Comunicarea dincolo de granițe

Lucrul cu oamenii de toate categoriile se spune că este cea mai grea meserie, frumoasă și interesantă din lume.

Interacțiunea cu alte naționalități și cultura lor reprezintă o îmbogățire a cunoștințelor tale față de lumea asta mare în care te învârți.

De la părinți, copii de toate vârstele, angajați, șomeri, turiști, politicieni, cerșetori, profesori, polițiști, scriitori, antreprenori, și fel și fel de roluri preluate de oameni odată cu apariția lor pe Pământ, fiind atât de mulți și diferiți pe cea mai bogată planetă, e o adevărată provocare modul de interacțiune dintre aceștia.

Experiența mea ca expat

Când activitatea locului de muncă implică angajare de personal pe proiecte din diferite domenii, cum ar fi electricieni, sudori, măcelari etc., de naționalități diferite, într – o țară ca Danemarca , cu un sistem foarte bine pus la punct, atunci, ori renunți, ori mergi înainte găsind soluții și acolo unde crezi că n – ai nicio șansă.

Iar eu am continuat.

Povestea merge mai departe, iar neînțelegerile sunt la oridinea zilei. Organizarea însă face ca totul să se așeze la locul potrivit până la sfârșitul zilei. Mai adaug și un strop al simțului umorului, să fie una memorabilă măcar. În sfârșit, o zi nu se aseamănă cu cealaltă, iar peripețiile se țin lanț.

HaZ de necaZ

Acum, gândindu – mă prin câte faze am trecut alături de muncitorii mei, ce bine mi – ar fi pris în unele cazuri un traducător instant acolo unde engleza, daneza și româna nu erau suficiente. Nici măcar limbajul corpului nu avea aceeași însemnătate.

Poate nu ne – am mai fi amuzat acum de cel mai simpatic grup de vietnamezi, sudori de meserie, pe care l – am însoțit la un moment dat la birourile de înregistrare.

Ajunși la locul faptei, îi arăt celui dintâi ales pentru poză, unde să – și poziționeze picioarele explicându – i în limba engleză.

– Să mă descalț?! arată el spre papuci.

Dau din cap în semn că da, însă când îl văd că se descalță, imediat îl corectez că nu e nevoie, gestul meu indica cele două semne desenate pe podea și clar ceea ce i – am spus în limba engleză nu înțelesese. Ne – am amuzat cu toții de moment fără niciun fel de problemă.

– Dă – ți și pantalonii jos că oricum nu se văd în poză! :)) ….culmea asta a înțeles. 😀

Intuiția are nevoie de timp să recunoască o tradiție, un gest, un ton al vocii, grimase și tot așa. Dar câteodată nici ea nu reușește să deslușească ceea ce vrea emițătorul să transmită.

Eu am devenit expertă în citirea omenilor numai din privire, ce vor să comunice prin semne dacă pe gură nu pot, și tot mi se mai întâmplă câte o situație amuzantă unde timpul e insuficient și ne presează și nu mă pot concentra la micile detalii care fac comunicarea mai ușoară.

Vasco Translator V4

Îmi place să glumesc spunând că mi – ar fi plăcut să am instalat pe creier un translator instantaneu de la Vasco.

Obosită sau nu, de altă cultură sau ba, opțiunile translator vocal și translator imagine handsfree m – ar fi ajutat enorm la locul de muncă, cu câte naționalități interacționez zilnic. Le – aș fi dat tuturor muncitorilor câte un Vasco Translator 4 pe care să îl poarte după ei pe perioada șederii lor în Danemarca, să se înțeleagă cu toată lumea, nu doar cu mine.

Astfel evitând neînțelegerile mici și situațiile haioase. Vă spun, modul în care se gesticulează e un adevărat spectacol de teatru de păpuși asiatice, poloneze, românești, bulgărești, sârbești și altele.

Traducerea simultană ajută în astfel de cazuri comunicarea și eficacitatea, eliminând din start bariera lingvistică; cel mai întalnit dezavantaj în procesul de relaționare, ca turist, când apare un membru nou în familie de altă naționalitate, implicit la locul de muncă unde e necesar un asemenea translator electronic.

Din experiența mea ca turist, am înțeles că engleza cu accent britanic e o limbă străină pentru mine. Dumnezeule, îmi aduc aminte cu stupoare cum, aflată la Londra în buricul târgului, încercam să cumpăr un card de transport public pentru a folosi autobuzul, cât și metroul cu acesta.

Însă planul o luase razna de la un punct încolo, cu câteva impedimente ce făceau și mai grea comunicarea: primul era protecția geamului ce ne obscura vizual cât de cât, dar mai ales auditiv, iar al doilea și numai în cazul acesta l – am întâlnit, accentul doamnei aflată dincolo de geam cu scopul de a vinde bilete și carduri de călătorie.

Dacă priveai de la distanță, dialogul arăta ca o ceartă în toată regula. Țipam una la alta, crezând eu că volumul era problema. Ori ea nu mă înțelegea pe mine, ori, mai sigur eu nu o înțelegeam pe ea, până când am tras la propriu de tricou un trecător să îmi explice ce voia doamna de la mine, și mai important să cumpăr naibii odată afurisitul de card. Nu de alta, dar mi se termină zilele de vacanță și eu tot nu înțeleg ce vrea să spună lady.

Într – un final, am luat cardul. Dar am rămas marcată și timorată de ce va urma în zilele următoare. Și parcă nu aveam curaj să mai întreb pe nimeni nimic.

Aaaa….. și îți dau un sfat: în cazul în care te afli la un bar și nu înțelegi cât ai de plătit, plătește cu cardul sau cash, folosind o bancnotă mai mare, astfel să aibă de unde să îți dea rest fără să știe barmanul că oscilezi în legătură cu prețul comenzii. Frumos, elegant, fără să atragi atenția prea mult asupra ta.

Ia, spune – mi, tu unde te – ai confruntat cu probleme de comunicare și cum ai ajuns la o înțelegere?!

Lasă într – un comentariu experiența ta care poate va ajuta mai departe pe cineva aflat în aceeași situație ca și tine.

Acest articol a fost scris în cadrul competiției Spring Superblog 2024!

Lasă un comentariu