predomina la proporții. Rețeta supei de linte pe care încerc să o reproduc de fiecare dată este următoarea: pun toate ingredientele odată în oală, timpul de fierbere fiind același pentru toate, având în vedere că voi pasa totul la final; linte, un morcov, doi cartofi medii, o ceapă, bulion, usturoi, frunze uscate de mentă, sare, boia și piper, peste care adaug apă cât să depășească cu un deget legumele, iar după ce au fiert, le blenduiesc cu un blender vertical până ajung la o consistență cremoasă. Voila!

Iar aici, o să introduc câteva poze din vacanțele din Istanbul; o perioadă de care îmi este dor maxim și abia aștept să continui aventura, împreună și cu piticul. Va fi diferit, știu, dar împlinitor în același timp. Să fie ceva diferit în articolul de astăzi, nu neaparat despre cu și despre mâncare, dar am cititori care se plâng că e cam scurt și am zis să vin cu completări legate mai mult sau mai puțin de tematica articolului. Hai s-o lungesc cu ceva frumos, zic. Nu am găsit poza cu sabia lui Ștefan cel Mare….am o grămada de albume cu poze amestecate, doar câteva dintre călătorii am reușit să le salvez în albume cu aceleași nume.

Sâmbătă

Oficial e weekend!!!! Și ce să vezi, răceala s-a răzgândit și vrea să ne acompanieze și zilele astea. Adio musafiri, adio planuri de ieșit afară, welcome carantină!!!! Oficial, am împlinit o săptămână de când n-am mai ieșit din casă. Doamne, cum de am rezistat?! Noroc cu blogul, care mi-a ținut mintea ocupată, iar timpul în maraton, vrea să fie el pe primul loc ca de fiecare dată. Să ne întreacă pe toți întotdeauna ca nu care cumva să se facă de rușine, doar e TIMPUL, nu?! Dar, cum în weekend îmi e cam imposibil să scriu, toată atenția se îndreaptă spre pitic, și nu spre scris, stat la cratiță, somn, relaxare, vizionarea unui film; astea sunt de domeniul trecutului. Acum e cu strânsul jucăriilor, așezarea hainelor înapoi în dulap, aspiratul mult și des, curățatul și spălatul o dată pe oră, pe lângă dans, desenat, pupăcit, alergat în jurul canapelei și iar pupăcit, până se face seară, ora de băiță și mult așteptatul somnic. Vă întrebați poate, dar de mâncat, nu am mâncat nimic?! Dacă mă gândesc puțin, cred că am mâncat ceva, dar nu știu ce. O fi gătit răceala. Dacă mai stă mult pe aici, o să ajute să ne și mutăm. La spital. Hai cu optimismul, mai e puțin și e duminică! Voila!

Duminică

Îmi e dor să merg la biserică. Mai ales, acum în perioada Postului Mare, slujbele sunt legate de povestea Mântuitorului; despre cum a fost răstignit, și a înviat; despre drumul durerii parcurs și de mine până pe muntele Măslinilor, poposind în Grădina Ghetsimani, continuând apoi pe lângă cimitirul evreiesc, și ajungând în vârf, unde am avut parte de cea mai frumoasă priveliște asupra Ierusalimului. În schimb, corona virus nu este o glumă. Nu vreau să risc în primul rând pentru băiat; și sunt uluită, că încă din decembrie în Danemarca, au fost legi date ca toate restaurantele, frizeriile și mall-urile să fie închise, însă la biserică lumea se înghesuie în câțiva metri pătrați, nerespectând practic nicio lege. Fără mască, fără distanțare… Nu am nimic cu cei care merg, fiecare decide ce-i mai bine pentru el și familia lui. Nici la vaccin nu mă înghesui. Mai aștept. Am răbdare și sper la o schimbare în viitor. Privesc de la distanță ceea ce se petrece în lume și încerc să nu o complic și mai tare. Ajungând și la subiectul zilei, în meniul de azi am avut ficăței de pui cu piure de cartofi albi și salată de papaya cu morcov răzuit. Voila!

Bineînțeles, o să atașez câteva poze și din Ierusalim, dacă tot le-am găsit în ¨teancul de albume¨cu același nume, gen: poze, poze noi, poze 1, mix de poze…și tot așa…pfff….niciodată nu o să am timp să le ordonez așa cum se cuvine. ಠ_ಠ

O săptămână grea pentru mine fizic; cu o răceală-n în vizită ce m-a stors de toată energia. Revin cu forțe proaspete și povești de cafea în săptămâna ce urmează, promit!

Spor la gătit, și o săptămână cât mai ușoară tuturor, vă urez!

Paște vegan!

Nu vreau să reiau povestea de aici unde am vorbit de sărbătoritul Paștelui de două ori din cauza religiei nepotrivite față de cea a Danemarcei, ci vreau să mă laud cu un Paște de neuitat, că tot i-a venit rândul și la al nostru cel creștin ortodox, prin invitarea celei mai urmărite vloggerițe de pe youtube de către mine, și anume Andreea Balaban.

Nu o să poată gusta din cozonac, al cărui rețetă o găsiți aici și unde v-am detaliat pas cu pas modul de preparare al celei mai eșuate rețete naționale. Vegană cam 80% spune ea, prin prisma faptului că încă folosește creme testate pe animale și accesorii din piele naturală. Însă de mâncat nu face excepție decât la cozonacii bunicii care a crescut-o. Așadar, trebuie să mă gândesc serios la meniul de anul ăsta, adio rețete tradiționale de Paște, pentru că o dată vine în vizită Andreea Balaban. Pentru mine oricum va fi de neuitat, să sperăm că și pentru ea. Ne va călca pragul timp de o săptămână, și vreau să gătim chestii noi pentru mine, să pălăvrăgim despre viața de vlogger, să fur un strop de meserie, și să vizităm tot felul de buticuri cu vintage așa cum îi place ei, să ne delectăm cu street food (știu un loc unde face un falafel kebab-curcubeu pe cerul gurii, nu altceva). Din fericire totul va fi deschis aici, neștiind că noi sărbătorim Paștele, hi, hi, așa că, hai să vedem și partea bună a lucrurilor!

Știind că ea mănâncă mult dulce, voi pregăti o prăjitură pe care am găsit-o pe un grup unde știam cu siguranță că voi întâlni o grămadă de rețete fără lapte de vacă și ou, zahăr și făină cu gluten, dar gustoase și sănătoase pentru oricine le servește. Nu avea un nume, însă eu aș numi-o ¨prăjitură vegană cu afine¨. Ouăle se înlocuiesc cu semințe de chia hidratate în lapte de ovăz, făina e de migdale, mai aveți nevoie de mere coapte, afine, fulgi de ovăz, lapte de cocos, un vârf de cuțit de bicarbonat și pentru a îndulci prăjitura, sirop de agave. Măsor din ochi făina, fulgii de ovăz, peste care adaug bicarbonatul, semințele de chia și laptele de cocos câte puțin, până ajung la o compoziție un pic mai vâscoasă decât cea pentru chec. Curăț vreo 3 mere de coajă, le tai cubulețe și le pun într-o tigaie cu ulei, sirop de agave și puțină scorțișoară la călit până se caramelizează. După ce s-au răcorit le-am amestecat cu aluatul, și turnat ulterior într-o tavă tapetată cu hârtie de copt. Pe deasupra am presărat din belșug afine și am băgat-o la cuptor Franke, cel mai mare ajutor al meu în bucătărie.

Cât savurez cea mai delicioasă cafea de la Franke A300 mașina mea profesionistă în preparatul celor mai delicioase băuturi din cafea proaspăt măcinată, prăjitura crește văzând cu ochii în cuptor. După ce am achiziționat A300, prietenele îmi spun că este motivul principal pentu care aleg să bea cafeaua împreună cu mine pe balcon, cu cea mai frumoasă priveliște asupra canalului Limfjord din Løgstør; la mica mea terasă-cafenea se găsesc fel și fel de sortimente de băuturi sofisticate pentru cele mai pretențioase gusturi. Cum Andreea Balaban este o băutoare înrăită de cafea și ciocolată caldă, sper să o surprind plăcut cu specialitatea casei, cafeaua cu lapte spumos, care îți lasă niște mustăți albe pe botic, de te linge motanul meu, Bobby până nu mai rămâne nimic. Iubitoare de pisici cum sunt și eu, cu siguranță nu o să le ducă lipsa celor din România atâta timp cât Bobby se va ocupa de asta. De la linsul mustăților, până la ora de joacă, unde ne amuză de fiecare dată sărind pe sus după lumina reflectată de soare în telefon, și pe care eu o mișc de colo, colo spre disperarea lui Bobby, că nu poate prinde domn’le lumina cea obraznică care vrea să îi fure strălucirea; sau plimbările de seară în care el ne va acompania, mirosind orice frunză și pândind orice mișcă, făcând sprinturi printre picioare spre amuzamentul tuturor trecătorilor, care și acum se miră cum se ține el după noi ca un cățeluș fără zgardă.

Toate ca toate, dar ce fac eu la felul principal? Adio, rețete tradiționale de Paște pe anul ăsta! O supă cremă de linte, poate?! Da. Ne place și nouă, e consistentă și proteică, exact ca atunci când a-i manca friptură de miel, imaginație să avem; plus, va ajuta să se digere mai ușor aperitivul. Aici m-am gândit la niște bruschete unse cu usturoi și ulei de măsline, scoase din cuptorul cu microunde Franke în momentul servirii, alături de humus homemade decorat cu capere pentru prestigiu, ulei de măsline pentru onoare și firicele de boia dulce pentru culoare. Bruschetele merg bine și cu salata de vinete, așa că mă apuc să fac o maioneză de avocado, că altă soluție mai rapidă nu am la îndemână. Apropo, ce maioneză de post sau vegană, cum vreți să îi spuneți, mai cunoașteți?!

Sursa: Franke

Să mă laud puțin, să știți că pe Franke magazin online găsiți cele mai frumoase piese pentru o bucătărie modernă în zilele noastre. Au în dotare tot felul de aparaturi, electrocasnice și idei pe care să le folosiți în asamblarea bucătăriei ideale.

O salată lipsește de la masa noastră, dar sunt pe fază, și cum ai zice hocus-pocus-preparatus = tabouleh aterizează pe masă. O salată plină de vitamina C, necesară după toată perioada asta de izolare și de hibernare prin care am trecut. Pătrunjelul e 100% ecologic, plantat, udat și cules cu mânuțele mele din sera de vară pe care o avem în grădină.

Sursa: Andreea Balaban-Facebook Page

Andreea Balaban este vlogger de câțiva ani, și ceea ce m-a atras la ea, este tematica pe care o aplică în vloggurile sale, cum ar fi istoria modei, călătorii, artă, stil de viață bucureștean îmbinat cu cel buzoian (fiind născută în Buzău). ceea ce vreau să spun e că, și ea a început aventura asta în ale online-ului, tot pe blog. Cu toate că blogul nu mai e ce era odată, spune ea, eu simt contrariul. Încă se mai mișcă lucrurile dacă știi unde să lovești după părerea mea, poate nu la același nivel cu vlogging-ul, dar e acolo, încă se citește.

În continuare meniul este completat de empanadas vegetariene. Recunosc, mi s-au împleticit degetele pe tastatură când am scris denumirea, dar credeți-mă pe cuvânt, au ieșit demențiale. Umplute cu ciuperci, cartof dulce și porumb, a rezultat un preparat de lins pe degete, chiar și pentru cel mai mare mâncător de carne.

Sursa: Thanh Thao Facebook Page

În drum dinspre aeroport, Andreea e înfometată îmi scrie, așa că mă pun la aranjat masa; în stilul danez, pentru o atmosferă cât mai hygge, cu lumânări parfumate (cum este obișnuită), șervețele cu motive pascale, jazz pe fundal și ouă ornamentale atârnate pe creangi naturale de sălcioară înflorite, așezate pe mijlocul mesei de Paști.

E timpul. Pun repede rochia diafană pe mine, ruj roșu pe buze, parfumul cu miros de trandafiri, pantofii cu toc gros și bareta de catifea, cerceii maneloși (aurii) și sunt gata să dau piept cu EA, AndreEA. Fetelor, nu fiți invidioase pe mine. O să vină și rândul vostru într-o zi. Trebuie doar să vă doriți cu adevărat asta.

O să revin cu impresii despre această aventură alături de Andreea Balaban într-un articol următor, care va conține informații până la cel mai mic detaliu. A fost o mare provocare pentru mine meniul de Paște, deci cu siguranță va fi unul de neuitat și special din mai multe puncte de vedere! Felicitări acelora care pot face asta (a fi vegan) zi de zi și an de an! Poate într-o zi îmi voi face curaj să încerc și eu, dacă mai vine Andreea B. în vizită de câteva ori, măcar jumate și tot e un progres în acest sens.

Paște fericit, tuturor!!! Paște vegan, în cazul meu!

Acest articol a fost scris în cadrul competiției Superblog 2021 ediția de primăvară!

Ce mănânc într-o săptămână – II

Luni

Tranșat de duminică, puiul nostru cel de toate zilele a ajuns o parte în tigaie, iar restul în oală. Mămăliga își serbează din nou ziua și e prezentă la masa noastră. De când am copil căruia îi place mămăliga, este nelipsită din meniu, și cel puțin, o pregătesc de două ori pe săptămână ceea ce la noi era o dată-n Paști, dacă îmi permiteți expresia. Pieptul de pui l-am tăiat felii felii pentru șnițele, iar restul cărnii am pus-o într-o oală la călit câteva minute. Am bătut două ouă peste care am pus sare, piper și mărar tocat; în altă farfurie am pregătit pesmetul. Șnițelele sunt gata de pus în tigaie. În continuare am tocat 3 cepe mărunt și 3 căței de usturoi pe care le-am adăugat peste carnea din oală, apă cât să acopere totul sub capac, 2 frunze de dafin, 2 linguri de bulion de ardei, și am lăsat să fiarbă carnea până se ia de pe os ușor. Întretimp prăjesc și șnițelele, ca să meargă totul odată. La final de mâncărică de mazăre cu pui, adaug un mix de mazăre cu morcov congelate în oală și un amestec din două linguri de amidon de cartofi cu 500ml de apă pentru 10 minute, sare piper și boia dulce. Voila!

Marți

Azi e zi de zamă lungă, e vremea ciorbei, și anume ciorba de perișoare. Acrită cu primul meu borș natural, nu a ieșit prea acru ce-i drept, însă sper că a doua tură va avea succes. Secretul cică e în amestecatul mai des în apa cu tărâțea în primele zile, iar eu am cam uitat. Perișoarele sunt cu carne de vită tocată și puțin orez, iar în ciorbă găsiți toate legumele obișnuite: morcov, ardei, păstârnac, ceapă, squash, cartof, o crenguță de cimbru, bulion de ardei, tăieței cu ou, pătrunjel și mărar după gust. Voila!

Miercuri

După așa mâncăruri în cantități industriale pentru 2 oameni și un minion, am avut zi ¨liberă¨de la gătit, dar am zis totuși să frământ, dacă tot am timp berechet; au ieșit niște plăcințele cu brânză ca în copilărie, cum îmi făcea mama când mai salva pe ascuns un boț de brânză pentru a prepara aceste delicioase plăcințele. Voila!

Joi

Azi e zi de friptură, zi ¨liberă¨pentru mine pentru că a gătit el una de miel de data asta, cu un mix de legume trase la tigaie, super delicioase; peticul alb din farfurie să știți că e pastă de hrean cumpărată de la un magazin polonez. Voila!

Vineri

Zi de plimbat pe afară, mai exact în Ålborg (Danemarca). Chiar a fost o săptămână ușoară pentru mine, mai ales că băiețelul a avut vacanță, a trebuit să găsim activități de petrecut împreună și nu de stat la cratiță. Oricum pentru el am gătit clar zilnic la abur, fel și fel de combinații. Niciodată nu plec de acasă fără un fel de mâncare principal preparat în dimineață dinainte de plecare. Voila! nu am la ce azi, că nu am pozat shaworma de vită super delicioasă și sățioasă, care apropo, nu are cartofi ca cea din România; în schimb are carne și legume multe la alegere, plus un sos de usturoi care leagă cu fundiță roșie toată minunăția asta.

Sâmbătă

Zi de vizită. O prietenă cu băiețelul ei ne-a călcat pragul, și ne-am lăudat una la cealaltă cu reușitele, și ne-am încurajat pentru celelalte. Zi cu folos, cum spune zicala. Crezi că îmi mai trebuie mâncare după ce ne-am plimbat, veselit și dat prin leagăne toată ziua?! Am amețit câteva ouă acolo de le-am transformat în omletă cu lingura magică, servită lângă o salată și, Voila! Nu am mai apucat să fac poză de data asta 😁

Duminică

…..am avut parte de o noapte furtunoasă, iar ziua nu arată mai bine. Așa că, e de stat în casă, e de lenevit, ca duminica în general, când te pregătești sufletește pentru o nouă săptămână ce bate la ușă cu luni. Ne-am delectat cu baclava și hamsii azi, cumpărate de la bazarul turcesc din Ålborg. Voila!

Și iată cum timpul trece iar pe lângă noi, cu o săptămână în minus pentru unii, cu ani pentru alții; nepoțica mea împlinește azi 6 ani. La mulți ani scumpete mică! Te iubesc!

Cu voi ne auzim săptămâna următoare, cu alte povești și rețete care mai de care mai ușoare și mai normale din viața mea. Săptămână creativă din toate punctele de vedere vă doresc!

Ce mănânc într-o săptămână – partea I

Ideea de a scrie despre meniurile dintr-o săptămână mi-a venit atunci când într-un grup privat cu creatori handmade, multe comentarii făceau referire la ce mai gătim și noi, suntem în pană de idei, avem nevoie de ceva rapid și gustos, printre care eu nu mă regăseam.

Secretul meu e anticiparea cu o zi înainte cel puțin, a ceea ce vom avea la cină. Fiind masa principală, o să mă axez doar pe această parte în seria ¨ce mănânc într-o săptămână¨, deoarece la micul dejun nu e nimic alambicat. Fructe până în ora 12 cine vrea să slăbească, și cine nu vrea?! Iar la amiază ce mai găsim prin frigider, de la salamuri, ouă, unt, cașcaval la zacuscă, resturile rămase de la cină, servite cu chifle calde alături de ceai, cafea, apă cu lămâie sau un pahar de suc după cum preferă fiecare. Ne descurcăm noi cu astea două. Aici vă spun din start, nu o să descoperiți cine știe ce rețete nemaiauzite. Dar cu siguranță ceva nou va fi pentru fiecare. Spor la gătit!

Program săptămânal al mesei principale – CINA

Luni

Pentru luni am programat să fac o ciorbă de pulpe de curcan cumpărate în weekend de la Lidl special pentru această rețetă. Gustul acesteia este exact ca ciorba făcută cu pui de țară, cu floricele de grăsime plutind deasupra ca pe un câmp Am agăugat carnea la început pentru a-și lăsa spuma, după care bineînțeles am adăugat legumele, paste cu ou, bulion, cimbru și pătrunjel verde la final. Am acrit-o cu borș de casă, din păcate cu un rest rămas de la borșul umplut de mama când a fost în vizită. O să încerc să umplu și eu. Dacă îmi iese o să revin cu rețeta și modul de preparare într-un articol viitor.

Marți

Pentru că luni am avut o zi mai ușurică pentru stomac, astăzi o dăm pe 3 bucăți întregi de piept de pui condimentat la cuptor pe care le-am uns cu boia dulce, piper, sare și ulei înainte de a intra la bronzat. Întretimp am pus baby cartofii la fiert cu tot cu coajă, ca după să fie scurși și pasați în tava de cuptor, unși cu unt topit în prealabil la cuptorul cu microunde folosind o spatulă, condimentați în final cu sare și piper. Am făcut rocada între piept și smashed potatos în cuptor iar după 10 minute totul e gara pentru servire. Am avut ajutor la salata de varză pe care a tocat-o mărunt mărunt pentru un gustmai intens și suculent. A ieșit super gustos totul, suculent, aromat, totul în nici mai mult nici mai puțin de o oră. Voila!

Miercuri

Oh, dacă știam că joi e Bunavestire, zi în care se mănâncă pește, o lăsam pe atunci, dar cum nu prea mai știu sărbătorile din calendar, astă zi am făcut ce altceva decât pește!!!! Un păstrăv somonizat cumpărat de la o crescătorie din zonă pe care l-am scos de la congelator de marți seara pentru a fi gata de preparare a doua zi. L-am tăiat în două pe lung, uns folosind o pensulă cu ulei și muștar și condimentat cu sare și piper. După ce l-am băgat în cuptor la programul de pește la 225 grade, separat am pus orezul într-un bol magic, cu sare, praf de curry, piper, apă și ulei pe care l-am introdus în cuptorul cu microunde pentru 15 minute, în același timp pe aragaz am încins o tigaie în care am pregătit o punga cu mix de legume congelate. Voila!

Joi

Zi de pește. Se pune dacă am mâncat ieri?! Nu cred, însă din fericire mai avem jumătate de pește rămas, iar pentru cei care mai vor altceva pe lângă, am făcut brânză de vaci în casă. Băiețelului o să-i pasez un avocado cu brânză dacă nu va vrea să ni se alăture alături de mămpligă cu pește și mujdei sau mămpligă cu brânză. Totuși, i-am modelat câțiva bulgărași de brânză cu mămăligă, ca mai târziu să îi prepar și ciocolata bebelușului din avocado, banană și carob. Pentru 1 kg de brânză am folosit 2L lapte cu 3,5% grăsime și 1000g smântână cu 18% grăsime. În punctul de fierbere al laptelui am adăugat smântâna toată odată, amestecând continuu până ce bulgărașii de branză încep să se formeze. Am turnat totul într-o pânză de fructe cumpărată de la supermarket și am lăsat la scurs cam două ore nu mai mult, deoarece mie personal îmi place brânza mai mult să fie umdedă, decât uscată și necăcioasă. Iese o branză grasă delicioasă potrivită și ca umplutură la plăcinte sau diferite prăjituri. Și pentru că azi am scăpat ieftin cu gătitul, m-am apucat să fac un tiramisu în stilul meu. Cu doar 250 de frișcă lichidă, 250 g mascarpone, 400 g de pișcoturi, 500ml cafea și ceva zahăr pudră, cacao, zahăr tos și esență de rom, în ordinea ce urmează: bat frișca lichidă cu 2 linguri de zahăr pudră până se întărește, după care adaug mascarpone, esența de rom și zahăr pudră după gust și mixez câteva secunde până ajung la consistența unei creme. În timp ce crema se odihnește în frigider, prepar cafeaua în care adaug zahăr tos atât cât dorim de dulce să fie. Cotrobăiesc prin dulap după un vas potrivit. Îl măsor cu pișcoturile și de-alungul și de-a latul să știu cum o să le așez odată ce încep ansamblarea desertului delicios. Verific dacă s-a răcit cafeaua și încep construcția cu un strat de pișcoturi înmuiate 3 secunde cu partea glazurată cu zahăr și le asez în vas în acelși mod; continui cu un strat din jumătate de cremă, pudrez un strat de cacao peste cu ajutorul unei site, după cu încă un rând de pișcoturi, cremă și cacao. Tips: dacă aveți esență de caramel, crema iese mult mai gustoasă și se potrivește cu aroma de cafea din pișcoturi. Eu de data asta am avut de rom. Înfoliez prăjitura și o dau la rece până a doua zi. Voila!

Vineri

Știu că e zi de post însă nu vă pot ajuta aici. Eu am făcut pârjoluțe din carne tocată de porc la care am adăugat câteva legume: squash, cartof, morcov și usturoi. Am condimentat cu sare, piper și mărar proaspăt, plus două ouă care să lege întreaga compoziție. Am format biluțe, le-am așezat în tavă, uns cu ulei și la cuptor cu ele la 200 de grade cu ventilație pentru jumătate de oră. Curăț repede câțiva cartofi pe care îi arunc în oală la fiert, să îi transform în piure delicios cu unt și smântână. Am servit totul cu salată de varză și un pahar de vin roșu. La desert am avut tiramisu care apropo a ieșit super însiropat și aromat. Voila!

Sâmbătă

Dis de dimineață , fiind și băiatul acasă, trebuia să mă apuc de făcut ceva și pentru prânz. Așa că, am pus cartofii la fiert cu coajă în oală, peste care am mai adăugat vreo 5 ouă cu tot cu coajă. Ați ghicit unde se îndreaptă rețeta? Salată orientală, excat. După ce toate au fiert și răcorit, le-am tăiat cubulețe aruncat într-un bol încăpător, peste care am mai adăugat o conservă de ton în ulei, o ceapă tocată mărunt, mărunt, măsline și o conservă de porumb. Am asezonat cu oțet balsamic și sare. Nu am mai adăugat ulei, deoarece a fost destul cel din conserva de pește. Bineînțeles a trebuit să îi gătesc altceva fiului meu drăguț care nu a binevoit să mănânce din salata mea. Mai pe seară a gătit EL, ce altceva decât friptură de vită pe care am servit-o lângă o salată și felii de mămăligă alături de nelipsitul vin roșu. Voila!

Duminică

Am continuat la prânz cu salata orientală făcută cu o zi înainte, dar și niște ochiuri cu mămăligă și brânză cu mucegai, care apropo merge super bine cu mămăligă fierbinte. Pentru cină, din nou o friptură, de porc de această dată, servită alături de cartofi spirală copți în cuptor, vin roșu și salată de roșii și castraveți. La desert a mai rămas niște tiramisu pe care l-am devorat pe tot să ne luăm de-o grijă, ca mai târziu să ronțăim niște popcorn homemade la ceaun. Voila!

Iată cîteva idei care să vă scoată din primejdie, însă țineți minte un lucru. E bine să anticipați ce mâncați cu câteva zile înainte pentru a evita crizele din ziua respectivă: criza produselor și cea mai rea, criza de foame. Vă transformați toate în Cruella și asta nu aduce decât tensiuni neplăcute între membrii familiei, ceea ce nu ne dorim cu toții. Eu pe lângă aceste rețete gătesc separat și pentru băiețel. Legume la abur pe care le mixez cu ou fiert tare, sau carne, adaug fulgi de drojdie inactivă sau carob, în funcție de combinațiile alese. Îi prepar ciocolata bebelușuilui din avocado, banană și carob, sau avocado cu brânză, iaurt cu fructe, chec baby friendly și câte și mai câte.

Astăzi fiind duminică pentru mine, deja am tranșat un pui cu care voi vedea ce voi face cu el mâine. Însă am cu ce să încep săptămâna. E mai ușor de găsit o garnitură, un mix de legume, și voila preparatul.

Ne auzim peste o săptămână cu noi idei de rețete simple și rapide, ce nu depășesc o oră, un timp scurt zic eu, dacă știi cum să te organizezi în bucătărie cu ordinea gătirii produselor astfel încât să nu depășească această limită.

Pe data viitorare!

Cozonacul – cea mai eșuată rețetă națională

Nu există gospodină care să nu o fi dat în bară cu cel mai râvnit și nelipsit preparat din perioada sărbătorilor pascale sau de Crăciun, cozonacul. Ba nu e dulce, ba e ars, ba e necrescut, ba e necopt, și lista poate continua la nesfârșit pentru că nu există româncă să nu fi încercat măcar o dată cozonacul ¨cea mai eșuată rețetă națională ¨, și suntem câteva milioane.

Mie personal, niciodată nu îmi iese la fel. Poate că de fiecare dată încerc altă rețetă. Ghidându – mă după titlu, îmi pare o rețetă pentru începători la prima vedere, pentru că da, și după ani de făcut cozonac mă consider tot începătoare; parcă nu reușesc să trec mai departe; luându – mă după rezultatul obținut, se pare că fac aceleași greșeli; indiferent de rețete, cozonacul iese necrescut și urât; măcar de mi – aș da seama care sunt acelea, să nu mă mai repet. Mie îmi place să fiu creativă și în bucătărie, și adaug câte ceva de la mine întotdeauna, știți cum se zice, secretul bucătarului. Să fie oare asta greșeala?! Tot ce e posibil.

Dar nu, nu mă dau bătută nici anul acesta. Cum nici celelelate milioane de bucătărese. O să găsim noi ac de cojocul lui; păi ne face pe noi un cozonac?! De data asta o să îmi notez greșelile, pardon, pașii, ca la final să îmi dau seama unde am greșit. Este cineva care a reușit într – un final? Să lase un comentariu cu poza. Sigur o ai, știu, te simt…păi o singură dată în viață îți iese. Trebuie musai trecut în calendar marele eveniment, iar poza pusă în ramă. Cel puțin eu așa o să fac. O să chem toată familia la masă fără excepție. Nu se știe dacă vor mai prinde ocazia.

Ce rețetă ați ales anul acesta dragilor? Pe cea fără frământare? Aia pare cea mai ușoară la prima vedere, așa – i? Nu mai frământați de vă iau toate apele, cu riscul să spargeți lighenașul de câte ori ați dat cu aluatul în el; nu vă mai bateți capul cu cantități mari, ca pe vremea bunicii, când cocea două ture de cuptoare din alea lungi, pline cu păști și cozonaci de ajungea la toata familia când se adunau la sărbători; de luau și acasă, dădeau și vecinilor, doar de unde să mănânce și ei, cu siguranță nu i – a ieșit vecinei cozonacul nici anul ăsta. Știa bunica ce știa. Ea avea ani de experiență; cine știe câte cuptoare au ars în zadar, până să iasă ceva mâncabil de pe mâinile ei. Doar nu ne – am născut niciuna învățată..

Să vă spun cu care rețetă debutez de Paștele ăsta? Spun debutez, pentru că am de gând să exersez cu cantități mici până de Paște, făcând un mic calcul, mai sunt două luni până atunci, deci dacă fac un cozonac pe săptămână, zic eu că marja de eroare va ajunge înainte de sâmbătă seara Învierii, cam la 80 %. Unde greșim de fapt? La rețetă clar nu. Toate știm că o respectăm cu sfințenie, doar că rezultatul nu e cel la care ne așteptăm. Toată baza la mine. Mă apuc eu de acest experiment și o să vă spun dacă l – am găsit. Pe ghinion, cum pe cine?!

Așadar, am ales să fac o rețetă de – a lui șef Bontea de pe canalul său de youtube, rețetă pe care am adaptat – o după criteriile mele. Am umblat un pic la rețetă, pentru că așa sunt eu. Nu îmi place să fiu la fel ca ceilalți. Așa și rețeta mea de cozonac gras va fi după cantitățile dorite și după gustul familiei; dulce, aromat, cu umplutură multă și să sperăm cu un aspect cât de cât armonios.

Bineînțeles, după ce am cotrobăit prin dulap, frigider, cămară și prin ustensile, mi – am dat seama că trebuie să merg la o sesiune de cumpărături online, dar și offline să zic așa. Am făcut o listă cu ingredientele de care am nevoie, pe care i – am plasat – o soțului, iar eu m – am relexat un pic pe magazinul online Dajar România căutând câteva ustensile de bucătărie cu care să completez lista de cumpărături. Produsele se găsesc și în supermarketul în care se va duce soțul, asadar îl trimit cu toată încrederea că se va întoarce acasă cu toate cele necesare. Am ales un spărgător de nuci de la Ambition România, cu care să pregătesc miezurile indispensabile umpluturii mele de cozonac, un set de tacâmuri de 6 persoane pentru masa de Paște și două forme de cozonac aceeași marcă, chiar dacă momentan o să folosesc doar una, în preajma Paștelui voi face doi cozonaci; unul pentru noi, și unul pentru biserică. Produsele le puteți vedea și voi în slide – ul de mai jos. Sursa : Dajar.

Acum că toate – s pe poziții, am dat drumul la treabă.

Partea 1 – Tanti coca

Ingrediente:

  • 500g făina albă de grâu
  • 200 ml lapte călduț
  • 1 plic drojdie uscată de 11 g
  • 1 esență de vanilie
  • 1 lingură zahăr de vanilie
  • 125 g zahăr
  • coaja de la o portocală
  • 4 gălbenușuri la temperatura camerei
  • 50 g unt
  • 20 ml ulei
  • sare

Am pus în primul rând laptele la microunde să se încălzească; după aceea am adăugat zahărul amestecând continuu în lapte până ce acesta se topește; presar sarea peste gălbenușurile de ou pentru a le da un plus de culoare și dau portocala prin răzătoare; într – un bol încăpător cern făina peste care adaug toate ingredientele, mai putin untul și uleiul; de ultimele două mă ajut la final de frământare, pentru a ajunge la textura potrivită. În maxim 10 minute tanti coca este gata de pus la dospit pentru o oră; când și – a mărit volumul de două ori, am turnat – o pe blatul de lucru și am tăiat – o în două părți egale, după care am întins fiecare parte cu mainile în formă de dreptunghi cu o lungime de tavă; poate vă ajută imaginile de mai jos să vizualizați mai bine reproducerea cuvintelor mele.

Partea 2 – Umplutura

Ingrediente:

  • 100 g miez de nucă măcinat
  • 80 g zahăr
  • 30 g cacao
  • 100 g stafide
  • 1 esență de rom
  • 3 albușuri de ou

Pasul următor este să mixez albușurile cu zahărul până obțin o bezea tare. Apoi cu o spatulă am introdus în ordinea ce urmează: cacaua, esența de rom, miezul de nucă și stafidele ( înmuiate în apă pentru hidtratare circa 10 minute, scurse în prealabil înainte de a fi parte din umplutură, tot 10 minute ). Vedeți în imaginile de mai jos cum trebuie să arate consistența.

Pe cele două dreptunghiuri formate cât de cât simetric, am întins umplutura de la pasul 2, am format două rulouri pe care ulterior le – am împletit și le – am pus în tava unsă bine cu unt pentru încă o jumătate de oră la crescut. Înainte de a băga tava în cuptor, am uns cozonacul bine cu un mix dintr – un gălbenuș de ou și puțin lapte. O poză reprezentativă before și after în slide – ul ce urmează. Cozonacul a stat la funcția fără ventilație, sus și jos, programul de pâine, la 160 de grade pentru o oră și 10 minute. După ce am închis cuptorul, de teamă să nu fie crud, am mai lăsat cozonacul în căldura aceea, în speranța că se coace în continuare. Testul cu scobitoarea nu cred că funcționează la cât de mare a crescut în cuptor; scobitoarea nu e suficient de lungă pentru a – mi da verdictul. Arată bine, e rumenit și miroase a cozonac în toată casa. Totuși îmi fac curaj și mă duc să îl văd mai de – aproape. Mor de curiozitate să văd cum a ieșit. Eu scriu în timp real, v – ati prins nu?!

Gata și prima încercare de cozonac. A trecut ¨testul cu scobitoarea¨. E copt!!!!!!! Bronzat și dulce atât cât mi – am propus. Aspectul e de pălărie, același dintotdeauna. A crescut peste măsura formei. Data viitoare o să fac o cantitate mai mică de tanti coca, să mai lucrez la aspect. Tavă nouă, dimensiuni noi, cantități mai mici sunt detaliile de care voi ține cont săptămâna ce acuși stă să înceapă. Urmează ora de răcire fără a fi scos încă din tavă cozonacul pentru a putea fi dat cu roatele în sus mai ușor și fără a risca să se rupă frumusețea. L – am tăiat frumos în două, precum ați văzut deja în prezentarea de mai sus, i -am făcut două trei poze, și apoi am intrat în el așa cum se cuvine. Chiar dacă era ora 9 seara, nu am putut să mă abțin de la o felie caldă de cozonac. Hmmm…chiar se merită efortul!

Durata acestei rețete de la frământare până la gustare, a fost în jur de 4 ore. Dacă o să încercați rețeta mea, vreau să țineți cont de tipul de cuptor pe care îl aveți și de programele din dotare. De exemplu, în rețeta originală erau 170 de grade cu un timp de coacere de o oră, iar eu am lăsat la 160 de grade tot o oră, plus 10 minute de stat în dogoreala cuptorului, după ce l – am oprit.

Atenție la neatenție! Cu răbdare o să ne iasă perfect. Pe data viitoare!!!!!

Acest articol a fost scris în cadrul competiției Superblog 2021, ediția de primăvară!

Povestiri din bucătăria mea

Vorbeam recent cu o prietenă despre ritualurile familiei în bucătărie, despre mobilă și ce am mai achiziționat în pandemie. Pentru că multă vreme a trecut de când nu ne – am mai văzut, și știți cum suntem noi femeile, ne place să facem shopping, dar și să ne lăudăm cu noile achiziții. Că parcă au mai mare valoare dacă sunt povestite și împărtășite cu sare și piper așa cum îmi place mie să despic firul în șase, nu în patru cum spune celebra expresie, ceea ce urmează să fac și în articolul de față. Mai mult, când vine vorba de bucătărie, devine deja un subiect fierbinte, de maxim interes, pentru că acolo pregătim cele mai delicioase rețete în cea mai mare parte a timpului pretrecută acasă. Dețin o bucătărie open space, cu puțin mobilier și o insuliță unde luăm masa, albul este predominant; atât mobila, cât și pereții sunt în stil scandinav, minimalist, totul pentru a crea iluzia de spațios și curat. De, ACASĂ pentru noi.

Așadar, cum pălăvrăgeam noi pe canapea, despre cum că, la noi în familie într – o seară soțul gătește și eu spăl vasele, iar în următoarea seară fac eu pe bucătarul, iar el e cu strânsul mesei ( fiind o regulă nouă, implementată în pandemie ), mă întreba prietena cum de am reușit să îl conving să intre în bucătărie și dacă se merită efortul având în vedere că nu prea știe să gătească.

Ei bine, nu a fost dificil. Nu a trebuit să fac nimic personal. Pur și simplu aveam nevoie de un aparat să gătească la aburi în primul rând pentru baietelul nostru, care mai avea un pic și începea diversificarea, iar în al doilea rând, și pentru noi. Perioada asta de stat în casă ne – a făcut să medităm mai mult asupra a ceea ce mâncăm, am avut timp mai mult și pentru sport, am ajuns să facem în fiecare zi, nu doar de două ori pe săptămână ca înainte; soțul lucrând de acasă, mă ajută și cu bebe, și iată așa am început să căutăm cea mai bună variantă să se plieze pe noul nostru stil de viață.

Un stil de viață sănătos, cu un nou membru în familie de doar cateva luni, nu e chiar așa simplu dacă nu ai un ajutor în bucătărie pe care să te bazezi. Și l – am găsit, ca să nu mai prelungesc atâta de v – am plictisit, de pe Franke magazin online, un magazin cu electrocasnice de ultimă generație, care răspunde tuturor nevoilor noastre din prezent.

Este vorba despre un cuptor care face parte din una din cele mai noi colecții ale Franke, și anume colecția Mythos. Ce este special la acesta este faptul că gătește pe bază de aburi, potrivit dorinței noastre; este spațios în cazul în care avem musafiri, putând găti patru feluri de mâncare în același timp, pe 4 nivele, în programul exclusiv Cookassist, ce conține 19 funcții, 60 de rețete automate și 15 programe speciale; în plus e foarte ușor de întreținut datorită sistemului de curățare din dotare. Abia acum a înțeles și prietena motivul pentru care așteptăm cu nerăbdare să ne vină rândul la ¨gătit| ¨, și pun în ghilimele deoarece noi nu facem decât să punem în tavă ce e de pus, iar cuptorul și funcția aleasă își fac treaba fără nicio problemă.

Am ales dintre multe alte opțiuni, cuptorul FRANKE FMY 99 XS / BLACK Full Steam. Îl puteți admira în toată splendoarea lui, în prezentarea imediat ce urmează. Sursă foto; FRANKE.

Cuptoarele incorporabile Franke sunt de mai multe feluri. Diferă prin funcții aparte, captând prin acest mod o gamă largă de clientelă, fiind o strategie de marketing eficientă; sunt gândite astfel încât să mulțumească orice client ce le trece pragul, atât online, cât și direct în showroomuri unde ai parte de personal calificat, gata să ajute doar după câteva descrieri asupra stilului de viață. În calitate de client FRANKE, declar că te simți unic și special, odată ce le treci pragul. Sunt imposibil de refuzat produsele FRANKE, armonizează și înfrumusețează orice tip de bucătărie, mare sau mică, îngustă sau open space, prin design propriu.

După această schimbare radicală pe care am avut – o în bucătărie, pot spune cu mâna pe inimă că ne – a trasnformat pe noi ca oameni. Eram o familie în care gătitul era un chin, mai ales de când cu diversificarea celui mic. Eu eram singurul bucătar. Și să gătești la 3 guri nu pare mult, dar timpul meu s – a înjumătățit odată cu venirea lui Carol în viața noastră; plus că dacă nu îi place mâncarea, trebuie să încropesc repede altă gustare, și tot așa, până nimeresc ceva comestibil și pentru el. Acum, avem o tabliță cu meniul săptămânii, unde fiecare zi e cu bucătarul ei. Doamne, ce bine e psihic să știu că mâine nu e rândul meu la gătit și că îmi pot programa timpul pentru odihnă, dar și că vom avea ceva delicios pe masă la ora cinei. Suntem mai fericiți acum, și totul e mai organizat, ceea ce ne liniștește și ne oferă timp de calitate petrecut împreună.

Mi – ar place să am o casă multifuncțională. Cu aparaturi de ultimă generație să mă scutească de multe treburi care ne fură din timpul nostru prețios; un lux pentru mulți, fie că au copii sau nu.

Lasă un comentariu dacă deții ceva de rangul acesta, și împărtășește alături de mine, ce te salvează pe tine în schimbul timpului liber.

Acest articol a fost scris în cadrul competiției Superblog 2021, ediția de primăvară!

Zacusca fara coacere, acelasi gust traditional!

Iata o reteta pentru incepatoare cu care iti poti da gata familia cand o sa pui pe masa de la pranz sau seara, si un vas cu zacusca gustoasa si proaspata, fara conservanti.

Nu ai nevoie decat de o oala cu fundul gros, 3 cepe mari taiate fideluta pe care sa le pui la calit in ulei, 2 vinete si 2 ardei capia pe care la randul lor, ii pregatesti de cu seara, adica: le speli si le toci, ori folosind masina de tocat, ori cutitul; vinetele trebuie curatate in prealabil cu aceeasi ustensila cu care cureti morcovi, cartofi s.a.m.d.

Intre timp, peste ceapa foarte bine calita la foc mic, se adauga legumele tocate, o cutiuta de bulion de 140 g si o cana de apa calduta care se lasa la fiert tot la foc mic, pentru a evita efectul improscarii. Se amesteca din cand in cand pentru a nu se lipi.

Dupa ce apa a scazut, se mai adauga o cana de apa calduta, o foaie de dafin si un catel de usturoi pisat si un praf de zahar (cat iei cu doua degete). Se amesteca din cand in cand pana scade si ajunge la consistenta dorita.

La final se ia oala de pe foc, se scoate foaia de dafin, pentru a nu amari compozitia, se condimenteaza cu sare, piper, boia dulce si boia iute dupa gust. Se lasa la odihnit jumatate de ora, dupa care se pune in borcan, care va sta cu susul in jos si invelit intr-un prospop pufos, toata noaptea.

De aceea este bine ca aceasta reteta  sa se pregateasca de seara, deoarece zacusca rece are un gust mult mai bun si astfel vei fi sigura ca nu va manca nimeni din ea pana la produsul finit! 😀

Mie din aceste ingrediente mi-au iesit doua borcane, un borcan de 800 g si unul de 300 g.

A doua zi le-am pus in frigider pe amandoua, datorita faptului ca nu am adaugat conservanti, aspirine, ulei incins si ce se mai practica la cele pe care le pui pentru iarna.

La o asa cantitate nu are rost sa mai bagi adiditivi de genul acesta, deoarece nu vor apuca nici macar o zi sa stea relaxate in frigider , ca vor fi devorate intr-o fractiune de secunda de pofticiosi. 🙂

Reteta asta am compus-o dupa multe cautari a retetei potrivite mie, usor de facut, rapida, gustoasa si nu foarte pretentioasa. Am luat cate putin din fiecare reteta si am transpus in oala mea.

Tips:

  • Mai puteti pune rosii date prin masina de tocat, sau fierte in prealabil, ca dupa aceea sa li se scoata pielita;
  • Se pune suc de rosii in loc de bulion si rosii pentru cine prefera zacusca mai acrisoara ( insa eu am preferat bulion deoarece imi place zacusca dulceaga);
  • Cine vrea o consistenta mai mare poate adauga ciuperci, care au fost calite in prealabil si tocate mai apoi.

Insa, dupa cum am mai spus, am facut-o pe placul si pe gustul meu, tu ai ocazia sa mixezi dupa placul tau!

Succes!

 

 

 

 

 

Trei deserturi daneze încercate de mine!

Cum se apropie Crăciunul dăm iama prin magazine după ingrediente cât mai aromate, colorate, delicioase, bogate în grăsimi,  căutăm reţete noi pentru a impresiona invitaţii, iubitul, soţul, familia, soacra 😀 dar şi pe noi însene nu-i aşa?! 🙂 Cine nu se simte bine când le este apreciat efortul de a găti un desert, mai ales când asta nu e o activitate uzuală şi iese şi gustos pe deasupra!

O să scriu trei reţete uşoare, fără prea multe ingrediente şi preparate într-un timp scurt, pe care le-am gustat întâi de toate, ca mai apoi să merite tot efortul şi energia mea.

O să încep cu brunsviger, o prăjitură brună doar datorită stratului adăugat la sfârşitul preparării, deci să nu o confundaţi cu brownie sau mai ştiu eu ce mai există brun.

După măsurătorile mele voi mai puteţi adăuga aceeaşi cantitate de ingredient pentru nu a risca să schimbaţi gustul, textura şi apoi să mă înjuraţi bine :))

Reţeta1. Brunsviger (brown loveliness în traducere)

300g făină albă

30g zahăr tos

30g unt/margarină (eu folosesc unt)

30g drojdie

1/2 linguriţă de sare

1/2 linguriţă de cardamon (are un gust piperat, opţional)

2dl lapte dulce

Pentru glazură este nevoie de:

100g unt topit

100g zahăr brun

1 lingură de sirop (opţional)

Din primele ingrediente rezultă un aluat ca de pâine şi trebuie lăsat la dospit 20 de minute într-un loc călduţ (eu pun bolul cu aluat lângă calorifer).

O glazură mai simplă ca asta nu am mai văzut, unde untul trebuie topit  la microunde câteva secunde şi apoi amestecat cu zahărul brun. Siropul leagă mai bine cele două ingrediente şi îi poate schimba culoarea din mai inchis în mai deschis şi invers, depinde de tipul de sirop, dar nu este neaparat necesar.

După ce aluatul a crescut şi întins trebuie plasat într-o tavă unsă cu unt si bagată la cuptorul preîncălzit la temperatura care credeţi de cuviinţă că cuptorul vostru coace bine. După 20 de minute puneţi glazura pe toată suprafaţa prajiturii şi o plasaţi din nou în cuptor pentru încă 10 minute şi gata!!!!!

brunsviger cam aşa trebuie să arate 🙂

Nu ştiu dacă vă mai aduceţi aminte, nu cu mult timp în urmă am postat într-o dimineaţă o poză pe facebook cu o prăjitură plină cu bombonele M&M’S. Ei iată că am făcut rost de reţetă de la scumpa mea colegă şi autoarea acelei prăjituri numai bună lângă o cească de cafea bună. 🙂

Reţeta2. Mors chokoladekage (prajitura de ciocolată a mamei se numeşte)

300g făină albă

75g unt/margarină

300g zahăr tos

2 ouă

50g cacao

2dl lapte dulce

1 linguriţă de bicarbonat (5g)

1 linguriţă de praf de copt (5g)

1/2 linguriţă de zahăr vanilat (2 1/2g)

Amestecaţi ingredientele în ce ordine vreţi, făcând excepţie cu făina care trebuie încorporată încet cu ajutorul unei spatule sau tel ( în nici un caz cu mixerul) de sus în jos până crezi că e de ajuns. Se pune în cuptor pâană credeţi de cuviinţă că e gata!!!

Glazura

200g zahăr praf

cca. 2 linguri apă clocotită

La foc mic se lasă până are o consistenţă de aluat de clătite, opţional ciocolată rasă peste glazură, toate astea după ce prajitura e coaptă şi e scoasă din cuptor definitiv. Puteţi folosi orice tip de glazură vă place!

mors chokoladekage poate fi servită cu frişcă şi fructe alături. 🙂

Reţeta3. Ris a la mande cu sos de cireşe (desertul de Crăciun – orez cu migdale)

200g orez

200ml apă

1L lapte dulce

250ml smântână lichidă de 38% grăsime

1 beţişor de vanilie

200g de migdale

2 linguri zahăr

un vârf de cuţit cu sare

250ml sos de cireşe

Se pregăteşte cu o zi înainte orezul. Adică: primul pas se fierbe cu apa până scade  amestecând continuu 1-2 minute, apoi se pune laptele şi continuăm să amestecăm timp de 40 de minute, încet şi la foc mic. Când e gata adăugaţi o lingură de zahăr şi un praf de sare şi îl lăsaţi să se odihnească peste noapte. Eu m-am aşezat cu fundul pe blat langă aragaz, mi-am luat telefonul în faţă şi nici nu am ştiut când au trecut minutele pe lângă mine.

Al doilea pas se întâmplă a doua zi, cănd e timpul de finalizare a deliciosului desert. Se bate cu mixerul la prima viteză smântâna lichidă cu o lingură de zahăr şi conţinutul unui beţişor de vanilie până devine tare.

Al treilea pas, se pun migdalele în apă fiartă şi se lasă 10 minute pentru a putea fi decojote repede repede. După decojire se păstrează una intreagă, iar restul migdalelor merg în blender pentru a fi mărunţite. La final se încorporează spuma rezultată cu orezul şi migdalele!!!!! Sosul de cireşe îl cumpăr, dar îl puteţi face şi acasă!

Cine va găsi migdala întreagă va câştiga o inimioară din marţipan! ❤

ris a la mande acesta este desertul meu preferat!!! 🙂

O variantă mai rapidă este să cumparaţi orezul gata fiert în lapte, ir vouă nu vă rămâne de adăugat decât spuma şi migdalele.

Eu le-am făcut pe amândouă deja pentru că nu o să fiu acasă de Crăciun şi mi-am permis deci 😉

Vă urez spor la gătit fetelor!