Etichetă: Superblog 2019

Am descoperit recent exact ca un ciruit de electricitate cu întrerupător, circuite culturale Christian Tour și circuite exotice Christian Tour care din câte am citit, îmi îndeplinește dorința de a călători în cel mai simplu și ieftin mod posibil, punând pe tavă toate informațiile de care am nevoie înainte de a alege destinațiile, astfel încât să îmi ușureze pașii în alegerea vacanței mult visate.

Cum lumea e mare, și imposibil de exploatat în totalitate din cauza timpului limitat pe care îl destinez călătoriilor, încerc să bifez pe hartă cele mai interesante locuri descoperite până acum de oameni, bazându-mă pe feedback-ul pozitiv, poze și sugestii de pe tot felul de bloguri de călătorii. Nu am mai vizitat până acum țări sau locații în stil circuit; un tur al destinațiilor cu ghid turistic, transport inclus, totul fiind la un program bine stabilit și pe care toata lumea trebuie să îl respecte încă de la rezervarea acestuia.

Citind pe site detaliile unui circuit la întâmplare, a celui din Istanbul de exemplu, unde nu trebuie să zbori, ci să iei autocarul Christian Tour, mi-a venit geniala idee de a le face un cadou părinților mei o astfel de vacanță, care părea imposibilă pentru ei, având în vedere că stau prost cu engleza, sau mai rău, au frică de avion. Au fost chiar înântați de idee, după ce le-am citit activitățile de care vor avea parte, la un preț atât de convenabil. Ei de obicei mă ceartă când cheltuiesc bani pe tot felul de cadouri scumpe, dar de data asta au ramas plăcut surprinși și de preț, și de idee, dar și de gradul de dificultate scăzut. Fiind niște persoane deschise și prietenoase, nu o să-i streseze nimic din tot ce include de obicei o vacanță și vor putea socializa liniștiți cu ceilalți pasageri de călătorie aflați la bordul autocarului.

Cotrobăind printre circuitele Christian Tour, bineînțeles că am găsit ceva interesant și pentru mine. Cum mi-am impus să vizitez anual cel puțin 3 destinații în afara Europei, pentru sănătatea psihicului meu, acesta fiind singurul remediu descoperit până acum care mă scoate din starea latentă la care ajung pe parcursul lunilor în care bat numai traseul muncă-casă, cu greu și după câteva ore de chin în fața calculatorului am ales într-un final circuitele din 2020.

Pa-ra-pa-pam-pa-pa….sunete de tobe și aplauze vă rog… 😀 pentru că da, după lungi căutări și calcule, m-am decis. Circuitul pe care îl deschid este unul exotic, de grup și cu însoțitor român, pe o perioadă de 14 nopți pe teritoriul Australiei și Noua Zeelandei. Urraaa!!!!!

În Australia voi vedea urși Koala, voi participa la o paradă a pinguinilor pitici, voi vizita orase ca Melbourne, Cairns și Sydney, după care în Noua Zeelandă voi avea ocazia să vizitez locul în care s-a filmat Stăpânul inelelor, să fac un milion de poze cu cascadele Bowen și Stirling, vârful Mitre și ghețarul muntelui Pembroke, unde cu noroc poate voi vedea delfini, foci și pinguini, după care urmează Parcul Național Muntele Cook un munte înalt de 3.764 m, voi ajunge și în Peștera licuricilor, voi asista la un spectacol al culturii maori, într-un cuvânt va fi DEMENȚIAL!!!

Îmi place foarte mult cum sună programul, uitându-mă pe poze, mi se face pielea de găină când mă gândesc că le voi admira în realitate. Nu aș fi reușit de una singură să ajung să văd atât de multe atracții turistice într-o singură călătorie nici dacă aș fi stat o săptămână în plus. Toate zborurile, cazările, traseele,transportul în comun trebuie planificate din timp, trebuie să știi dinainte ce vrei să vizitezi ca să știi ce să planifici.

De ce atâta chin cînd un circuit cuprinde toate acestea, unde eu nu trebuie decât să îmi fac griji în legătură cu vestimentația potrivită climei și activităților ce mă așteaptă în noua mea aventură?!

Circuitul se închide aici pe 2020, însă abia aștept să văd ce mai pregătesc pentru 2021 cei de la Christian Tour, pentru că aventura nu se încheie aici, abia începe!!!

Acest articol a fost scris în cadrul competiției Superblog 2019.

Bineînțeles că nu se compară o cină luată în oraș alături de persoana iubită sau câțiva prieteni , îmbrăcată elegant cum îmi place mie, ruj roșu și tuș negru la ochi, savurând tot feluri de mâncăruri pe care nu le pot face acasă, față de cina de acasă, unde ajung să fiu obosită, mirosind a usturoi prăjit, cu aspect ciufulit și fără o dipoziție prea bună după efortul depus.

Îmi place să gătesc în general, însă chestii ușoare și sănătoase fără să-mi ia prea mult timp, gen salate; de ce să nu las profesioniștii să-și facă treaba, iar dacă am chef de ceva special, să am motiv de ieșit în oraș la masă. Mai mult pun accent pe dimineți, pentru că de aici începe ziua, și ca să garantez pe una reușită nu trebuie să sar peste rutina zilnică: părul prins coc, fața demachiată, halat roz, papuci cu blăniță, miros de chifle calde cu susan bine prăjit, peste care adaug unt de casă, cașcaval cu ” miros de picioare „, jur că așa miroase cel danez, cu cât mirosul e mai tare cu atât e mai gustos; fac abstracție de miros și mă concentrez mai departe pe bujorii din vază, unt și dulceața care va întregi gustarea. Ce, am uitat ceva?! Bineînțeles că nu. De aici intervine ajutorul meu din fiece dimineață. Fără el cred că aș fi inventat încă un motiv de a lua micul dejun undeva la o cafenea în oraș. Însă eu am cea mai comodă cafenea, cafeneaua de acasă. Nu e mare lucru pentru unii, însă pentru mine e vital. Nu e decât un espressor automat Philips comandat de pe magazinul online magNET.ro, dar un model nou ce-i drept cu care vreau să mă laud bineînțeles. 😀

El arată cam așa. Pot folosi boabe proaspete, dar și cafea măcinată, însă sincer eu prefer boabele de cafea pentru o aromă super intensă, deoarece espressor-ul are încorporat un program ce ajustează concentrația și aroma băuturii, aromă care se extinde toată casa, efect după care și inventarea numelui de „cafeneaua de acasă”.

De regulă, servesc singură cafeaua, uneori în compania lui Bobby, motanul meu de catifea, dar felul în care casa mea miroase, ai impresia că ești într-o cafenea pe bune unde toata lumea servește cafea.

Numai apăsând print-un singur buton personalizat pe fiecare dintre cele trei varietăți de cafea, și anume espresso, cafea și cappucino, aleg să-mi satisfac papilele gustative în fiece dimineață cu cea mai aromată băutură din oraș. Mă simt atât de norocoasă cs am parte de acest răsfăț la mine acasă.

Și vă mai spun doar încă o chestie tare despre acest espressor, și vă las să-l descoperiți singuri daca vă place să vă beți cafeaua acasă, vreau să vă mai spun și de sistemul de lapte LatteGo secretul sau plusul care face acest model de espressor să fie special, după părerea mea, având câteva încercate la activ. Acest sistem are rolul de a transforma laptele într-o spumă fină și cremoasă care schimbă în totalitate textura băuturii, nu mai spun cât de plăcută devine la atingere, ca un sărut ce mă trezește după o noapte lungă și somn profund.

Eu mizez întotdeauna pe calitate, trăiesc după expresia viața e scurtă și nu trebuie să îmi bat joc de ea. Trăiesc în stilul meu, simplu, fără prea multe responsabilități, alături de oameni de calitate, cărora le spun că îi iubesc de câte ori am ocazia; iubesc tot ce mă înconjoară și aduce soare în sufletul meu; mă feresc de aglomerație și de ochi sfidători; mă încarc cu energia emanată de natură. Ador zăpada și ploaia, sinonime cu ursulețul meu de catifea, respectiv cafeaua. Apreciez orice tu crezi că e negativ. Fac rai cu ce am și nu mă plâng; mă bucur de fiece dimineață în cafeneaua proprie, dar și de fiece carte citită seară de seară.

Mă bucur că ați savurat alături de mine o dimineață aparent mohorâtă la exterior, dar aromată în interior.

Acest articol a fost scris în cadrul competiției Superblog 2019.

Lume, lume vrem ostaşi!

Pe cine?!

Paltoane barbaţi, geci bomber argintii, botine de damă, adidaşii supradimensionaţi, chiar şi genţile de damă, sau orice triumfă în faţa frigului şi a trendurilor, feţelor încruntate, oamenilor zgribuliţi, psihicului depresiv şi soarelui cu dinţi, vă rog!

De când cu schimbarea anotimpului şi a climei în România, nu mai ştiu cu ce să mă îmbrac, nu doar din cauza temperaturilor oscilante de la zi la zi, ci şi din cauza trendurilor care apar şi îmi încurcă socotelile în fiecare dimineaţă înainte să ies din casă, punându-mi veşnica întrebare: DA’ EU CU CE MĂ ÎMBRAC AZI?

Sigur, există specialişti pe care îi plăteşti să îţi pregătească ţinutele în aşa fel încât să te simţi bine, să arăţi bine, să porţi culoarea sezonului în combinaţia potrivită şi să scapi de grija dulapului antiteză, plin cu haine, dar gol în acelaşi timp, când nimic nu se potriveşte cu nimic, când ţi-e prea cald, când ţi-e prea frig.

Şi cum eu nu am la dispoziţie decât o oglindă, un dulap mereu în antiteză şi un trend pe care trebuie să îl divizez în aşa nu, dar poate da, site-urile vin în ajutor cu propuneri care mai de care, şi parcă începe să îmi mai uşureze misiunea dacă mă concentrez mai mult de cinci minute pe ţinutele sezonului pregătite special să mă ghideze în formarea ţinutei potrivite stilului personal.

De exemplu, în trendul actual aş înlocui adidaşii ăştia supradimensionaţi din poza 1, care nu mă avantajează în nicio combinaţie, din cauza staturii mici şi a numărului de la picior, cu nişte cizme lungi până peste genunchi şi toc pătrăţos, sau botine din piele întoarsă cu margine decupată astfel încât să nu îmi taie din lungimea piciorongului, exemplificate în poza 2, şi în cele mai dese ocazii cu nişte tenişi simpli, fără aplicaţii, de preferat albi, datorită fineţei pe care o dă piciorului, fix opusul supradimensionaţilor şi giganteştilor propuşi cred ca să ne ajute în caz de ploi şi inundaţii, şi pe care eu prefer totuşi să îi înlocuiesc cu ceva care să nu pară că am scos cărămizile din perete musai să fiu în trend, ceva în genul pozei 3.

• 

• 

• 

Sincer, trendul adidaşilor cu aspect expandat nu îmi place cum vine nici persoanelor înalte sau cu picior mic, nici cu fuste plisate, rochii vaporoase şi jeanşi strâmţi / evazaţi.

Nu ştiu, dar pentru mine rochiile, sacourile şi fustele trebuie accesorizate în functie de ce vreau să exprim prin purtarea lor. Pentru a transmite eleganţă de exemplu, pantofii şi sandalele cu toc sunt sex appeal-ul necesar pentru a emana feminitate în viziunea mea, însă nu ştiu de ce dar, cu trendurile etalate astăzi, în revistele de modă, pe podiumurile cele mai înalte ale caselor de modă, pe site-urile magazinelor online înţeleg că nu se mai vrea eleganţă..

Eleganţa face parte dintr-un trend trecut? De ce ţinutele pentru femei sunt masculinizate?! Pentru egalitatea dintre barbat şi femeie?! Pentru a concretiza şi prin vestimentaţie că putem să purtăm orice, chiar dacă suntem femei?!

Imaginea acestora care au abordat stilul acesta bărbătesc mă întristează. Îmi vine să le întreb câteodată dacă sentimentul de a fi barbată le uşurează în vreun fel viaţa. Cu ce s-au simtit mai câştigate în yiua respectivă şi de ce eleganţa a dispărut nu doar la capitolul ăsta, ci şi din comportamentul lor?!

Poza 1 este cel mai bun exemplu de aşa nu, în ceea ce mă priveşte. Nici pedepsită nu m-aş încălţa cu giganţii ăia, nici la inundaţii şi chiar dacă e potopul de pe lume, în ciuda faptului că m-ar proteja de ele. Bineînteles că nu asta este rolul lor şi nu sunt rezistenţi la cele enumerate de mine, dar aţi înţeles care e trendul de care îmi e dor să-l văd mai des pe stradă şi pe care l-aş înlocui, nu?!

Acest articol a fost scris în cadrul competiţiei Superblog 2019!