Ce mănânc într-o săptămână VI

Pe o ploaie de vară afară, cu un copil printre picioare jucându-se cu tot ce găsește prin sertarele biroului de la care scriu, sunt pregătită să vă informez cu ce am mai îngurgitat în ultimul timp, și anume să vă împrospătez lista de cumpărături cu produsele necesare pentru niște rețete delicioase, ușor de pregătit ( nu vă ia mai mult de o oră ) și nu în ultimul rând, sănătoase. Când mâncarea e sănătoasă, mă refer la modul de preparare și de servire în special. De obicei ce mănâncă românii la cină, ar trebui să o facă la prânz, și niciodată, dar niciodată să nu mai mâncați carne , cartofi, ouă și branză în aceeași farfurie, ci serviți fiecare preparat în parte alături de un castron mare de salată. Prepararea e întotdeauna cu puține grăsimi și fără prăjeală, exceptând friptura gătită de soț, dacă ar fi după mine, și pe aia aș băga-o la cuptor o alternativă mai bună, mai sănătoasă și mai delicioasă decât cea pârlită în tigaie, dar cum fiecare are modul lui de a găti în casă, zic să lăsăm comentariile deoparte și să trecem la treabă.

Luni

Supă de pui, lapte de cocos și curry este o rețetă vietnameză colectată de la o prietenă de proveniență, cu o singură modificare făcută de mine și aceea e că am înlocuit coriandrul cu pătrunjelul. La aspect se aseamănă cele două, însă gustul este foarte diferit. Cel de coriandru, nu îmi place de nicio culoare. Dacă nu știți ce gust are, mai bine încercați o frunzuliță când sunteți prin magazin, și nu faceți ca mine. Eu nu am gustat și am adăugat ditamai buchetul în supă, care din păcate a ajuns la gunoi. Dar și puțin dacă adăugați, aroma este una puternică, și va acoperi gustul delicios al supei. Cum am pregătit-o eu, în cele ce urmează. Nu am cantități pentru supă, e făcut totul din ochi, în funcție de oala aleasă. Ingredientele ce m-au ajutat la compunerea rețetei sunt: piept de pui, ceapă verde, morcovi, cartofi, ardei, orez basmati ( pentru aroma specifică ), usturoi, spanac, curry, o doza de lapte de cocos, sare, piper și sos de soia ( merge și de pește ). Am început cu carnea. Pusă la fiert până face spumă. După înlăturarea acesteia am adăugat legumele, orezul, curry, sare și piperul după gust. Usturoiul l-am pisat și l-am adăugat în timpul fierberii, astfel puteți pune cât mai mult, iar la sfârșit nu veți mirosi și nu veți râgâi de la el. Când toate sunt fierte, într-un castron răsturnați laptele de cocos din conservă și amestecați foarte bine până se lichefiază totul și devine cremos și fără cocoloașe. Luați cu polonicul supa și puneți peste laptele de cocos, 5 polonice la număr. Amestecați bine, luați oala de pe foc și adăugați laptele. Pentru încă 5 minute la foc mic, și apoi gata. Pătrunjelul îl adaug de fiecare dată după ce am terminat de gătit orice mâncare și e luată de pe foc. Voila!

Marți

Astăzi e acea zi în care aș mânca ceva mai diferit. Vi se întâmplă să nu vă mai placă nimic dintr-odată din ceea ce ați gătit vreodată?! Mie da…iar soluția e o rețetă nouă. Salată de ou cu maioneza din avocado a fost alegerea. Fiind încă timp berechet până la amiază, m-am gândit că ar merge perfect o gustare ușoară și grea în același timp, și ceva diferit așa cum mi-am dorit. Ingredientele le aveam în frigider, deci nu a fost necesar să mai pierd timpul și mai ales cheful de gătit pe la magazine. Aaa…de fapt nu am avut tije de țelină, dar voi dacă aveți puteți pune fără frică, acea rețetă a luat punctaj maxim într-un show de televiziune. Și aici în funcție de personal și gabarit vă alegeți cantitățile. Ingredientele și modul de preparare, după cum urmează: ouă, ceapă, mărar, un avocado pentru maioneza, muștar, roșii, zeamă de lămâie, sare și piper. Pun ouăle la fiert până ies tari. Între timp tăiați aceeași dimensiune ceapa, roșiile, tijele și faceți maioneza. Ouăle după ce s-au răcorit și curățat se taie cubulețe mici. Pregătiți un castron mare pentru a putea amesteca totul foarte bine pentru a se îmbina aromele între ele, iar acum nu vă mai rămâne decăt să o serviți pe feliuțe de pâine cu măsline ca în cazul meu, sau fără. La desert am făcut gogoși dintr-un aluat simplu din apă, făină, sare și drojdie. După ce a crescut coca am format biluțe mici pe care le-am stâlcit cu degetele și le-am prăjit în baie de ulei într-un ceaun de mămăligă. Le-am umplut cu dulceață fiecare după preferințe și le-am mâncat de nu au mai apucat a doua zi săracele. Voila!

Miercuri

Salata nu ne lipsește de la nicio masă. Iar ca această rutină să nu devină plictisitoare și să atingă nivelul de saturație, combin legumele în diferite moduri pentru a evita să avem la masă același gust ca ziua precedentă. Astăzi este rândul conopidei să facă diferența și gramul de oțet balsamic pe care evit să îl folosesc de cele mai multe ori. În rest, e compusă cu ce am de regulă prin frigider. Câte puțin din fiecare: ridiche, multe roșii (aici nu se mai aplică regula ‘puțin din fiecare’), castravete, salată verde sau spanac, ceapă verde sau albă și lista poate continua. Cu ce am mâncat-o însă e marea surpriză. Musaca de cartofi cu carne tocată!!!! Pentru prima oară în viață am încercat-o. În schimb îmi aduc aminte când am mâncat-o pentru prima dată. Eram în vacanță la Tușnad cu părinții, iar la cantină unde mâncam seară de seară și unde mi se părea că e cea mai bună mâncare de pe pământ (eram atât de mică încât doar fazele astea mi le aduc aminte: când vizitam urșii seara și când mâncam la cantină, culmea, tot seara). Cum am gătit-o?! Păi se pun la fiert cu tot cu coajă cartofii. Câți vreți și câți puteți. Când mă uit la poza de jos am impresia că e lasagna și am greșit poza. Dar nu e. Să continuăm zic…am căutat eu mai multe rețete pe internet, apoi am ciugulit de ici o informație, de colo un ingredient secret, și le-am combinat pe toate după gustul meu. Sosul care va fi așezat printre straturile de cartofi fierți, răcoriți, curățați și feliați, va fi alcătuit din: carne tocată de vită, ceapă, suc de roșii, usturoi, morcov dat prin răzătoare bulion, cimbru, boia, sare, piper. Puneți carnea în tigaie, nu ceapa cum găsiți în toate rețetele, și o lăsați până se evaporă toată apa din ea, chiar prăjind-o puțin pentru a da un plus de gust musacalei. Se adaugă pe rând ingredientele mai sus menționate, plus apă și lăsăm să fiarbă jumătate de oră. După ce e gata, se lasă la răcorit. Pregătiți cartofii de asamblare și o tavă unsă bine cu unt. Acum că sosul s-a mai domolit, adăugați două ouă pentru a lega mai bine compoziția și nu riscați să se destrame când așezați preparatul pe farfurie. Un strat de cartofi, sosul și ultimul strat de cartofi. Aici am acoperit musacaua cu smântână bătută cu un ou și mozarella din belșug. Totul intră la cuptor până devine arămiu la culoare. Voila!

Joi

Săptămâna asta am avut chef de gătit după cum vedeți după rețetele nou încercate de mine și nu am ales unele chiar ușor de executat așa cum îmi place mie. Dacă nu v-ați dat seama deja din poze, azi am încercat papanași biluțe decorați cu smântână cu 18% grăsime și dulceață de mure. Ori mi-a ieșit mie aluatul, norocul începătorului, ori rețeta acestui aluat de papanași este foarte ușoară și am trăit eu cu iluzia unei rețete complicate și că nu e de mine. Ingredientele pe care le-am folosit au fost în funcție de cantitatea de brânză pe care o aveam la momentul respectiv 300g mai exact de branza de vaci homemade, 2 ouă, bicarbonat de sodiu, zeamă de lămâie, făină, zahăr, ulei. Am stins o linguriță de bicarbonat de sodiu cu zeama de la jumătate de lămâie în castronul în care o să pregătesc aluatul pentru papanași. Adaug brânza. Încep să mixez încet la mixer și adaug pe rând cele două ouă, două linguri de zahăr și 160g făină. Trebuie să ajungeți la o textură a aluatului nici foarte moale, nici foarte tare, și să fie ușor lipicios. Am pus mult ulei la încins în ceaunul pentru mămăligă, la foc mediu spre mic, și m-am ajutat de două linguri pentru a forma biluțele. La sfârșit le-am servit cu smântână și dulceață. Voila!

Vineri

Nu vă speriați de felul cum arată farfuria cu numărul 2. Morcovii întotdeauna băiețelul meu îi mănâncă pe toți, iar eu îi pusesem așa pentru a se răcori puțin înainte să fie devorați de prichindel. Homemade humus pentru mic dejun, și păstăi de fasole verde cu pulpițe de pui la ‘cină’, avem pentru astăzi. Am scurs o conservă de năut într-o strecurătoare, zeama păstrând-o pentru mai târziu și am început rând pe rând, să dau coaja jos de pe bobițele de năut. Pentru a le zdrobi și pentru a avea certitudinea unei paste fine de humus la final, am folosit un mixer vertical. Într-un bol adaug boabele decojite, 2 căței de usturoi, o lingură de tahini (pastă de susan) pe care l-am cumpărat gata făcut dintr-un bazar arăbesc, zeama de la o jumătate de lămâie, sare, și mă ajut de zeama rămasă de la năut. Încep să blenduiesc turnând puțin câte puțin pentru a ajunge la textura dorită. Am pus totul pe o farfurie adâncă, am stropit cu ulei de măsline și puțin praf de boia. Merg de minune cu capere, însă eu nu am avut de data aceasta. La al doilea fel de mâncare, am pus într-o tigaie încinsă cu ulei niște păstăi congelate, rondele de morcov, un cățel de usturoi pisat și ceapă, peste care am turnat 3-4 linguri de apă și le-am acoperit cu un capac. Pulpițele le-am băgat la cuptor astfel încât să se facă odată cu legumele. Pentru un gust mai delicios, în loc de sare am pus sos de soia și peste carne, și peste fasole. Voila!

Sâmbătă

De data acesta vreau să vă prezint o rețetă de paste care nu există pe internet. Pentru că e prea simplă m-am gândit eu după ce am terminat căutările, punându-mi experiența și cunoștințele să lucreze împreună pentru a ieși o garnitură simplă care să meargă alături de orice carne doriți. Eu am servit-o exact așa, cu salată. Este foarte delicioasă această rețetă. În primul rând pune niște paste la fiert și apoi citește continuarea. Bate doua ouă într-un castron și adaugă câțiva stropi de lapte, sau câteva linguri de smântână sau iaurt. Puțin mărar, sare și piper. Unge bine o tavă cu unt, adaugă pastele fierte și răcorite peste care toarnă compoziția de ou și lapte. Amestecă ușor cu două furculițe până toate pastele au trecut prin baia de lapte. Presară pe deasupra cât mai multă mozarella și bagă la cuptor până devine totul arămiu și mirosul a inundat toată casa. După masa copioasă am servit cireșe din propria gospodărie, dulci și zemoase și pe jumătate coapte, dar nu mai apuc altfel să mănânc si eu din cauza unor păsări care de crude au început să le devoreze. Voila!

Duminică

O ieșire în oraș pe săptămână este obligatorie. Zi off de la gătit și zi on la mâncat ceva nou și cât de cât sănătos. Zi de relaxare, pentru că o nouă saptămână stă să înceapă cu toate provocările din ea, iar noi trebuie să le facem față cu brio. Nu mai zic de poza cu pepenele roșu (harbuz cum îi spunem în Moldova) ce ar trebui aplicată în toate zilele de vară. Pentru că la toți trei ne place foarte mult, și poate fi mâncat de dimineața până seara, o cură cu harul ar fi binevenită în mijlocul verii când toate sunt prea grele de mâncat și parcă ne-am săturat de toate. Să profităm de fructele și legumele de sezon. Sunt dulci, aromate și pline de vitamine necesare tuturor. În caserola aceea mi-am luat niște paste cu legume asiatice și creveți pane. Le-am devorat în văzul tuturor, într-o baie de lumină caldă, companie plăcută (pescăruși), zâmbete de la oameni necunoscuți, binedispuși și ei de soarele îndrăzneț care a reușit să iasă de după norii fioroși ce îi furau din strălucire. Voila!

Bucurați-vă de ceea ce vă înconjoară! Nu căutați fericirea în altă parte pentru că e chiar în fața voastră. Vacanță plăcută!

Ce mănânc într-o săptămână V

Hristos a Înviat!

O să încep bineînțeles cu urările obligatorii și cu o povestioară scurtă a ceea ce a însemnat pentru mine acest Paște. Cu albumul Justice – Live from Paris al lui Justin Bieber pe fundal, nu cred că e o coincidență, dar scriu în timp real pe ritmul melodiei Somebody, atmosfera din casă s-a transformat parcă într-o oază de liniște, cu sentimente fel și fel plutind în aer, după fiecare play. Hold on este preferata mea, just in case you were wondering.

Paștele am hotărât anul acesta să îl petrecem în familie. Noi 3. Într-o căsuță de vacanță la vreo 300 km depărtare, bifând două orașe măricele din Danemarca, Kolding, respectiv Haderslev. Fiul meu era cel mai fericit când am ajuns în Hejls, orășelul cu case de vacanță. Alerga toată casa de colo, colo. A avut parte de primul foc la șemineu. De primele plimbări prin ploaie. A mâncat pentru prima dată pască, și a ciocnit ouă. Acestea sunt amintirile care trebuie să ne rămână de fapt, care contează după ani și ani, atât la formarea lui, cât și a familiei noastre. Bine, nu a fost ușor la drum lung cu el în mașină, dar opririle dese pentru noi a fost cheia marilor succese. Își lua porția de alergat pentru a mai zăbovi o oră, două pe drum, spre destinația noastră.

Am luat la pachet ouă roșii și pască, pe lângă pamperși și jucării, însă o să vedeți mai târziu aspectul și modul de preparare al preparatelor mele pascale. Restul am cumpărat de la magazinele din împrejurimi, până și lemnele de foc. Am avut în camere calorifere electrice, dar ne-a încântat ideea de a simți mirosul focului cu lemne, care ne aduce aminte de copilărie și din nou, transformă atmosfera într-una caldă și romantică, un element important pentru noi ați observat că este atmosfera. Este cea de la care pornește totul. Romantismul. Nostalgia. Liniștea. Creativitatea. Succesul.

Programul săptămânii începe bineînțeles cu meniul de Paște nu foarte elambicat, ci simplu și la obiect, pentru că nu este timp de rețete complicate, noi și cu o rată eșuare de peste 80%. Să fim sustenabili zic. Chiar și de Paște. Zic să purcedem și să va delectați ochii cu ceva ¨nemaivăzut¨, neinteresant pentru unii, dar întotdeauna ceva nou pentru alții.

Duminică

Programul nu are cum să înceapă altfel, decât mai atipic, doar e prima zi de Paște. Ciocnim la mic dejun ouă roșii cu urările de Hristos a Înviat! și Adevărat a Înviat! După care ne așezăm la masă, unde enașteaptă aburindă pâinea noastră cea de toate zilele, pe care o cerem în fiecare seară când ne rugam la Doamne Doamne caldă, sare și oțet. Mai atipic și mic dejunul și mâncatul ouălelor de către mine cel puțin. O dată pe an, de Paște fac chestia asta. Întind oul în oțet și sare și îl mănânc cu pâine. Nu tu legume, sau alte zarzavaturi. Simplu. E un gust care îmi aduce de copilărie. Nu vreau să adaug arome inutil, pentru ca magia de pe cerul gurii să dispară. Un alt preparat pascal ce ne-a inundat gura cu dulce, mult dulce, a fost pasca mea cu ciocolată. După o rețetă italienească, trimisă de o prietenă, după cum urmează: într-un bol am amestecat 100g făină albă, 30g cacao, 90g zahăr tos sau pudră, o jumătate de linguriță de praf de copt, două ouă medii, 120g unt topit și răcit, o esență de vanilie, un praf de sare și am dat-o la cuptor într-o formă rotundă de copt la 180 de grade,fără ventilație, pentru 20/25 de minute. Între timp, am luat un alt bol în care am mixat 300g de brânză fină, cremoasă, și vreo 400g brânză de vaci homemade,120g zahăr tos sau pudră, esență de vanilie, o linguriță de praf de copt, 3 ouă medii adăugate pe rând la mixat, 160 ml smântână lichidă. Această cremă fină va fi turanată peste blatul din cuptor după cele 25 de minute, după care în cuptor la 170 de grade, fără ventilație pentru 50-60 de minute. Pentru glazură am folosit 200ml apă cu 200g zahăr și o lingură de unt. Am ornat cu bombonele. Cozonacul nu mi-a ieșit de nicio culoare. Chiar dacă am respectat pașii rețetei de aici, problema a fost alta. Cuptorul a complotat împotriva mea. După ce am băgat cozonacul în cuptor am ieșit afară cu cel mic. Între timp cuptorul s-a închis. Ce să facă și el. S-a gândit să îmi facă o surpriză. Când am intrat în casă să îl verific, ciuciu! Era crescut, dar clar nu era copt. S-a ¨încruzit¨ dacă pot spune așa, și nu s-a mai copt de nicio culoare după aceea. Am mâncat ce era pe deasupra de poftă. În casă mirosea demențial a cozonac. M-am resemnat și am mâncat unul cumpărat de la un magazin românesc. Voila!

Luni

Cu ouăle rămase am făcut o salată de ouă cu ceapă, maioneză, sare, piper, ar fi trebuit oțet, dar pentru că nu aveam la dispoziție, am adăugat pesto care i-a dat un gust și mai special decât l-ar fi avut inițial. Mai pe seară am servit o friptură de porc la cuptor cu mix de legume. fiindcă a fost zi cu soare am profitat și ne-am delectat vizitând Haderslev-ul. O să inserez câteva poze pentru curioși. Voila!

Marți

A fost zi ploioasă, dar asta nu ne-a oprit să ieșim din casă. Așa că, după ce am luat micul dejun ne-am echipat cu ciuboțele și haine de ploaie și am pornit entuziasmați spre Kolding, de data aceasta. Exact cum ne așteptam, ne-a plouat puțin la început, după care s-a oprit și ne-a lăsat să ne plimbăm în voie. Două orașe frumoase mi-am zis în gând. Cu o temperatură continentală, aerul era cald, ca în serile răcoroase de vară din România. Oamenii aduc mai mult cu nemții. Pun mai mult accent pe felul cum arată, și te observă pe stradă. Am mâncat la un fast food, așadar am scăpat de gătit acasă pentru noi cel puțin. Am să inserez totuși niște poze cu orașul și cu noi, pentru a nu vedea și voi o bucățică mică de tot din Danemarca. Voila!

Miercuri

Pentru că am fost toată ziua pe drum, nu am mâncat mai nimic noi adulții. Și dacă tot nu am postat săptămâna trecută ce am mâncat, voi posta aici, pentru această zi. Miercurea trecută am mîncat urzici. În sfârșit am reușit și eu să culeg. Chiar dacă erau mai bătrâioare, eu am cules vârful lor și am reușit să fac o mâncărică de urzici pe care am mâncat-o alături de mămpligă și pastă de hrean. Băiețelul a mâncat cu orez și a vrut porție dublă. E clar. Am nimerit-o la fix cu acest fel de mâncare. Sper că v-am nimerit și pe voi. Voila!

Joi

Pentru astăzi o lasagna cumpărată, pe care nua trebuit decât să o bag la cuptor. Spre surprinderea mea, a apărut porumbul pe piață. De pe unde o fi cules, nu știu, dar ăsta și pepenele roșu sunt alegerea mea pentru cină pe timp de vară. Știți că eu încerc să mânînc la amiază mâncarea caldă și consistentă, iar seara o dau pe salate, porumb, pepene roșu, semințe, miez de nucă, migdale sau alune. Voila!

Vineri

Astăzi a trecut chef bucătarul casei la cratiță, așa că, nu vă miră presupun că ne-a pregătit friptură!!!! De prc de această dată, carrtofi țărănești la cuptor și salată de vară. La desert am avut ultimele felii de pască. Voila!

Sâmbătă

Săptămâna se încheie cu sâmbătă de data aceasta. Zi cu musafiri. Friptura își face din nou prezența, aproape că eram să uit să fac poză. Miel și cartofii murați la borcan, sunt compania alături de prietenii noștri de familie din Polonia ce ne-au călcat pragul nu cu mâna goală, ci cu o bucată de cârnaț afumat homemade care ne-a inundat casa și frigiderul cu aroma sa. Am încercat eu să-l descos pe bucătarul chef de la ei din familie, și am descoperit un ingredient nou folosit la umplutura de cârnați polonezi; un ingredient în plus față de ce folosim noi la celebrii cârnați românești homemade. Boabele de ienibahar. Din câte am înțeles, acestea se pisează până se formează o pastă, adăugată ulterior peste amestecul de carne bineînțeles. Să închei apoteotic cu o poză care îmi face poftă de fiecare dată când dau de ea din greșeală prin telefon. După ce termin cu acest articol, am să o șterg imediat, pentru că îmi fac rău singură păstrând-o. :)) Priviți și vă dați cu părerea. Nu am eu dreptate?! Voila!

Cum ați petrecut de Paște? Ce ați făcut diferit? Nici nu vreau să știu ce bunătățuri ați avut pe masă, pentru că îmi imaginez. Drob, cozonac, salata de beof, sarmale…haideți, vă aștept în comentarii cu laude și critici constructive!

Pe data viitoare!

Vrei zacuscă? Ia, de gustă!

Iată o rețetă pentru începatoare cu care puteți da gata familia, fie că e vorba de mic dejun, masa de la prânz sau seară, un vas cu zacuscă gustoasă și proaspată, fără conservanți va sătura orice burtă zgomotoasă și va scoate din impas orice consumator înrăit al acesteia. De e post, criză financiară, criză de timp sau mai știu eu ce motive v-a adus în stadiul ăsta, e clar nevoie de o cămară din care să nu vă lipsească câteva borcănele de zacuscă. Că e de la mama, făcută de soacră, cumpărată sau încercată chiar de voi, e musai să nu lipsească din casă, că e vai și amar de noi când ne prinde foamea din urmă.

Să trecem la treabă zic, și să vă pregătiți recuzita după cum urmează: o oală cu fundul gros pentru a nu risca să se lipească zacusca, trei cepe mari, două vinete, doi ardei capia, usturoi, bulion, ulei, o foaie de dafin, zahăr, sare, boia dulce și piper.

Practica se desfășoară astfel: se pune ceapa tăiată Julien la călit în ulei, pe foc mic; după ce s-a înmuiat, se adaugă legumele proaspete și tăiate cubulețe (vinetele curățate de coajă), o cutiuță de bulion de 140 g și o cană de apă călduță. Se lasă totul la fiert tot la foc mic, pentru a evita efectul împroșcării. Se amestecă din când în când pentru a nu se lipi. După ce apa a scăzut, se mai adaugă o cană de apă călduță, foaia de dafin, un cățel de usturoi pisat și un pic de zahăr (cât iei cu două degete). Pentru cine nu dorește să pună puțin zahăr nu este nicio problemă.Ce e important însă, e să nu plecați de lângă oală. O supravegheați îndeaproape pentru a nu risca să se lipească. Fiind o cantitate așa mică, apa scade repede și riscați să afumați zacusca. Se amestecă din când în când, până scade și ajunge la consistența dorită. La final se ia oala de pe foc, se scoate foaia de dafin, pentru a nu amărî compoziția, se condimentează cu sare, piper, boia dulce, după gust. Se lasă la odihnit jumătate de oră, după care se pune în borcan care va sta cu susul în jos și învelit într-un prosop pufos, toată noaptea. Numai bună de servit la micul dejun pe o felie de pâine prăjită. Zacusca rece are un gust mult mai bun și astfel veți fi sigure că nu va mânca nimeni din ea până la produsul finit. De aceea este bine ca aceasta rețetă  să se pregatească de seara. Din aceste ingrediente mi-au ieșit două borcane de zacuscă; un borcan de 800 g și un borcan de 300 g. A doua zi le-am pus în frigider pe amandouă, datorită faptului că nu am adăugat conservanți, aspirine, ulei încins și ce se mai practică la cele pe care le pui pentru iarnă. La o așa cantitate nu are rost să mai băgați adiditivi de genul acesta, deoarece nu vor apuca nici macar o zi să stea relaxate în frigider, că vor fi devorate într-o fracțiune de secundă de pofticioșii casei. 🙂

Rețeta asta am compus-o după multe căutari ale rețetei potrivite mie, ușor de făcut, rapidă, gustoasă și nu foarte pretențioasă. Am luat câte puțin din câteva rețete studiate înainte și am transpus în oala mea așa cum am știut mai bine.

Tips:

  • Mai puteți pune roșii proaspete date prin mașina de tocat, sau fierte în prealabil, ca după aceea să li se scoată pielița înainte de a fi tocate;
  • Se pune suc de roșii în loc de bulion și roșii proapsete pentru cine preferă zacusca mai acrișoară (însă eu am preferat bulion deoarece îmi place zacusca dulceagă);
  • Cine vrea o cantitate mai mare poate adăuga ciuperci, care înainte de a fi puse în oală, au fost călite și tocate.

Însă, după cum am mai spus, am facut-o pe placul si pe gustul meu, voi aveți ocazia să mixați după bunul plac orientându-vă după mai multe rețete și îmbinând ingredientele preferate pentru cea mai bună variantă de zacuscă în opinia voastră. Știți vorba aia, gusturile nu se discută!

Spor la treabă!

Ce mănânc într-o săptămână IV

O serie cu rețete obișnuite în familia mea. ¸¸Meniuri¨ mâncate la mama acasă, dar niciodată gătite de mine. Mama a fost genul acela care nu m-a lăsat să fac nimic din ceea ce înseamnă să fii o adevărată gospodină. Bine a făcut că m-a lăsat să îmi trăiesc copilăria și nu a ținut morțiș să învăț să gătesc, să împletesc și ce mai era de făcut prin curte. M-a ținut departe de munca pe care o aduce vrând nevrând, viața la țară. Verile le petreceam pe la repetiții și festivaluri alături de trupa folclorică ¨Voinicelul¨ unde am învățat ce înseamnă să lucrez în echipă încâ de pe la 9-10 ani, pe lângă dansurile populare moldovenești hora și sârba, cântatul la vioară și responsabilitatea. Îmi spunea mereu că o să mă satur de gătit când o să fiu mare, așa că eu nu trebuie decât să mă axez pe ale mele. Și aici în ordine prioritară intră, școală, repetițiile la vioară, joacă și devreme acasă. Bineînțeles, resticțiile au apărut când eram mai măricică deja, iar serile sâmbătă din vacanța de vară, ce aveau să fie petrecute la discoteca din sat, nu era un random pentru mine, cel puțin. Tot ce e mult, strică! În special distracțiile. Primul trandafir. Primul prieten. Primul sărut. Primii fluturași în stomac. Pentru fiecare ¨primul¨ a fost o persoană diferită. Trandafirul, prietenul, sărutul și fluturașii au avut propriul protagonist. Fiecare mi-au provocat o stare de bine, de iubită și specială, realizând pe parcurs cât de frumos e să fii plăcută și apreciată oriunde m-aș afla.

Că tot veni vorba de fluturași în stomac, hai să dăm drumul seriei mâncabile cu numărul 4 deja, cu care vreau să vă amuz, prin design, povestit și felul în care eu am ajuns să ¨gătesc¨ măi, mamă…!

Luni

O mâncărică de cartofi și pui mai atipic, și la desert, tiramisu delicios cumpărat de la supermaket. Mâncărica e formată doar din câteva ingrediente și este mâncarea mea favorită aș putea spune. Cu multă ceapă, cartofi tăiați cubulețe mici, 2 căței de usturoi și orice carne de pui aveți la îndemână sau vă place mai mult. Ceapa trebuie să predomine în proporții pentru a avea cât mai mult sos. Sare, piper și multă grijă. Într-o oală cu fundul gros am pus ulei și carnea la prăjit pe ambele părți. După ce m-am asigurat de asta, pun ceapa tăiată cubulețe sau Julien, usturoiul și cartofii. Adaug apă cât să cuprindă toată compoziția, și las totul să fiarbă la foc mic sub capac, până apa scade la consistența dorită. Nu lăsați să scadă de tot, după ce se mai răcorește, zeama se va mai îngroșa, și vă zic, este super gustos acest sos rezultat. O să întindeți cu mămăligă și în ultima picătură din farfurie. Servită neapărat cu murături, salată sau orice acritură preferați. Voila!

Marți

Azi am scăpat de gătit. E specialitatea lui friptura și îl las să își facă de cap. Friptură de vită din nou cu o garnitură nouă. De fapt aici stă secretul. Poți face des friptură, însă dacă schimbi garnitura, îi vei transmite creierului că mănânci ceva cu totul diferit. În preparatul de azi sunt cartofii aceia fierți pe care îi găsiți la borcan. Nu îmi lipsesc niciodată din cămară, pe lângă multe alte ingrediente de genul, cu care pot pregăti rapid cina. Cum ar fi conservele de: ton, pe care le folosesc în salate, de fasole roșie pentru chili con carne și albă pentru iahnie de fasole, de năut cu care pregătesc humusul, porumb pe care îl adaug în diverse (salate, orez); borcane de diverse murături cum ar fi castraveții asiatici sau sfecla roșie care ne-a și acompaniat de data aceasta la cină. Voila!

Miercuri

Spaghete cu urechi de lemn, squash și un cățel de usturoi am pregătit. Un preparat cald și rapid care nu mi-a luat mai mult de o jumătate de oră la gătit. Urechile de lemn uscate le-am pus la fiert în jur de 10 minute, în același timp cu pastele. Am înăbușit squashul cu usturoiul și puțin ulei, peste care, după ce am scurs bine de apă, am adăugat ciupercile, până s-a evaporat toată apa din ele, și mai apoi pastele cât să se întrepătrundă aromele. Dacă nu ții post, se poate adăuga la sfârșit o lingură de smântână normală sau lichidă, nu mai mult de un minut pe foc, care va lega totul mult mai bine; se poate răzui pe deasupra parmezan din belșug. Cum nu mai aveam loc prin frigider de niște căpșuni acruțe pe care fiul meu nu le mănâncă, am zis să fac o prăjitură de post cu ele, și așa le-am găsit loc și lor în meniul de azi. Voila!

Joi

Iată și o rețetă în care vă demonstrez că ceea ce vorbesc nu sunt minciuni. Porumbul după cum spuneam mai sus, congelat sau la conservă, nu îmi lipsește din casă. În imaginea de mai jos aveți un orez cu mazăre și porumb gătit la castronul magic în cuptorul cu microunde. La ceaun, cubulețele de carne porc și cârnații, împreună cu mirodeniile au format un preparat delicios cu sos care a mers de minune alături de orez. Voila!

Vineri

Un mic dejun savurat în compania fiului și a emisiunii preferate, alături de ciocolată caldă și prăjitura mea preferată daneză, ¨appelsinkage¨ (prăjitura cu portocale) însiropată la propriu cu suc de portocale, așezată pe un strat subțire de ciocolată neagră și ornată cu zahăr tos de ¨calibru¨ mare (pe care îl dau jos de fiecare dată, fiind prea mult dulce pentru gustul meu și prea mari bobițele de zahăr pentru sănătatea dinților mei). Alături de poza cu micul dejun, se află o felie de pâine cu salată de vinete servită cu felii de roșii stopite cu ulei de măsline și sare. Maioneza este cu ou de data aceasta, dar pentru cei care țin post, o pot face cu un avocado copt pasat, peste care se toarnă încet, în fir subșire uleiul, exact ca la maioneza clasică cu ou. Compoziția își va dubla sau tripla volumul dacă continuați în acest ritm, în funcție de câtă maioneză aveți nevoie. Vinetele le-am copt în cuptor cu ventilație sus, la 170 de grade, nu înainte să le înțep cu furculița pentru a evita explozia vinetelor, inevitabilă de la presiunea la care sunt supuse (săracele). Voila!

Sâmbătă

Mici grecești avem de data asta, crochete de cartofi, și sos de usturoi. Ceva românesc îmbinat cu ceva grecesc, a ieșit această delicioasă porție în nu mai mult, și nu mai puțin, de o jumătate de oră, deoarece le-am făcut loc pe aceeași foaie de copt în cuptor astfel încât să se gătească concomitent. Bine, ca să arate frumos, am pus câteva crochete pe farfurie, dar eu am mâncat încă pe atâta. 🙂 Sunt foarte gustoase și irezistibile, iar când se răcesc nu mai au nici textura aceasta crocantă și parcă le dispare și gustul. Deci, niciodată nu mai păstrez pentru a doua zi pentru că știu ca nu va mai exista o a doua oară, împreună. Voila!

Duminică

Zi frumoasă de ieșit din casă. De petrecut timp în familie și cu prietenii, de mers la biserică sau la plimbare, după cum simte fiecare. Mic dejun ¨copios¨ savurat printre activități de genul: strâns jucării, alergat prin casă, hrănit copil, scriind pe blog și pregătind prânzul. Toate într-o ordine destul de organizată astfel încât să nu devină un haos. Pe rând, cu proritate. Mai dă câteodată laptele în foc, dar astea sunt excepții. Motto-ul de pe cană îmi reamintește ce lucru bun am făcut eu când m-am apucat de băut cafea. Mai pe seară, am trecut la friptura de ouă făcăluite care este o tentativă de omletă, însă gustul este unul mult mai bun după părerea mea de ¨bucătăreasă pricepută¨. Pui 2-3 ouă in tigaie la prăjit, și cu o ligură de lemn începi să le făcăluiești (amesteci) până se gătesc în totalitate. Cu salată au mers perfect. Voila!

Cum pregătesc aceste povestioare..puhe…pozele mă inspiră să scriu. Așa că aștept să treacă toată săptămâna, sau măcar câteva zile, să am material despre care să vorbesc. Unele feluri de mâncare îmi stârnesc nostalgii și emoții, altele amintiri sau resentimente, și tot așa.

Sper că reușesc să vă fac poftă cu ceva din pozele și rețetele de mai sus, să vă dea idei de a combina ingrediente de luni cu cele joi, și să vă ajute să vă pregătiți cămara pentru momentele de criză, toate pentru

Săptămână creativă, tuturor!!!

Ce mănânc într-o săptămână – III

Se apropie cu pași repezi Paștele nostru creștin ortodox, și parcă nu sunt pregătită sub nicio formă. Răceala de săptămâna asta a cam înfrânat activitățile zilnice; fără poftă de mâncare, am cam dat-o pe supe, pastile, siropuri în cazul băiețelului, ceaiuri, ciocolată caldă, cu somn întrerupt, ba de tusea mea zgomotoasă, ba de febra lui, ba de pisica mieunoasă, ba de ploaia din geam.

Nu mai vine odată primăvara și în Danemarca să ne bucurăm de priveliștile cu soare și mare, parcă scoase din tablourile acelea de pe vremea când eram mică, agățate pe peretele din sufragerie în fiece casă pe care o vizitam, cu peisaje ireale credeam eu pe atunci, dar cât se poate de autentice în Danemarca.

Curioși să vedeți ce a mai ieșit și săptămâna asta de pe mâinile mele câșe?! Să începem, atunci.

Luni

Astăzi mi s-a făcut poftă de niște ouă moi în care să înting cu pâine franțuzească proaspătă, și așa am ajuns la o rețetă pe care am încercat-o pentru prima oară când am început antrenamentele acasă, unde aveam nevoie de un mic dejun copios cât să mă facă să nu mai poftesc la nimic altceva până la prânz, și aici intră ronțăielile, dulciurile, chiar și fructele. Cu ouă shakshuka vă fac poftă de data asta, gătite în felul următor: pun o ceapă mică la călit împreună cu ardeiul tăiat cubulețe, un vârf de cuțit de chimen, puțină sare și o căniță de apă, până se înmoaie legumele; între timp tai două roșii mari și le arunc peste ceapă și ardei în tigaie pentru 5 minute la foc mic, până scade totul și ajunge la o consistență de sos; acum e timpul să sparg 5 ouă peste sos și să pun capacul. Aștept câteva minute până ce ouăle au format pojghița albă, decorez cu brânză cheddar și pătrunjel pe deasupra, atenție, tot sub capac până se topește brânza și formează o crustă multicoloră. Am servit ca brunch, cu o salată de ridiche albă din aceea lungă pe care am cumpărat-o din bazarul arăbesc din Ålborg, stropită cu oțet balsamic, ulei și sare, și cu pâine franțuzească, proaspătă și caldă de la brutărie. Voila!

Marți

Azi, nu se mai poate; răceala nu ne dă pace, nicicum; gâtul inflamat îmi fură vocea cu totul, și nu îmi rămâne de făcut nimic altceva decât o supă de pui cu legume multe, orez, usturoi (antibiotic natural), spanac (Fier) și pătrunjel (vitamina C); o oală plină ochi de vitamine naturale de la mama natură, să ne ajungă pentru două zile pe puțin. Încercând să înduioșez răceala, am pregătit câteva vafe în formă de inimioară, pe care le-am uns cu miere de albine polifloră autentic românească, pentru a mai calma iritația gâtului, ce stă, de nu mai pleacă. Voila!

Miercuri

Continuăm cu supă. Se pare că răcelii îi place la noi acasă. Are spațiu de desfășurare berechet, mai ales pe timp de noapte, când eu și fiul meu ne luăm la întrecere care tușește mai tare. Fără poftă de mâncare, ne încurajăm unii pe alții să băgăm totuși ceva comestibil în gură dacă vrem să trecem mai repede peste situație; mai scotocesc în sertarul cu pastile după buline, și încropesc în tigaie niște păstăi de fasole verde cu usturoi, ceapă și rondele de morcov. Omleta rămâne întotdeauna a doua variantă pentru ceva rapid, gustos și cu care poți jongla în fel și fel de variante care mai de care mai delicioase; varianta de azi, este cu cașcaval răzuit pe deasupra, servită cu salată italiană (baby spanac, rucola, roșii cherry). Voila!

Joi

Vine popa pe la noi. Nu vine, e doar o zicală nevinovată din copilărie ce rimează cu joi. După atâta supă, ceaiuri și pastile, se pare că papilele gustative dau semne de viață. Am poftă de lapte cu mămăligă. Zis și făcut. Dar totuși și ceva mai consistent de data asta, să se împace bine și cu mămăliga, dar și cu restul de păstăi de fasole, o să fie mușchiulețul de porc. Hmm…da…parcă am mai prins puteri. M-a luat cu transpirații, și nu de la emoții; răceala iese prin toți porii, iar tusea e pe punct de plecare. Să mai vină când o-i chema-o eu! Nu mă înțelegeți greșit, dar chiar nu am mai avut un așa musafir să se țină scai domn’le; care nu se mai dă plecat nici dacă mă arunc într-o oală cu apă opărită. Am făcut aburi cu ceai de mușețel, am terminat toate siropurile și pastilele, mai, mai să rămân și fără nas, și fără lacrimi, la cât de mult m-a făcut să sufăr. Dar, gata! E la ușă, stă încălțată și asteaptă sa fie poftită afară, cred. Dar nici că-i spun o vorbă. Chiar vreau să știu cât o poate duce. Deja are săptămână. Vom trăi și vom vedea. Voila, minunăției din farfurie!

Vineri

Sunteți curioși ce mai avem azi la masă?! Hai că e de post de data asta, și e cel mai apreciat preparat turcesc de către mine, pe lângă baclava. Știți că gastronomia românească autentică nu prea ne aparține, iar cea turcească în cea mai mare parte ne-a rămas moștenire de pe timpul otomanilor, când ne-au cucerit de atâtea ori, încât nu mare mi-a fost mirarea să văd sabia lui Ștefan cel Mare, că zace în Istanbul în arhivele muzeului Topkapi. O fi turc, dar încă nu am aflat. Glumesc. Însă supa cremă de linte este cea mai gustoasă supă pe care am gustat-o vreodată. De fiecare dată când am mers în Istanbul (singurul oraș din Turcia pe care l-am vizitat până acum, atât vara, cât și iarna) am servit această supă cu turte calde, zeamă de lămâie și ardei murat; pe lângă toate tipurile de baclava testate, am mai descoperit un desert ușor, gustos și cremos, cataiful, pe care țin minte că l-am servit la o terasă aflată pe o stradă îngustă care parcă se revărsa în Bosfor, când te uitai în zare. Cum v-am obișnuit, eu fac totul din ochi, și nu porționez ingredientele după cantitate, ci după gustul meu. Depinde ce aromă vreau să scot în evidență, și aceea va predomina la proporții. Rețeta supei de linte pe care încerc să o reproduc de fiecare dată este următoarea: pun toate ingredientele odată în oală, timpul de fierbere fiind același pentru toate, având în vedere că voi pasa totul la final; linte, un morcov, doi cartofi medii, o ceapă, bulion, usturoi, frunze uscate de mentă, sare, boia și piper, peste care adaug apă cât să depășească cu un deget legumele, iar după ce au fiert, le blenduiesc cu un blender vertical până ajung la o consistență cremoasă. Voila!

Iar aici, o să introduc câteva poze din vacanțele din Istanbul; o perioadă de care îmi este dor maxim și abia aștept să continui aventura, împreună și cu piticul. Va fi diferit, știu, dar împlinitor în același timp. Să fie ceva diferit în articolul de astăzi, nu neaparat despre cu și despre mâncare, dar am cititori care se plâng că e cam scurt și am zis să vin cu completări legate mai mult sau mai puțin de tematica articolului. Hai s-o lungesc cu ceva frumos, zic. Nu am găsit poza cu sabia lui Ștefan cel Mare….am o grămada de albume cu poze amestecate, doar câteva dintre călătorii am reușit să le salvez în albume cu aceleași nume.

Sâmbătă

Oficial e weekend!!!! Și ce să vezi, răceala s-a răzgândit și vrea să ne acompanieze și zilele astea. Adio musafiri, adio planuri de ieșit afară, welcome carantină!!!! Oficial, am împlinit o săptămână de când n-am mai ieșit din casă. Doamne, cum de am rezistat?! Noroc cu blogul, care mi-a ținut mintea ocupată, iar timpul în maraton, vrea să fie el pe primul loc ca de fiecare dată. Să ne întreacă pe toți întotdeauna ca nu care cumva să se facă de rușine, doar e TIMPUL, nu?! Dar, cum în weekend îmi e cam imposibil să scriu, toată atenția se îndreaptă spre pitic, și nu spre scris, stat la cratiță, somn, relaxare, vizionarea unui film; astea sunt de domeniul trecutului. Acum e cu strânsul jucăriilor, așezarea hainelor înapoi în dulap, aspiratul mult și des, curățatul și spălatul o dată pe oră, pe lângă dans, desenat, pupăcit, alergat în jurul canapelei și iar pupăcit, până se face seară, ora de băiță și mult așteptatul somnic. Vă întrebați poate, dar de mâncat, nu am mâncat nimic?! Dacă mă gândesc puțin, cred că am mâncat ceva, dar nu știu ce. O fi gătit răceala. Dacă mai stă mult pe aici, o să ajute să ne și mutăm. La spital. Hai cu optimismul, mai e puțin și e duminică! Voila!

Duminică

Îmi e dor să merg la biserică. Mai ales, acum în perioada Postului Mare, slujbele sunt legate de povestea Mântuitorului; despre cum a fost răstignit, și a înviat; despre drumul durerii parcurs și de mine până pe muntele Măslinilor, poposind în Grădina Ghetsimani, continuând apoi pe lângă cimitirul evreiesc, și ajungând în vârf, unde am avut parte de cea mai frumoasă priveliște asupra Ierusalimului. În schimb, corona virus nu este o glumă. Nu vreau să risc în primul rând pentru băiat; și sunt uluită, că încă din decembrie în Danemarca, au fost legi date ca toate restaurantele, frizeriile și mall-urile să fie închise, însă la biserică lumea se înghesuie în câțiva metri pătrați, nerespectând practic nicio lege. Fără mască, fără distanțare… Nu am nimic cu cei care merg, fiecare decide ce-i mai bine pentru el și familia lui. Nici la vaccin nu mă înghesui. Mai aștept. Am răbdare și sper la o schimbare în viitor. Privesc de la distanță ceea ce se petrece în lume și încerc să nu o complic și mai tare. Ajungând și la subiectul zilei, în meniul de azi am avut ficăței de pui cu piure de cartofi albi și salată de papaya cu morcov răzuit. Voila!

Bineînțeles, o să atașez câteva poze și din Ierusalim, dacă tot le-am găsit în ¨teancul de albume¨cu același nume, gen: poze, poze noi, poze 1, mix de poze…și tot așa…pfff….niciodată nu o să am timp să le ordonez așa cum se cuvine. ಠ_ಠ

O săptămână grea pentru mine fizic; cu o răceală-n în vizită ce m-a stors de toată energia. Revin cu forțe proaspete și povești de cafea în săptămâna ce urmează, promit!

Spor la gătit, și o săptămână cât mai ușoară tuturor, vă urez!

Mămici de pici, gata cu petele de pe covoare, canapea și scaunul auto! Kärcher are soluția!

Toate mămicile de pici să vină la apel! Am un anunț important de făcut cu privire la îndepărtarea petelor dificile, imposibile și greu de atins.

Chemați bunica, chemați și soțul, chemați și bona, și pe toată lumea care suferă de pete exasperant de greu de îndepărtat și atât de urâte estetic, care îți dau iluzia de murdar după ce ai terminat curățenia, și de foarte murdar înainte de a face asta.

Kärcher vine în ajutor cu aparate de curățat inovatoare pentru o curățenie WOW, atât în casă, cât și în grădină. Așa am făcut cunoștință cu noul membru al familiei, pe care am de gând să vi-l prezint în rândurile ce urmează, un prieten de nădejde pe care mă bazez de fiecare dată când apare o pată nepoftită.

Suprafețele cel mai greu de curățat dragi mămici, știți și voi, sunt textilele de dimensiuni și texturi dure, care ba nu încap în mașina de spălat, ba solicită prea mult efort fizic să le cureți, ca pe vremea părinților, când așteptau să vină vara pentru o curățenie mai amănunțită, și scoteau covoarele afară, frecau la ele cu peria o zi întreagă, ca mai apoi, grele și pline de apă le târâiau ajutați de vecini pâna la bara de bătut covoare sau le agățau pe unde apucau pentru a se usca în alte câteva zile. Vremurile alea au apus demult, fetelor. În secolul vitezei avem lucruri mai importante de făcut decât pierderea timpului cu astfel de activități istovitoare. Suntem născute în era evoluției, și nu acceptăm o viață cu greutăți la propriu, ci una ușurată de tehnologie, scopul și pentru care este în continuă cercetare, pentru a ne îmbunătăți calitatea vieții și de a o prelungi cât mai mult cu putință.

Cum putem îndepărta petele și proteja textilele în același timp?!

Absolut necesar în casele celor care așteaptă un copil, celor care au deja odraslele în acțiune, dar și pentru petrecăreți, este aspiratorul SE 4002 cu spălare de tip spray-extracție menit să curețe igienic toate suprafețele textile pe care le dețineți (de la draperii, covoare, canapele, scaune tapițate, până la bancheta și scaunele mașinii, scaunul auto sau căruțul copilului), cât și pardoselile dure. Un 2 în 1 ideal pentru categoriile de persoane specificate mai sus. Un must-have pentru cei care țin la calitatea lucrurilor și vor să le protejeze de spălările chimice și agresive care pot deteriora și decolora în timp matarialele textile, folosind în același timp detergentul de textile Kärcher cu o formulă de uscare rapidă și soluția pentru protejarea textilelor ce previne și garantează acumularea murdăriei pe o durată mai îndelungată de timp. Iată un clip doveditor în care aspiratorul își arată capacitățile de curățare asupra suprafețelor textile.

Echipament-Date Tehnice-Mod de utilizare

O să primiți un manual de utilizare pe TREBUIE să îl citiți înainte de folosire, ce conține toate informațiile acestea descrise și desenate, la achiziția oricărui produs de la Kärcher. Însă, eu aici vreau să menționez ceea ce este relevant de știut înainte de a face acest pas. Să știți ce cumpărați, înainte de a da ochii cu ¨diavolul¨, aspiratorul în cazul nostru. În primul rând trebuie să vă asigurați spațiul de depozitare disponibil și necesar, constând într-o debara sau un garaj, care să îl găzduiască în condiții optime (ferit de soare și umiditate) poziționat ulterior pe o suprafață de sprijin stabilă. În al doilea rând, aveți nevoie de un aspirator pulverizator pentru materiale textile, să poată fi folosit ca aspirator umed și uscat, și pe suprafețe dure (linoleum, PVC, piatră naturală, plăci de gresie și ceramică)?! Dacă da, atunci vă aflați în locul potrivit. Exact despre acest tip de aspirator este vorba.

Aspiratorul este alcătuit din două rezervoare a câte 4 litri fiecare, unul pentru apă curată (detașabil și rezistent la impact), respectiv pentru apă murdară. Duza are rolul de a curăța în adâncime fibrele într-un timp de uscare cu 50% mai rapid decât o face un aspirator de la un alt brand; există 6 duze în total fiecare cu o utilizare cât mai facilă în funcție de suprafață și spațiu. Utilizarea aspiratorului este confortabilă datorită sistemului 2 în 1, în care furtunul de stropire este înglobat pe furtunul și țeava de aspirare; mai dispune de un mâner ce ajută la transportarea, deschiderea, închiderea și la golirea aspiratorului, de apa folosită; cântărește în jur de 7,8 kg fără accesorii; puterea pompei este de 40W, iar consumul de 1400W; cablul de racordare are o lungime de 7,5m; garanție de 24 de luni, cu posibilitatea de a fi extinsă pentru încă un 1 sau 2 ani.

Cam astea sunt în mare detaliile pe care eu le consider importante de știut înainte de achiziționarea unui astfel de aspirator. Este o investiție de lungă durată și de mare ajutor la casa omului.

Mămici cu pici sau fără, sper că v-a fost de folos anunțul. Treceți fuguța la cumpărături, că nici de astea nu prea aveți timp de la atâta muncă în folosul familiei, altfel vă prinde Paștele iar nepregătite, și acum, chiar nu mai aveți scăpare! Să nu spuneți că nu v-am anunțat dinainte!

Acest articol a fost scris în cadrul competiției Superblog 2021 ediția de primăvară.

Paște vegan!

Nu vreau să reiau povestea de aici unde am vorbit de sărbătoritul Paștelui de două ori din cauza religiei nepotrivite față de cea a Danemarcei, ci vreau să mă laud cu un Paște de neuitat, că tot i-a venit rândul și la al nostru cel creștin ortodox, prin invitarea celei mai urmărite vloggerițe de pe youtube de către mine, și anume Andreea Balaban.

Nu o să poată gusta din cozonac, al cărui rețetă o găsiți aici și unde v-am detaliat pas cu pas modul de preparare al celei mai eșuate rețete naționale. Vegană cam 80% spune ea, prin prisma faptului că încă folosește creme testate pe animale și accesorii din piele naturală. Însă de mâncat nu face excepție decât la cozonacii bunicii care a crescut-o. Așadar, trebuie să mă gândesc serios la meniul de anul ăsta, adio rețete tradiționale de Paște, pentru că o dată vine în vizită Andreea Balaban. Pentru mine oricum va fi de neuitat, să sperăm că și pentru ea. Ne va călca pragul timp de o săptămână, și vreau să gătim chestii noi pentru mine, să pălăvrăgim despre viața de vlogger, să fur un strop de meserie, și să vizităm tot felul de buticuri cu vintage așa cum îi place ei, să ne delectăm cu street food (știu un loc unde face un falafel kebab-curcubeu pe cerul gurii, nu altceva). Din fericire totul va fi deschis aici, neștiind că noi sărbătorim Paștele, hi, hi, așa că, hai să vedem și partea bună a lucrurilor!

Știind că ea mănâncă mult dulce, voi pregăti o prăjitură pe care am găsit-o pe un grup unde știam cu siguranță că voi întâlni o grămadă de rețete fără lapte de vacă și ou, zahăr și făină cu gluten, dar gustoase și sănătoase pentru oricine le servește. Nu avea un nume, însă eu aș numi-o ¨prăjitură vegană cu afine¨. Ouăle se înlocuiesc cu semințe de chia hidratate în lapte de ovăz, făina e de migdale, mai aveți nevoie de mere coapte, afine, fulgi de ovăz, lapte de cocos, un vârf de cuțit de bicarbonat și pentru a îndulci prăjitura, sirop de agave. Măsor din ochi făina, fulgii de ovăz, peste care adaug bicarbonatul, semințele de chia și laptele de cocos câte puțin, până ajung la o compoziție un pic mai vâscoasă decât cea pentru chec. Curăț vreo 3 mere de coajă, le tai cubulețe și le pun într-o tigaie cu ulei, sirop de agave și puțină scorțișoară la călit până se caramelizează. După ce s-au răcorit le-am amestecat cu aluatul, și turnat ulterior într-o tavă tapetată cu hârtie de copt. Pe deasupra am presărat din belșug afine și am băgat-o la cuptor Franke, cel mai mare ajutor al meu în bucătărie.

Cât savurez cea mai delicioasă cafea de la Franke A300 mașina mea profesionistă în preparatul celor mai delicioase băuturi din cafea proaspăt măcinată, prăjitura crește văzând cu ochii în cuptor. După ce am achiziționat A300, prietenele îmi spun că este motivul principal pentu care aleg să bea cafeaua împreună cu mine pe balcon, cu cea mai frumoasă priveliște asupra canalului Limfjord din Løgstør; la mica mea terasă-cafenea se găsesc fel și fel de sortimente de băuturi sofisticate pentru cele mai pretențioase gusturi. Cum Andreea Balaban este o băutoare înrăită de cafea și ciocolată caldă, sper să o surprind plăcut cu specialitatea casei, cafeaua cu lapte spumos, care îți lasă niște mustăți albe pe botic, de te linge motanul meu, Bobby până nu mai rămâne nimic. Iubitoare de pisici cum sunt și eu, cu siguranță nu o să le ducă lipsa celor din România atâta timp cât Bobby se va ocupa de asta. De la linsul mustăților, până la ora de joacă, unde ne amuză de fiecare dată sărind pe sus după lumina reflectată de soare în telefon, și pe care eu o mișc de colo, colo spre disperarea lui Bobby, că nu poate prinde domn’le lumina cea obraznică care vrea să îi fure strălucirea; sau plimbările de seară în care el ne va acompania, mirosind orice frunză și pândind orice mișcă, făcând sprinturi printre picioare spre amuzamentul tuturor trecătorilor, care și acum se miră cum se ține el după noi ca un cățeluș fără zgardă.

Toate ca toate, dar ce fac eu la felul principal? Adio, rețete tradiționale de Paște pe anul ăsta! O supă cremă de linte, poate?! Da. Ne place și nouă, e consistentă și proteică, exact ca atunci când a-i manca friptură de miel, imaginație să avem; plus, va ajuta să se digere mai ușor aperitivul. Aici m-am gândit la niște bruschete unse cu usturoi și ulei de măsline, scoase din cuptorul cu microunde Franke în momentul servirii, alături de humus homemade decorat cu capere pentru prestigiu, ulei de măsline pentru onoare și firicele de boia dulce pentru culoare. Bruschetele merg bine și cu salata de vinete, așa că mă apuc să fac o maioneză de avocado, că altă soluție mai rapidă nu am la îndemână. Apropo, ce maioneză de post sau vegană, cum vreți să îi spuneți, mai cunoașteți?!

Sursa: Franke

Să mă laud puțin, să știți că pe Franke magazin online găsiți cele mai frumoase piese pentru o bucătărie modernă în zilele noastre. Au în dotare tot felul de aparaturi, electrocasnice și idei pe care să le folosiți în asamblarea bucătăriei ideale.

O salată lipsește de la masa noastră, dar sunt pe fază, și cum ai zice hocus-pocus-preparatus = tabouleh aterizează pe masă. O salată plină de vitamina C, necesară după toată perioada asta de izolare și de hibernare prin care am trecut. Pătrunjelul e 100% ecologic, plantat, udat și cules cu mânuțele mele din sera de vară pe care o avem în grădină.

Sursa: Andreea Balaban-Facebook Page

Andreea Balaban este vlogger de câțiva ani, și ceea ce m-a atras la ea, este tematica pe care o aplică în vloggurile sale, cum ar fi istoria modei, călătorii, artă, stil de viață bucureștean îmbinat cu cel buzoian (fiind născută în Buzău). ceea ce vreau să spun e că, și ea a început aventura asta în ale online-ului, tot pe blog. Cu toate că blogul nu mai e ce era odată, spune ea, eu simt contrariul. Încă se mai mișcă lucrurile dacă știi unde să lovești după părerea mea, poate nu la același nivel cu vlogging-ul, dar e acolo, încă se citește.

În continuare meniul este completat de empanadas vegetariene. Recunosc, mi s-au împleticit degetele pe tastatură când am scris denumirea, dar credeți-mă pe cuvânt, au ieșit demențiale. Umplute cu ciuperci, cartof dulce și porumb, a rezultat un preparat de lins pe degete, chiar și pentru cel mai mare mâncător de carne.

Sursa: Thanh Thao Facebook Page

În drum dinspre aeroport, Andreea e înfometată îmi scrie, așa că mă pun la aranjat masa; în stilul danez, pentru o atmosferă cât mai hygge, cu lumânări parfumate (cum este obișnuită), șervețele cu motive pascale, jazz pe fundal și ouă ornamentale atârnate pe creangi naturale de sălcioară înflorite, așezate pe mijlocul mesei de Paști.

E timpul. Pun repede rochia diafană pe mine, ruj roșu pe buze, parfumul cu miros de trandafiri, pantofii cu toc gros și bareta de catifea, cerceii maneloși (aurii) și sunt gata să dau piept cu EA, AndreEA. Fetelor, nu fiți invidioase pe mine. O să vină și rândul vostru într-o zi. Trebuie doar să vă doriți cu adevărat asta.

O să revin cu impresii despre această aventură alături de Andreea Balaban într-un articol următor, care va conține informații până la cel mai mic detaliu. A fost o mare provocare pentru mine meniul de Paște, deci cu siguranță va fi unul de neuitat și special din mai multe puncte de vedere! Felicitări acelora care pot face asta (a fi vegan) zi de zi și an de an! Poate într-o zi îmi voi face curaj să încerc și eu, dacă mai vine Andreea B. în vizită de câteva ori, măcar jumate și tot e un progres în acest sens.

Paște fericit, tuturor!!! Paște vegan, în cazul meu!

Acest articol a fost scris în cadrul competiției Superblog 2021 ediția de primăvară!

Rutina unui stil de viață potrivit mie

Lauda de sine nu miroase-a bine! Dar când te laudă alții, ce expresie se folosește?! Aaaaa….complimentele se acceptă întotdeauna, numai să știi să le primești. Păi, atunci o să vă etalez câteva primite în ultima perioadă, complimente bazate pe o rutină a mea de îngrijire, aplicată evolutiv, cu răbdare, fiind parte din normalul stilului meu de viață de mai bine de 15 ani.

Născută sub semnul evoluției, la cei 33 de ani ai mei am ajuns să mă simt mai bine decât la 20. Dar nu par de 33, să știți. Și nu că mă laud, dar asta îmi spun oameni pe care abia îi întâlnesc, oameni pe care nu i-am mai văzut de ani, dar și oameni cu care îmi petrec timpul liber și interacționez mai des. Acești ¨oameni¨ sunt diferiți între ei, dar și față de mine; ca ocupații, vârstă, hobbyuri, stil de viață, alimentar și cultural, dar coincidență sau ba, laudele cel mai des întâlnite sunt legate de aspectul tânăr și neschimbat pe care îl am, și răspunsul la întrebarea imediat următoarere, cum reușesc să mă mențin, este, printr-un stil de viață echilibrat, atât fizic, cât și mental!

Sport. Food. Skincare – sunt elementele de bază ale stilului meu de viață. Sunt programate în cap ca fiind normalul acestui trup, și nu mă abat de la ele niciodată. Nu există nu am timp, pentru că motivul pentru care m-am trezit azi, este să le pun în aplicare. Abia apoi, vine ca o completare, programul zilei din agendă. Acestora le pot schimba prioritatea în funcție de starea pe care mi-o dă fiecare. Stabilesc ce mă face fericită mai întâi, ca mai apoi să le fac și pe cele necesare și importante totodată.

Sport

De când sălile de fitness s-au închis am găsit o altă alternativă de a face sport, acasă. Am căutat pe internet filmulețe cu exerciții pentru grupele de mușchi pe care vreau să le tonifiez; am încercat și am ales programul potrivit care mă face să arăt și să mă simt bine. Atunci cand mă gândesc la momentul zilei în care trebuie să le execut, să nu fie o povară pentru minte, și nici pentru trup. Aleg exercițiile ce le pot duce până la capăt, fără trișări, pentru ca la final să am acel sentiment de împlinire și de reușită, și energie, înlocuind oboseala sau plictiseala cu chef de viață și voie bună. Regula numărul 1 : indiferent de momentul zilei, exercițiile trebuie executate fără motive inutile, zilnic. Iar regula numărul 2: beau minim 2 litri de apă zi.

Sursă: Unsplash.com

Food

Dacă îmi dați voie să introduc apa în această categorie, înaine de toate alimentele sănătoase, sport sau skincare, apa este primordială. Beau atât ziua, cât și noaptea, ajungând la o medie de 3-4 litri pe zi-noapte. Am sticle cu apă prin toate colțurile casei, să îmi fie la îndemână și să îmi reamintească că trebuie să beau apă când nu simt neaparat nevoia să fac asta. Nu trebuie să bem apă doar când ne este sete, pentru că ajungem să bem un pahar, maxim două pahare de apă pe zi, ceea ce duce la deshidratare, riduri, retenții de apă, constiparea și lista cu daunele poate continua în dezavantajul vostru. La fiecare porție de cafea sau ceai se adaugă două pahare extra de apă, pentru a subtitui deshidratarea extra produsă prin consumarea acestora. Am trei mese principale pe zi, în ordinea următoare: mic dejun, cină, prânz. Am înlocuit cina cu pranzul, deoarece seara întordeauna mânânc mai light, însemnând salate, sau porții de carbohidrați lângă o salată, eliminând carnea pentru cină.

Sursă: Unsplash.com

Skincare

Din nou apa are un rol foarte important pentru felul în care pielea mea este lipsită de riduri pronunțate, sau vergeturi de la sarcină. Și pe lângă apă, un aport ridicat o au nelipsitele produse de îngrijire pe care nu trebuie să le ignorăm încă de pe la vârsta de 20 de ani. Încă de pe atunci folosesc creme specifice tipului de ten, pe care am ajuns să le schimb în funcție de schimbările ce au loc în corpul meu. Dacă acum 10 ani mă luptam cu acneea juvenilă și foloseam o gamă distinctă pentru a combate în același timp și apariția ridurilor, ca mai apoi să o schimb în funcție de necesitățile tenului din momentul respectiv; Ce folosesc astăzi însă, este gama completă, ce hidtratează intens pielea (obligatorie în rutina mea ca și băutul apei), nou lansată de Farmec în colaborare cu cei de la Gerovital – Doctor în frumusețe, intitulată Gerovital H3 Evolution Perfect Look.

Sursă: Farmec.ro

Gama se adresează tuturor tipurile de ten; fiind o formulă light, compusă din Acid Hialuronic 4D și Ulei natural din Trandafir Sălbatic ( imginati-vă ce miros…hm…), și bogată în nutrienții necesari pielii pentru a fi mai elastică, mai hidratată, fermă și confortabilă, este ideală pentru orice vârstă ce depășește prefixul 20. Eu, personal dacă aș mai avea 20 de ani, aș începe să folosesc produse ușoare care să nu îmi încarce fața, de exemplu cu o apă micelară pentru o curățare blândă a tenului fraged care nu necesită prea multe produse de make-up , o cremă fermitate contur ochi pe care o poți aplica și deasupra buzelor, mai bine să previi decât să tratezi și o cremă hidratantă pentru corp pentru a estompa ritmul îmbătrânirii pielii și a-l menține tânăr; cu restul produselor din gama pe care eu acum o folosesc în întregime fără dar și poate, aș continua după vârsta de 30 de ani, care te obligă să treci la nivelul următor, evoluând odată cu

Conexiunile dintre aceste elemente au format pașii pe care i-am urmat cu strictețe ani la rând pentru a ajunge să mă laud cu cea mai bună versiune a mea. Sper să vă motiveze stilul meu de viață și să vă inspire în alegerile pe care le faceți, fie în materie de produse de îngijire, fie să faceți ceea ce vă place și vă aduce împlinire sufletească, pentru că puterea se află în interiorul vostru, trebuie doar să o materializați în aură proprie cu rolul de a emana energie pozitivă în Univers.

Cu drag, pentru Spring Superblog 2021.

Ce mănânc într-o săptămână – II

Luni

Tranșat de duminică, puiul nostru cel de toate zilele a ajuns o parte în tigaie, iar restul în oală. Mămăliga își serbează din nou ziua și e prezentă la masa noastră. De când am copil căruia îi place mămăliga, este nelipsită din meniu, și cel puțin, o pregătesc de două ori pe săptămână ceea ce la noi era o dată-n Paști, dacă îmi permiteți expresia. Pieptul de pui l-am tăiat felii felii pentru șnițele, iar restul cărnii am pus-o într-o oală la călit câteva minute. Am bătut două ouă peste care am pus sare, piper și mărar tocat; în altă farfurie am pregătit pesmetul. Șnițelele sunt gata de pus în tigaie. În continuare am tocat 3 cepe mărunt și 3 căței de usturoi pe care le-am adăugat peste carnea din oală, apă cât să acopere totul sub capac, 2 frunze de dafin, 2 linguri de bulion de ardei, și am lăsat să fiarbă carnea până se ia de pe os ușor. Întretimp prăjesc și șnițelele, ca să meargă totul odată. La final de mâncărică de mazăre cu pui, adaug un mix de mazăre cu morcov congelate în oală și un amestec din două linguri de amidon de cartofi cu 500ml de apă pentru 10 minute, sare piper și boia dulce. Voila!

Marți

Azi e zi de zamă lungă, e vremea ciorbei, și anume ciorba de perișoare. Acrită cu primul meu borș natural, nu a ieșit prea acru ce-i drept, însă sper că a doua tură va avea succes. Secretul cică e în amestecatul mai des în apa cu tărâțea în primele zile, iar eu am cam uitat. Perișoarele sunt cu carne de vită tocată și puțin orez, iar în ciorbă găsiți toate legumele obișnuite: morcov, ardei, păstârnac, ceapă, squash, cartof, o crenguță de cimbru, bulion de ardei, tăieței cu ou, pătrunjel și mărar după gust. Voila!

Miercuri

După așa mâncăruri în cantități industriale pentru 2 oameni și un minion, am avut zi ¨liberă¨de la gătit, dar am zis totuși să frământ, dacă tot am timp berechet; au ieșit niște plăcințele cu brânză ca în copilărie, cum îmi făcea mama când mai salva pe ascuns un boț de brânză pentru a prepara aceste delicioase plăcințele. Voila!

Joi

Azi e zi de friptură, zi ¨liberă¨pentru mine pentru că a gătit el una de miel de data asta, cu un mix de legume trase la tigaie, super delicioase; peticul alb din farfurie să știți că e pastă de hrean cumpărată de la un magazin polonez. Voila!

Vineri

Zi de plimbat pe afară, mai exact în Ålborg (Danemarca). Chiar a fost o săptămână ușoară pentru mine, mai ales că băiețelul a avut vacanță, a trebuit să găsim activități de petrecut împreună și nu de stat la cratiță. Oricum pentru el am gătit clar zilnic la abur, fel și fel de combinații. Niciodată nu plec de acasă fără un fel de mâncare principal preparat în dimineață dinainte de plecare. Voila! nu am la ce azi, că nu am pozat shaworma de vită super delicioasă și sățioasă, care apropo, nu are cartofi ca cea din România; în schimb are carne și legume multe la alegere, plus un sos de usturoi care leagă cu fundiță roșie toată minunăția asta.

Sâmbătă

Zi de vizită. O prietenă cu băiețelul ei ne-a călcat pragul, și ne-am lăudat una la cealaltă cu reușitele, și ne-am încurajat pentru celelalte. Zi cu folos, cum spune zicala. Crezi că îmi mai trebuie mâncare după ce ne-am plimbat, veselit și dat prin leagăne toată ziua?! Am amețit câteva ouă acolo de le-am transformat în omletă cu lingura magică, servită lângă o salată și, Voila! Nu am mai apucat să fac poză de data asta 😁

Duminică

…..am avut parte de o noapte furtunoasă, iar ziua nu arată mai bine. Așa că, e de stat în casă, e de lenevit, ca duminica în general, când te pregătești sufletește pentru o nouă săptămână ce bate la ușă cu luni. Ne-am delectat cu baclava și hamsii azi, cumpărate de la bazarul turcesc din Ålborg. Voila!

Și iată cum timpul trece iar pe lângă noi, cu o săptămână în minus pentru unii, cu ani pentru alții; nepoțica mea împlinește azi 6 ani. La mulți ani scumpete mică! Te iubesc!

Cu voi ne auzim săptămâna următoare, cu alte povești și rețete care mai de care mai ușoare și mai normale din viața mea. Săptămână creativă din toate punctele de vedere vă doresc!

Mergem la mare în vacanța de vară?!

De la o săptămână la alta așteptăm parcă noi schimbări de la autorități în ceea ce privește programul săptămânii care urmează. Eu una simt această situație mai rău ca atunci când stăteam cu părinții și încă mai eram sub ordinea și disciplina familiei. La ce oră să ies din casă, unde merg, cât stau, dar cu cine mă întâlnesc; iar inevitabil în cap îmi vine o nouă întrebare, oare are COVID-19 cineva pe lângă care trec sau e vaccinat împotriva virusului?!

Am devenit paranoia, și am nevoie de o vacanță ca de aer!!!!!!! În vara asta nu o să mai stau acasă. M-am pus la punct deja cu toate cele necesare pentru o vacanta in siguranta, am rezolvat până și cu rezervările, pentru că da!!!! Răspunsul din titlu în cazul meu și al familiei mele este DA, mergem la mare!!!!!

(❁´◡`❁)

Puteți citi în ochii mei (¬‿¬) entuziasmul și bucuria din cuvintele pe care le scriu în același ritm în care îmi bate 💖 de nerăbdare; imediat cum am apăsat pe ¨rezervat¨ m-am și repezit pe blog să vă transmit cele mai proaspete vești ce țin de cea mai așteptată perioadă din an: Vacanța de vară!!!!!!!!!!!!!!!!

Vă asigur că totul este asigurat de o asigurare neașteptat de nouă, bună de luat la bordul biletului de vacanță, și anume asigurarea storno; pentru a beneficia de o stornare integrală a sumei rezervate, biletul poate fi anulat gratuit în cazul în care unul din cei 7 membri ( numărul maxim admis de asigurare), ai echipajului cu care pleci în vacanță, va suferi de un virus cum e cel pe care îl combatem azi, sau vor avea loc tot felul de situații neprevăzute provocate de pandemie, chiar și în cazul în care ai fost concediat și nu-ți mai arde de vacanță, sau ești însărcinată și au apărut complicații, dacă ai primit actele de divorț din partea partenerului, sau ai de dat examenele terminale în a doua sesiune și tot felul de situații de genul care împiedică persoana asigurată să se bucure de perioada planificată pentru concediu\vacanță.

Noi o să fim 4 membri, în echipaj, eu, iubitul și părinții mei, vaccinați, fără alte belele pe cap care să ne facă să anulăm mult așteptata vacanță; însă mergem pe premisa că nu suntem în afara pericolului și nimic nu garantează că infectarea nu poate avea loc și în condiții de vaccinare, de folosire excesivă a dezinfectantului sau de purtare a măștii în permanență. Așadar, noi am optat pentru asigurarea storno pentru a avea certitudinea că ne recuperăm banii în cazul în care ne vom afla într-una dintre situațiile deja menționate.

La noi în familie există o tradiție încă de pe timpul lui Ceașcă, când părinții mei mergeau în concediu împărțit în două, jumătate la munte, jumătate pretrecându-l pe litoralul romanesc, iar de vreo 15 ani încoace păstrăm tradiția alegând de la an la an, oferte speciale în funcție de plăcerile noastre.

Un motiv pentru care alegem să rezervăm de pe Litoralulromanesc.ro de fiecare dată, este datorat multitudinii de oferte speciale pe care le îmbunătățește în fiecare an pentru fiece categorie de vârstă. După părerea mea, este cel mai bun pe oferte, și întotdeauna vine cu ceva nou; anul acesta de exemplu m-a dat gata cu asigurarea storno, un al doilea motiv pentru care l-am ales și de data asta.

Ținând cont că echipajul meu este format din doi membri tineri și doi membri trecuți de vârsta a doua, mai întâi am trecut un pic prin ofertele litoral 2021 ale site-lui, să văd ce ni se potrivește cel mai bine tuturor. Sunt câteva oferte care mi-au făcut cu ochiul și care ni se potrivesc separat, cum ar fi: Oferta Seniori Litoral sau 1 Mai 2021 Litoral pe care o să le iau în considerarea cu o altă ocazie. Al treilea motiv pentru care l-am ales, este că primește vouchere de vacanță, cu condiția să luăm și cazare ceea ce mi se pare corect și de bun simț acest aspect. Zis și făcut. Oferta potrivită pentru toți în vacanța la mare 2021 este numită ¨Zile Gratuite de vacanță¨; este populară pentru hotelurile de 💥💥 și 💥💥💥 stele, uneori și pentru cele cu 💥💥💥💥 stele, dar noi ne mulțumim și cu primele două steluțe din clasament având în vedere că nu vom sta prea mult în hotelul din stațiunea Mamaia ales după lungi căutări și care este mai mult decât suficient pentru noi; am luat 6 nopți beneficiind de a 7-a gratuit, cu micul dejun inclus, iar de restul ne vom bucura la mare, cu nisip fierbinte, plimbări nocturne, mâncare stradală și băuturi răcoritoare, și vom încerca să nu ratăm nicio activitate culturală și nicio atracție turistică pe care să nu o pozăm; camera de hotel fiind vizitată pentru un duș rapid și puțină odihnă în orele fierbinți ale zilei, schimbări vestimentare și de look în funcție de locația stabilită. Și ca să vă faceți o idee, am atașat câteva poze cu cazarea, ce ne oferă condiții minime, mai mult decât suficiente pentru noi și necesitățile noastre.

Așa arată hotelul nostru de 💥💥 stele..și da, avem și piscină..
Camera noastră 👩👦, dar nici a părinților nu se diferențiază prea mult de aceasta.
Baie privată cu duș și toaletă.

Va fi o ocazie extraordinară pentru părinții mei să îl cunoască mai bine pe iubit și viceversa 😎; o perioadă tensionată pentru el poate, dar marea va fi acolo să îl liniștească, iar eu să îl încurajez că totul va fi exact cum am visat. Plus că în vacanță nu va sta nimeni să caute defecte, ba din contră, toată lumea o să fie pe relaxare și voie bună, unde nimeni și nimic nu ne poate strica atmosfera estivală.

Pregătirile încă continuă; costumele de baie sunt comandate deja, exercițiile pentru un abdomen cu 6 pătrățele sunt în derulare, gențile de voiaj sunt scoase de la naftalină și aerisite, că săracele nu au vazut soarele în 2020 și nici acum nu le vine să creadă că vor călători din nou pe tărâm necunoscut, în alergarea după noi experiențe și amintiri la care să se gândească până vara viitoare sau până la vacanța următoare, mai corect spus așa.

Moralul este la superlativ, iar perioada ce urmează până la vacanță, de 2 luni jumate va fi una creativă pentru mine cel puțin; cu chef de viață și muncă în același timp, îmbinându-le pentru a avea rezultate pe măsură; chef de shopping cu ținute vaporoase pentru ședința foto de pe malul mării, chef de făcut sport pentru un trup tonifiat și toate vin la pachet cu o energie pozitivă debordantă și bună dispoziție cu care îi molipsesc pe toți din jurul meu. De aceea am decis să și scriu despre ce mă face pe mine să îmi schimb atitudinea la 180 de grade, poate, poate molipsesc și cititorii care nu au norocul să se învârtă în cercurile în care mă învârt eu, iar dacă am reușit să schițez un mic zâmbet în colțul gurii măcar la unul dintre voi, eu mă consider mulțumită.

Lasă un comentariu cu răspunsurile la următoarele întrebări: Unde te-a dus cu gândul planul meu de vacanță, și mai mult decât atât, vreau să știu, care e planul tău din viitorul apropiat?

Sursă foto: Litoralulromanesc.ro

Acest articol a fost scris în cadrul competiției Superblog 2021 ediția de primăvară!