Tehnologia de acasă

Astăzi vreau să dezbat un subiect legat de tehnologie, dar în special cea care se găsește la noi acasă.

În curând o să devin mămică, și uitându-mă în jurul meu stilul de viață de care copilul meu o să aibă parte o să fie unul cu totul și cu totul diferit față de ceea ce am trăit eu.

Nici nu știu dacă pot numi tehnologie, dar tot ce părea a fi tehnologie pe vremea mea era râșnița de cafea cu care mama nu numai că facea din boabele de cafea praf și pulbere, dar din câte se pare era multifuncțională pentru ea, mai ales în prejma sărbătorilor când râsnea chiar și zahărul tos pentru a obține cel mai pur zahăr pudră, pe care acum numai cât îl cumperi, însă cu câțiva adiditivi în componență, gen arome, îndulcitori; pe lângă asta, mai avea un mixer de mână cu care bătea albușurile și cu care îmi mai prindeam eu părul până la rupere când ploua afară și de plictiseală umblam prin sertarele din bucătărie, unde întotdeauna găseam ceva interesant cu care să mă joc; jucării aveam pe numărate, până și globul pământesc era un fel de tehnologie la modul în care se învărtea pentru că pe atunci tot ce mișca într-un mod sau altul, era deja tehnologie.

Dar acum, făcând lista bebelușului și întrebând în stânga și-n dreapta ce mai e necesar să cumpăr, mă apucă parcă nostalgia să o sun pe mama să o întreb, ea cum a reușit să ne crească pe mine și fratele meu fără: veioză cu lumini multicolore și sunete albe ( nici nu cred că știe ce sunt alea ) pentru un somn liniștit, difuzor cu uleiuri esențiale pentru sănătatea plămânilor, scaun cu masaj și cântecele, monitor audio wireless pentru supraveghere, și câte și mai câte….

Fiind primul copil, cele menționate mai sus se vor acumula tehnologiei de acasă deoarece confortul în care trăim zilele astea nu se compară cu ce era odată. Avem nevoie de tehnologie deoarece ne ușurează viața. Bebelușul nostru va intra în lumea tehnologiei, nici nu m-ar mira să calce pe urmele soțului care se ocupă cu gaming, iar casa îmi e plină cu tot felul de accesorii laptop, accesorii smartphone, dar și că o sa aibă prin preajmă tabletă, telefon, smart tv, blender, aspirator sau mai știu eu ce, tot mi se pare că să te naști într-un astfel de mediu, crești cu altă mentalitate și descoperi lumea mult mai interesantă și mai captivantă, neavând timp să te plictisești fiind înconjurat de fel și fel de provocări.

Cum arată tehnologia la tine acasă și cum o vezi în viitor, scrie pe scurt într-un comentariu atașat acestui articol și poți câștiga accesorii PC dacă te afli cu răspunsul printre primele 3 favorite. Ca să ajungă favorite, trebuie să primească cele mai multe like-uri dintre toate. Premiile le afișez mai jos în ordine descrescătoare:

Locul III – HUB USB extern SPACER
Locul II – Geanta SPACER notebook
Loc I – Stand SPACER notebook

Succes!

Acest articol a fost scris în cadrul competiției Superblog 2019.

Circuit închis – deschis

Am descoperit recent exact ca un ciruit de electricitate cu întrerupător, circuite culturale Christian Tour și circuite exotice Christian Tour care din câte am citit, îmi îndeplinește dorința de a călători în cel mai simplu și ieftin mod posibil, punând pe tavă toate informațiile de care am nevoie înainte de a alege destinațiile, astfel încât să îmi ușureze pașii în alegerea vacanței mult visate.

Cum lumea e mare, și imposibil de exploatat în totalitate din cauza timpului limitat pe care îl destinez călătoriilor, încerc să bifez pe hartă cele mai interesante locuri descoperite până acum de oameni, bazându-mă pe feedback-ul pozitiv, poze și sugestii de pe tot felul de bloguri de călătorii. Nu am mai vizitat până acum țări sau locații în stil circuit; un tur al destinațiilor cu ghid turistic, transport inclus, totul fiind la un program bine stabilit și pe care toata lumea trebuie să îl respecte încă de la rezervarea acestuia.

Citind pe site detaliile unui circuit la întâmplare, a celui din Istanbul de exemplu, unde nu trebuie să zbori, ci să iei autocarul Christian Tour, mi-a venit geniala idee de a le face un cadou părinților mei o astfel de vacanță, care părea imposibilă pentru ei, având în vedere că stau prost cu engleza, sau mai rău, au frică de avion. Au fost chiar înântați de idee, după ce le-am citit activitățile de care vor avea parte, la un preț atât de convenabil. Ei de obicei mă ceartă când cheltuiesc bani pe tot felul de cadouri scumpe, dar de data asta au ramas plăcut surprinși și de preț, și de idee, dar și de gradul de dificultate scăzut. Fiind niște persoane deschise și prietenoase, nu o să-i streseze nimic din tot ce include de obicei o vacanță și vor putea socializa liniștiți cu ceilalți pasageri de călătorie aflați la bordul autocarului.

Cotrobăind printre circuitele Christian Tour, bineînțeles că am găsit ceva interesant și pentru mine. Cum mi-am impus să vizitez anual cel puțin 3 destinații în afara Europei, pentru sănătatea psihicului meu, acesta fiind singurul remediu descoperit până acum care mă scoate din starea latentă la care ajung pe parcursul lunilor în care bat numai traseul muncă-casă, cu greu și după câteva ore de chin în fața calculatorului am ales într-un final circuitele din 2020.

Pa-ra-pa-pam-pa-pa….sunete de tobe și aplauze vă rog… 😀 pentru că da, după lungi căutări și calcule, m-am decis. Circuitul pe care îl deschid este unul exotic, de grup și cu însoțitor român, pe o perioadă de 14 nopți pe teritoriul Australiei și Noua Zeelandei. Urraaa!!!!!

În Australia voi vedea urși Koala, voi participa la o paradă a pinguinilor pitici, voi vizita orase ca Melbourne, Cairns și Sydney, după care în Noua Zeelandă voi avea ocazia să vizitez locul în care s-a filmat Stăpânul inelelor, să fac un milion de poze cu cascadele Bowen și Stirling, vârful Mitre și ghețarul muntelui Pembroke, unde cu noroc poate voi vedea delfini, foci și pinguini, după care urmează Parcul Național Muntele Cook un munte înalt de 3.764 m, voi ajunge și în Peștera licuricilor, voi asista la un spectacol al culturii maori, într-un cuvânt va fi DEMENȚIAL!!!

Peștera licuricilor

Îmi place foarte mult cum sună programul, uitându-mă pe poze, mi se face pielea de găină când mă gândesc că le voi admira în realitate. Nu aș fi reușit de una singură să ajung să văd atât de multe atracții turistice într-o singură călătorie nici dacă aș fi stat o săptămână în plus. Toate zborurile, cazările, traseele,transportul în comun trebuie planificate din timp, trebuie să știi dinainte ce vrei să vizitezi ca să știi ce să planifici.

De ce atâta chin cînd un circuit cuprinde toate acestea, unde eu nu trebuie decât să îmi fac griji în legătură cu vestimentația potrivită climei și activităților ce mă așteaptă în noua mea aventură?!

Circuitul se închide aici pe 2020, însă abia aștept să văd ce mai pregătesc pentru 2021 cei de la Christian Tour, pentru că aventura nu se încheie aici, abia începe!!!

Acest articol a fost scris în cadrul competiției Superblog 2019.

Cafeneaua de acasă

Bineînțeles că nu se compară o cină luată în oraș alături de persoana iubită sau câțiva prieteni , îmbrăcată elegant cum îmi place mie, ruj roșu și tuș negru la ochi, savurând tot feluri de mâncăruri pe care nu le pot face acasă, față de cina de acasă, unde ajung să fiu obosită, mirosind a usturoi prăjit, cu aspect ciufulit și fără o dipoziție prea bună după efortul depus.

Îmi place să gătesc în general, însă chestii ușoare și sănătoase fără să-mi ia prea mult timp, gen salate; de ce să nu las profesioniștii să-și facă treaba, iar dacă am chef de ceva special, să am motiv de ieșit în oraș la masă. Mai mult pun accent pe dimineți, pentru că de aici începe ziua, și ca să garantez pe una reușită nu trebuie să sar peste rutina zilnică: părul prins coc, fața demachiată, halat roz, papuci cu blăniță, miros de chifle calde cu susan bine prăjit, peste care adaug unt de casă, cașcaval cu ” miros de picioare „, jur că așa miroase cel danez, cu cât mirosul e mai tare cu atât e mai gustos; fac abstracție de miros și mă concentrez mai departe pe bujorii din vază, unt și dulceața care va întregi gustarea. Ce, am uitat ceva?! Bineînțeles că nu. De aici intervine ajutorul meu din fiece dimineață. Fără el cred că aș fi inventat încă un motiv de a lua micul dejun undeva la o cafenea în oraș. Însă eu am cea mai comodă cafenea, cafeneaua de acasă. Nu e mare lucru pentru unii, însă pentru mine e vital. Nu e decât un espressor automat Philips comandat de pe magazinul online magNET.ro, dar un model nou ce-i drept cu care vreau să mă laud bineînțeles. 😀

El arată cam așa. Pot folosi boabe proaspete, dar și cafea măcinată, însă sincer eu prefer boabele de cafea pentru o aromă super intensă, deoarece espressor-ul are încorporat un program ce ajustează concentrația și aroma băuturii, aromă care se extinde toată casa, efect după care și inventarea numelui de „cafeneaua de acasă”.

De regulă, servesc singură cafeaua, uneori în compania lui Bobby, motanul meu de catifea, dar felul în care casa mea miroase, ai impresia că ești într-o cafenea pe bune unde toata lumea servește cafea.

Numai apăsând print-un singur buton personalizat pe fiecare dintre cele trei varietăți de cafea, și anume espresso, cafea și cappucino, aleg să-mi satisfac papilele gustative în fiece dimineață cu cea mai aromată băutură din oraș. Mă simt atât de norocoasă cs am parte de acest răsfăț la mine acasă.

Și vă mai spun doar încă o chestie tare despre acest espressor, și vă las să-l descoperiți singuri daca vă place să vă beți cafeaua acasă, vreau să vă mai spun și de sistemul de lapte LatteGo secretul sau plusul care face acest model de espressor să fie special, după părerea mea, având câteva încercate la activ. Acest sistem are rolul de a transforma laptele într-o spumă fină și cremoasă care schimbă în totalitate textura băuturii, nu mai spun cât de plăcută devine la atingere, ca un sărut ce mă trezește după o noapte lungă și somn profund.

Eu mizez întotdeauna pe calitate, trăiesc după expresia viața e scurtă și nu trebuie să îmi bat joc de ea. Trăiesc în stilul meu, simplu, fără prea multe responsabilități, alături de oameni de calitate, cărora le spun că îi iubesc de câte ori am ocazia; iubesc tot ce mă înconjoară și aduce soare în sufletul meu; mă feresc de aglomerație și de ochi sfidători; mă încarc cu energia emanată de natură. Ador zăpada și ploaia, sinonime cu ursulețul meu de catifea, respectiv cafeaua. Apreciez orice tu crezi că e negativ. Fac rai cu ce am și nu mă plâng; mă bucur de fiece dimineață în cafeneaua proprie, dar și de fiece carte citită seară de seară.

Mă bucur că ați savurat alături de mine o dimineață aparent mohorâtă la exterior, dar aromată în interior.

Acest articol a fost scris în cadrul competiției Superblog 2019.

Agendă: Programarea călătoriei low cost

Când spun călătorii low cost mă refer la zboruri și cazări ieftine, cumpărate separat și nu într-un pachet de călătorie. Nu îmi place ca vacanța mea să fie programată de cineva, simțindu-mă mult mai implicată și utilă dacă aleg eu de la zero unde voi dormi și cu ce companie voi zbura, dacă prefer mic dejun sau să am priveliștea la mare. În felul acesta amplific energia pozitivă cu care mă încarc de obicei în vacanțe, intru deja in atmosfera aceea de euforie și mă simt mult mai pregătită când cunosc până la cel mai mic detaliu traseul pe care îl am de urmat: cum ajung de la aeroport la hotel în cel mai ieftin mod, apelând la transportul în comun, iar la taxi doar dacă ajung undeva pe la miezul nopții și nu mai am nicio variantă; odată ajunsă la hotel, mă informez întrebând la recepție despre programul mersului autobuzului din stația cea mai apropiată de hotel, despre parola internetului, ca mai apoi în camera după baia relaxantă, să încep să fac lista atracțiilor turistice din orașul respectiv în funcție de distanța pe care o am de parcurs, dar și de programul de deschidere al acestora, astfel încât să nu sar peste niciuna, iar totul să aibă o logică într-un final.

Însă până la aterizare, hotel și mic dejun, planificarea începe de acasă, pe canapea mai exact, în fața calculatorului, pe desktop având deschisă pagina site-ului acela care conține toate zborurile din lume, pentru că da, mai întâi cumpăr biletele de avion dus-întors, știind astfel despre ce perioadă este vorba și câte nopți și zile voi avea la dispoziție pentru explorarea orașului/zonei cu pricina până la cel mai mic detaliu. Ca perioadă aleg să nu călătoresc în lunile de vacantă din țara în care mă aflu la momentul respectiv, deoarece prețurile sunt duble față de celelalte luni ale anului, și prefer să vizitez două destinții în schimbul uneia, ceea ce cred că este o mișcare inteligentă. De exemplu, eu locuind în Danemarca, niciodata nu o să aleg zboruri în luna februarie din cauza vacanței de iarnă, în preajma Paștelui, în luna iulie din cauza vacanței de vară, în luna octombrie din cauza vacanței de toamnă si în luna decembrie, fiind bineînțeles, vacanța de Crăciun. Făcând un calcul, îmi ies 7 luni ale anului în care îmi pot programa cele 6 saptămâni de vacanță, călătorind practic aproape în fiecare lună câte o săptămână într-o singură destinație, sau să aleg să stau mai puțin de o săptămână, pentru că și 4 nopți e suficient în unele cazuri, și astfel să măresc numărul de destinații în anul respectiv. Și ca să nu mă laud fără dovezi, o să inserez câteva poze din vacanțele personale cele mai recente. De la stânga la dreapta într-o ordine aleatorie destinațiile sunt:

În fine, sper că ați înțeles ideea cât de cât. Despre ce mai vreau să vorbesc însă, este și despre dezavantajul bagajelor. Pentru că da, reprezintă o problemă în cazul în care nu ești atent la cumpararea biletului, și aici mă refer strict la dimensiunile bagajului de mână. În atâția ani de călătorit, am asistat la multe momente neplăcute din cauza neatenției călătorilor, care se trezeau în fața porții de îmbarcare cu bagajul de mână ridicat din cauza mărimilor necorespunzătoare din cadrul companiei respective. Nu este plăcut nici de partea angajaților să îi pună într-o astfel de situație stânjenitoare, și nici de partea opusă nu e plăcut, mai ales că aceștia sunt buni de plată pentru neatenție și plini de nervi în același timp, pentru că, să fim seriosi, nu e plăcut să ai un astfel de start într-o vacanță cu rolul de a te detensiona de grijile zilnice, nu de a le acumula.

Mie nu mi s-a întâmplat niciodată în atâția ani de zile de călătorit, și nici nu se va întâmpla, pentru că sunt atentă întotdeauna la dimensiunile impuse în momentul cumpărării biletului. Fiecare bilet în funcție de preț oferă anumite servicii în plus sau în minus, pentru că altfel nu s-ar mai fi explicat diferența de preț, nu?! Zburând cu o companie low cost nici prea mari pretenții nu poți să ai. Ce să îți ofere mai mult decât un zbor plăcut și lipsit de turbulențe, pentru prețul plătit?! Pentru mine una e mai mult decât sufiecient să îmi ofere siguranță și punctualitate, de la decolare până la aterizare.

Pentru cei care sunt noi în ceea ce privește călătoritul, există trei companii mari low cost cu care eu călătoresc cel mai frecvent: Wizz Air, Blue Air și Ryanair. Pentru a vă informa în legătură cu celebrele bagaje de mână Wizz Air sau „terifiantele” bagaje de mână Ryanair dați click pe oricare link sunteți interesați și aflați exact dimensiunile pentru a evita pe viitor neplăcerile sau mai rău, consecințele aplicate fără nicio ezitare sau avertisment din partea angajaților companiilor aeriene.

Acest articol a fost scris în cadrul competiției Superblog 2019.

Andreea Zlatan surprinde la circuitul de la Nurburgring de anul acesta

Aşa cum au aparut exemple ca Simona Halep ( tenis ) şi Cristina Neagu ( handbal ) pe care tinerii din România le urmeză, aşa s-a instalat un nou sport pe tabela campionilor în 2018, când o fată, Andreea Zlatan mai exact, de care nu amai auzit nimeni până atunci, pozează pe podiumul circuitului de la Nurburgring, si nu oricum, ci pe locul I.

O altă campioană reprezenta România pe cele mai înalte culmi; un sport nu prea popular la noi ce-i drept, însă euforia pilotajului, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul tenisului şi al handbalului, a luat amploare, si iată-ne dupa un an de zile în cadrul unui interviu alaturi de campioana noastră în pilotaj, Andreea Zlatan.

Jurnalistul: Bună, Andreea. Am înţeles că este primul interviu pe care îl acorzi oficial, iar eu nu pot decât să fiu onorat că ai acceptat invitaţia mea şi îţi mulţumesc încă o dată pentru asta. Să începem cu cateva întrebari de familiarizare. Pentru că lumea nu ştie mai nimic despre tine, o să vreau să îmi răspunzi pentru început fără emoţii şi fără frica de a fi criticată, la: Unde te-ai născut, şi copilărit, şi cine ţi-a insuflat pasiunea pentru pilotaj?

Andreea Z.: Bună tuturor, în special celor interesaţi să îmi asculte povestea. Sper că prin expunerea acesteia să insuflu şi altora încrederea pe care eu nu am avut-o la început şi de care orice sportiv are nevoie pentru a reuşi să ajungă acolo sus pe podium. Mă numesc Andreea Zlatan, sunt născută la Bârlad, am copilărit ca orice alt copil normal, jucându-mă în faţa blocului, mergând la şcoală pe jos, nefiind mai talentată decât ceilalţi prin nimic. Până într-o zi, când la televizor văzusem un alt campion bârlădean, Titi Aur câştigând la acel moment nu mai ştiu ce circuit, care mi-a declanşat parcă o dorinţă ascunsă pentru condus. Dorinţă care s-a transformat mai târziu în pasiune, şi mai apoi în meserie.

Jurnalistul: El ştie de tine? Titi Aur mă refer..ştie că involuntar eşti ceea ce eşti azi şi datorită lui?!

Andreea Z.: ( rade ) Nu. Nu a ştiut până zilele trecute când ne-am întâlnit prima data şi l-am întrebat dacă vrea să fie copilot alături de mine în circuitul de la Nurburgring de anul acesta. Spre surpinderea mea, a acceptat.

Jurnalistul: De ce te-ar fi refuzat, având deja un titlu în palmares, credibilitatea alături de el nu ducea decât la reuşită, nu?!

Andreea Z.: Fiind foarte ocupat cu Academia Titi Aur si toate proiectele pe care le desfăşoară în cadrul acesteia., nu mă aşteptam să aibă timp în primul rând. Pentru că această implicare din partea lui necesită un timp rezervat aparte pentru a ne pregăti, pentru a ne fixa anumite strategii şi pentru a se forma o compatibilitate între noi doi.

Jurnalistul: Cu ce maşină veţi concura?! E aceeaşi de anul trecu sau de la an la an, pentru a avea şanse mai mari de câştig trebuie să vii cu ceva nou, în forţă?!

Andreea Z.: Sigur că în fiecare an trebuie să aduci îmbunătăţiri maşinii cu care concurezi, exact ca la maşina personală. Bine, nu se compară modificările aferente ale unei maşini de curse cu cele ale unei maşini normale, dar cu siguranţă da, este nevoie de ceva mai mult de fiecare dată dacă vrei performanţă.

Jurnalistul: Cu ce ne vei suprinde anul ăsta?

Andreea Z.: Anul acesta şi eu am fost luată prin surprindere de cei de la Honda România, oferindu-mi şansa de a participa în celebrul circuit de la Nurburgring cu cel mai nou model Honda scos de aceştia şi anume o Honda Type R.

Jurnalistul: Wow….asta da participare de neuitat alături de un campion ca Titi Aur, de la care cu siguranţă ai multe de învăţat, dar cu toată stima şi respectul meu faţă de experienţa acumulată, este nevoie de o HONDA CIVIC TYPE R pentru a le da peste nas tuturor participanţilor, care cu siguranţă nu vor fi mai prejos în ceea ce îi priveşte. Care sunt costurile unei astfel de pregătiri şi ce preţ are un astfel de model de maşina pentru vitezomani?!

Andreea Z.: Cu siguranţă va fi o luptă în adevăratul sens al cuvântului pe circuit. Doar după câteva antrenamente cu ea pot spune că mă simt deja învingătoare. Mă motivează atât de mult să demonstrez că merit să o conduc şi să o promovez în stilul personal, mai pe scurt, să arăt întregii lumi de acolo de sus de pe podium de ce suntem în stare, şi sunt atât de mândră că eu am fost aleasa. În ceea ce priveşte preţul, nu ştiu daca este Honda Civic de vânzare.Modelul acesta.

Jurnalistul: Felicitări şi te aşteptăm cu trofeul acasă şi să sărbătorim împreună victoria!!

Andreea Z.: Mulţumesc.

Acest articol a fost scris în cadrul competiţiei Superblog 2019!

Cu trenduri vechi înainte, la trenduri noi, înapoi!

Lume, lume vrem ostaşi!

Pe cine?!

Paltoane barbaţi, geci bomber argintii, botine de damă, adidaşii supradimensionaţi, chiar şi genţile de damă, sau orice triumfă în faţa frigului şi a trendurilor, feţelor încruntate, oamenilor zgribuliţi, psihicului depresiv şi soarelui cu dinţi, vă rog!

De când cu schimbarea anotimpului şi a climei în România, nu mai ştiu cu ce să mă îmbrac, nu doar din cauza temperaturilor oscilante de la zi la zi, ci şi din cauza trendurilor care apar şi îmi încurcă socotelile în fiecare dimineaţă înainte să ies din casă, punându-mi veşnica întrebare: DA’ EU CU CE MĂ ÎMBRAC AZI?

Sigur, există specialişti pe care îi plăteşti să îţi pregătească ţinutele în aşa fel încât să te simţi bine, să arăţi bine, să porţi culoarea sezonului în combinaţia potrivită şi să scapi de grija dulapului antiteză, plin cu haine, dar gol în acelaşi timp, când nimic nu se potriveşte cu nimic, când ţi-e prea cald, când ţi-e prea frig.

Şi cum eu nu am la dispoziţie decât o oglindă, un dulap mereu în antiteză şi un trend pe care trebuie să îl divizez în aşa nu, dar poate da, site-urile vin în ajutor cu propuneri care mai de care, şi parcă începe să îmi mai uşureze misiunea dacă mă concentrez mai mult de cinci minute pe ţinutele sezonului pregătite special să mă ghideze în formarea ţinutei potrivite stilului personal.

De exemplu, în trendul actual aş înlocui adidaşii ăştia supradimensionaţi din poza 1, care nu mă avantajează în nicio combinaţie, din cauza staturii mici şi a numărului de la picior, cu nişte cizme lungi până peste genunchi şi toc pătrăţos, sau botine din piele întoarsă cu margine decupată astfel încât să nu îmi taie din lungimea piciorongului, exemplificate în poza 2, şi în cele mai dese ocazii cu nişte tenişi simpli, fără aplicaţii, de preferat albi, datorită fineţei pe care o dă piciorului, fix opusul supradimensionaţilor şi giganteştilor propuşi cred ca să ne ajute în caz de ploi şi inundaţii, şi pe care eu prefer totuşi să îi înlocuiesc cu ceva care să nu pară că am scos cărămizile din perete musai să fiu în trend, ceva în genul pozei 3.

Sincer, trendul adidaşilor cu aspect expandat nu îmi place cum vine nici persoanelor înalte sau cu picior mic, nici cu fuste plisate, rochii vaporoase şi jeanşi strâmţi / evazaţi.

Nu ştiu, dar pentru mine rochiile, sacourile şi fustele trebuie accesorizate în functie de ce vreau să exprim prin purtarea lor. Pentru a transmite eleganţă de exemplu, pantofii şi sandalele cu toc sunt sex appeal-ul necesar pentru a emana feminitate în viziunea mea, însă nu ştiu de ce dar, cu trendurile etalate astăzi, în revistele de modă, pe podiumurile cele mai înalte ale caselor de modă, pe site-urile magazinelor online înţeleg că nu se mai vrea eleganţă..

Eleganţa face parte dintr-un trend trecut? De ce ţinutele pentru femei sunt masculinizate?! Pentru egalitatea dintre barbat şi femeie?! Pentru a concretiza şi prin vestimentaţie că putem să purtăm orice, chiar dacă suntem femei?!

Imaginea acestora care au abordat stilul acesta bărbătesc mă întristează. Îmi vine să le întreb câteodată dacă sentimentul de a fi barbată le uşurează în vreun fel viaţa. Cu ce s-au simtit mai câştigate în yiua respectivă şi de ce eleganţa a dispărut nu doar la capitolul ăsta, ci şi din comportamentul lor?!

Poza 1 este cel mai bun exemplu de aşa nu, în ceea ce mă priveşte. Nici pedepsită nu m-aş încălţa cu giganţii ăia, nici la inundaţii şi chiar dacă e potopul de pe lume, în ciuda faptului că m-ar proteja de ele. Bineînteles că nu asta este rolul lor şi nu sunt rezistenţi la cele enumerate de mine, dar aţi înţeles care e trendul de care îmi e dor să-l văd mai des pe stradă şi pe care l-aş înlocui, nu?!

Acest articol a fost scris în cadrul competiţiei Superblog 2019!