După ani de muncă în străinătate, într-o țară cu cei mai fericiți oameni de pe pământ, m-am întors acasă. Timp de 14 ani m-a chemat înapoi pământul românesc, pentru că simțea și el că nu mă număram printre aceștia și că doar aici puteam să redevin EU, cea care molipsește cu râsul ei colorat pe oricine i se află prin preajmă.
Cum limba daneză e o limbă nu tocmai ușoară, glumele și mâncarea nu au același gust. Cultura e total diferită față de a noastră și ajunsesem să nu mai râd pentru că deranjam. Vorbeam în șoaptă când ieșeam în oraș la cină. La petreceri nu dansam. Răspundeam la aceleași întrebari: când am venit în Danemarca, de unde sunt, ce lucrez și uneori eram întrebată și când mă întorc înapoi, doar nu o să stau toată viața acolo.
Nu puteam fi EU.
M-am întors cu vise și idei de afaceri. Aveam niște bani puși deoparte. Am apelat la o firmă care să mă ajute cu un proiect cu bani neramburasibili pentru cei din diaspora. Însă nu am primit banii. Cei de la Minister nu au dat drumul la bani și iată cum am rămas cu firma în stand-by la care plătesc contabil și în momentul de față.
Din fericire eu sunt o persoană pozitivă și iau totul ca pe un semn bun, orice pare că e negativ la prima vedere doar pentru faptul că nu se întâmplă așa cum îmi doresc, se dovedește a fi ceea ce trebuia să se întâmple în momentul respectiv.
Între timp am început să lucrez într-o corporație cu un venit sigur. 😀 E ceva ce voiam să bifez în carieră. Voiam să deslușesc gândirea celor care veneau în Danemarca de pe posturi de manageri în corporații și acceptau să lucreze în construcții, depozite sau fabrici.
Acum i-am înțeles.
Simt că nu e pentru mine genul acesta de ‘ închisoare’ și cum firma mă așteaptă, îmi vin tot felul de idei în legătura cu ce tactici o să aplic, cum o să arate. Dacă aș avea o parteneră ‘in crime’ aș renunța la job imediat. Îmi lipsesc niște bani și curaj pentru a începe să și activez în domeniu, dar cel mai important, să nu încep singură.
În speranța că am să o găsesc, am hotărât să fac parte dintr-o comunitate de antreprenori și mentori de la care să învăț despre afaceri, crize, supraviețuire și curajul de a merge mai departe indiferent de piedicile care apar pe parcurs.
E ca atunci când am început să învăț limba daneză. Trebuia să încep să gândesc în această limbă ca să pot să o absorb ca un burete. Așa e și acum. Trebuie să am o mentalitate de antreprenor mai întâi. Să îmi creez un mediu favorabil în care să mă mișc ca peștele în apă.
Am spirit de antreprenor. Miros trendurile și sunt deschisă la schimbări, însă stau prost cu gestionarea părții finanicare. A banilor. Și nu vreau să mă arunc cu capul înainte. Perseverența ține de pași mici, tacticoși, direcționați când într-o parte, când în alta, cu deraieri ușoare și control pe pilot manual, ca mai apoi automat.
Tribul antreprenorilor cu motto-ul ‘ Dezvoltă. Crește. Dăruiește ‘ a fost format cu scopul acesta de a încuraja pe cei ca mine, nepregătiți în ale antreprenoriatului. Singur niciodată nu o să reușești, însă alături de un partener sau o echipă cu oameni dedicați și care vor succesul la fel de mult ca și tine, e imposibil să nu îl atingi.
Prin sprijin reciproc, educare continuă, despre management, marketing, conexiuni exclusive formate din oameni din același domeniu, dezvoltare rapidă datorită răspunsurilor din partea celor cu experiență, învățare din propriile greșeli, efort și multă muncă. În asta constă succesul alături de această comunitate de antreprenori.
Mă gândesc să mă apuc încet fără să renunț la job. Să îmi reorganizez timpul. Să le îmbin, chiar dacă, ca domenii sunt total diferite. Să dedic ultimele milisecunde libere care îmi mai rămân pentru studiu și învățare alături de trib.
Hai, la treabă cu mine. Toată viața învățăm ca să evoluăm. Ne menținem tineri și în mișcare. Școala vieții nu încetează niciodată din pregătirea noastră pentru trendurile ce vin.
Acest articol a fost scris în cadrul competiției Superblog 2026, ediția de primăvară!
Salutare tuturor și bine ați venit la Astăzi. Aici.Acum, primul meu podcast sponsorizat de cei de la Frisomat România cu ocazia împlinirii celor 30 de ani de activitate în domeniul construirii și proiectării de hale metalice din oțel galvanizat.
Casa fluturilor curcubeuSRL
Astăzi, o să vorbim cu fondatoarea unui proiect unic în România care există pe hârtie deocamdată, și care urmează a fi pus în practică în curând.
Cum a ajuns la această idee de afacere și în ce stadiu se află în momentul acesta ne va spune mai multe Andreea Simona Zlatan, invitata mea din cadrul primului meu podcast, sub numele de Astăzi, Aici, Acum.
– Bună Andreea, mă bucur că ai acceptat invitația într-un cadru cu totul nou atât pentru noi, cât și pentru tine, și îți mulțumesc pentru încrederea acordată! Nu pot exprima în cuvinte emoțiile pe care le am în acest moment!
– Bună tuturor, și bine v-am găsit! Și eu am emoții îți dai seama. Sunt pentru prima oară într-un podcast, refuzând o dată participarea, crezând că nu am ce să spun folositor unui public, indiferent de dimensiunea lui. Nu este cazul astăzi.
– Apreciez! Stiu că nu este ușor orice încercăm pentru prima dată, însă e obligatoriu să o facem pentru evoluția noastră ca entități. Să învățăm pe tot parcursul vieții și să ieșim din zona de confort. Să ne lepădăm de limite și frici, și să devenim confortabili cu schimbarea.
– Oh, că bine spui. Când am refuzat prima mea posibilitate de a exersa vorbitul în fața camerelor, mi-a părut atât de rău, fiindcă mie îmi place să fac asta, însă NU-ul categoric a fost prima reacție din păcate la momentul respectiv.
– Așa te justifici că ai răspuns promp la invitația mea. Sunt o norocoasă! Ai venit cu lecția învățată și pregătită să ne povestești de ‘puiul’ tău, și aici mă refer la proiectul Casa fluturilor curcubeu SRL. – Tematica acestui podcast fiind una cu și despre antreprenori, nu aveai de ce să refuzi o oportunite de îl face cunoscut înainte de deschidere.
– Așa e. Am venit să mă laud cu centrul meu de activități pentru copii sub 3 ani, momentan, care vor avea parte de o creștere diferită față de ceea ce găsim în România la momentul acesta. Cel puțin din câte știu, în București nu există: dormitul afară în landou, indiferent de anotimp, ieșitul afară indiferent de anotimp. Știi cum se spune: Nu vremea este nepotrivită, ci hainele și încălțările.
– Ha-ha-ha, și cum în România este o cultură unde la modă e înfofoleala, crezi că o să reușești să schimbi mentalitățile oamenilor?
– Sigur că da. Suntem o cultură care se vrea educată, unde fiecare încearcă să demonstreze care e mai special, mai deștept, mai bogat, mai șmecher și pe opulență. Să se vadă că am, că sunt, unde mă duc, ce fac, ce măcânc, cât mănânc. Suntem deschiși la schimbări. Avem o cultură în plină schimbare și dezvoltare. Părinții de acum pun accent pe educația copiilor lor și au posibilitatea să jongleze cu școli care mai de care, cu activități extrașcolare obligatorii. Sunt părinte a unui băiețel de 6 ani. Și eu, la rândul meu, mă regăsesc 100% în descrierea aceasta.
– Într-adevăr, îmi surâde ideea să îmi duc copilul la o cresă unde stă mai mult afară decât în interior. Ce activități o să se desfășoare pe parcursul unei săptămâni? Cum procedezi când trebuie să îi pui la somn în landou dacă plouă de exemplu?!
– Vom avea un orar foarte bine stabilit pe care părinții îl vor primi și ei împreună cu pozele și filmulețe pe care le vom face în fiecare zi, în care vor vedea cum decurge săptămâna. Vor fi săptămâni cu tematică, iar activitățile vor urma cursul acesteia. Tematicile sunt exclusiv atent selcționate pentru dezvoltarea limbajului, cognitivă, motorie, emoțională și socială. În ceea ce privește dormitul afară, sa ve face în landouri echipate corespunzător aduse de către părinți, cu pelerină antivânt și rezistente la apă. Copiii cât dorm sunt supravegheați cu un sistem de monitorizare cu cameră, crede-mă….după statul afară la aer curat, mișcare și după ce iau prânzul, adorm imediat cum îi punem în landou. Mâncarea va fi adusă zilnic de către o firmă de catering, unde se va ține cont de alergii și gustări fără zahăr. Vor avea parte de multă mișcare în aer liber, mâncare sănătoasă, de frig, ploaie, soare, muzică și învățături prin joacă.
– Presupun că o să existe porțile deschise, există un site sau un cont în social media unde părinții pot vedea adresa și programul de vizită al creșei?
– Deocamdată, site-ul este dat către o firmă spre creere; schița clădirii este și ea sugerată și înmânată sponsorului emisiunii. Cei de la Frisomat se vor ocupa de clădirea care va găzdui copilașii. Chiar o coincidență, faptul că vă sponsorizează podcast-ul și alegerea mea în materie de construcție. Va avea aspect de seră. Pereții fiind formați din geamuri exact așa cum arată serele. Fluturii fiind reprezentați de copiii ce își vor lua zborul spre alte tărâmuri mirifice să îi îndrume elementar spre evoluția lor în această viață.
– Nu am mai văzut niciodată o creșă, putem să îi spunem și așa, în formă de seră. Părinții o să poate veghea asupra copilului de afară pentru câteva minute când vin și pleacă. Știm cu toții cât de mult ne place nouă părinților să îi vedem cum se comportă în alte medii fără ca noi să fim de față.
– Totul este transparent. Plin de lumină naturală. Pe piața creșelor sau centrelor de joacă trebuia să vin cu ceva nou și sănătos, pentru a putea reuși să îmi duc visul mai departe. Voiam un loc unde aș vrea să îmi duc următorul copil într-o creșă precum cea la care a fost Carol, dar în România. Îmi plac copiii. Am un băiețel alături de care am învățat cum să cresc un copil ca la carte. Cu atașament emoțional. Cu atenția cerută. Să fiu acolo când are el nevoie. Cu mâncare la abur. Fără dulciuri. Fără ursuleți cu care să adoarmă lângă. Cu jocuri și copii aproape. E foarte bine să înceapă să meargă în colectivitate cu cât e mai mic. În Danemarca de la 11 luni, că atât durează maternalul, sunt dați la creșă. Iar eu ca părinte, am știut că trebuie să îl adorm în landou afară, pentru a fi obișnuit cu stilul când va începe să fredoneze instituția. I-am integrat în alimentație pâinea lor neagră și umedă la mic-dejun, pentru că știam că este ceea ce va primi acolo. Eu l-am dat pe la vârsta de 1 an și 3 luni, nu chiar la 11 luni, fiindcă alăptam, a trebuit să refac programul de alăptat, să o răresc, pentru ca el să mănânce solid și asta să fie baza lui. Zis, și făcut. Din prima săptămână s-a dezobișnuit de sân. Am insistat eu și îl puneam eu la sân, el nu cerea niciodată, până când nu mai voia să stea. Avea prea multe lucruri de făcut interesante, nu mai avea stare. Așa am renunțat la alăptat, o tranziție foarte ușoară pe acest capitol, care e dureros pentru majoritatea.
– Dacă nu exită job-ul, creșa, prăjitura. Inventeaz-o! Asta simt că faci tu. Și foarte bine că pot și alții să profite de aceasta. Unde va fi locația, care va fi programul și despre ce preț vorbim?
– Programul va fi de L-V, de la 07- 17, orarul se mai poate schimba în funcție de cerințe. Cu siguranță nimic nu e bătut în cuie și o să încerc să fiu cât mai flexibilă din orice aspect. Îmi doresc să fi găsit și eu empatie față de părintele care întârzie, părintele care e singur și fără ajutor de la părintele numărul 2, de la bunici sau o vecină. Nu există câteodată soluții imediate. Iar eu vreau să le fiu alături părinților în această etapă grea la început și anevoioasă pe parcurs. Încă lucrez la locație. O să fac un sondaj pentru a nu da greș. Să nu fie cu supărare. Și la preț mai am de lucrat deoarece contează ce salarii și chirie voi avea de plătit. Nu mă pot pronunța nici în privința vacanțelor. Aceste lucruri și multe altele le vom seta împreună cu părinții. O să le dau cuvântul.
– Părerea mea e că sună foarte tare ideea ta de creșă. Important e să îi dai drumul la treabă, iar pe parcurs vei îmbunătăți alături de sugestiile părinților ceea ce îi lipsește. Podcast-ul a ajuns la sfârșit din păcate. Unde să te găsească părinții până pui la punct site-ul?
– Pe instagram și Tiktok pe numele Andreea Simona Zlatan. Să îmi trimiteți mesaje acolo cu sugestii vă rog. Am nevoie de susținerea voastră. Haideți, curaj! Eu am avut. E rândul vostru.
– La revedere și mult succes în tot ceea ce ți-ai propus!
– Mulțumesc, la fel! La cât mai mulți antreprenori cu idei interesante și empatice cu noi, oamenii!
Acest articol reprezintă proba a doua din cadrul competiției Superblog ediția de primăvară 2026!
Acasă la părinți este locul în care redevin fetița simplă de la țară, sinceră cu ea însăși în primul rând, fără măști, fără make-up și haine asortate, fără griji cotidiene și grabă în toate cele.
Stau.
Cu ochii în tavanul cu grinzi vopsite gri, mă imaginez pe când eram copil și priveam la el visând la cum va fi când sunt mare. Ce sentiment plin de entuziasm totodată, și trist pe de altă parte. Mă gândesc la cât de repede a trecut timpul, și ce emoții mă inundă. E o energie pe care nu o resimt indiferent de unde m-aș afla pe planetă. După 14 ani de locuit în Danemarca și 32 de țări vizitate la activ, confirm spusele cu mâna pe inima mea de româncă get – beget.
Mă gândesc: câte lipsuri!
Nu baie, nu tu cablu tv, apă curentă nici vorbă. Prispa din lemn verde a fost călcată de multe generații până a venit rândul să ne găzduiască pe noi: mama, tata, fratele mai mare și eu. Mutați din Vaslui, după ce fabricile s-au închis, a oferit o plasă de siguranță familiei noastre, plasă pe care părinții mei au vazut-o ca cea mai bună soluție în momentul respectiv.
Doamne, câte amintiri frumoase am la țară, și cu ce cultură generală am plecat în viață de acolo. A fost cea mai bună decizie în ceea ce ne privește pe noi copiii, dacă ne gândim la educație, mâncare sănătoasă, aer curat, statul în soare fără tot felul de creme toxice care se recomandă acum, bând apă proaspătă și rece de la cișmea, un mod de viață normal pe care îl căutăm tot mai mulți dintre noi, generația asta de 30+.
Dacă a fost o perioadă când lumea vindea de la țară tot și se mutau la oraș. Acum tendința e să ai și la țară și la oraș o locuință. Posibilitatea uriașă de a lucra de acasă e rai în viața unui om dacă știe cum să profite de ea. Iar, eu sunt unul dintre aceea.
Nu din întâmplare sunt acasă la părinți. Ci pentru că vreau să o renovez. În niciun caz pentru a o vinde, ci să locuiesc în ea când simt nevoia să mă încarc cu energie pozitivă. Vă recomand să vă găsiți un loc care vă încarcă energetic cu bunăstare și să vă faceți rai din el.
Iarna e mai ușor să locuiești la apartament în oraș, fiind un trai mult mai facil față de locuitul la casă într-un sat, unde ești un pic mai izolat când vine vorba de urgențe provocate de dezastre naturale, drumuri înzăpezite și lipsă de personal. Încălzirea casei constă în facerea focului în sobă, pentru care trebuie să pregătești lemne din timp pentru această perioadă.
Proiectul: Casa părintească nu se vinde
Obiectivul pentru următoarele luni este să termin de renovat casa părintească cu ajutorul celor de la Depozit virtual care mă vor consilia pe tot parcursul proiectului cu tot ce ține de îndeplinirea acestui vis.
Cunoștințele mele în ale construcțiilor sunt zero, și era necesar să găsesc un ajutor în acest domeniu pentru a evita toate extra-urile care vor apărea pe parcurs: extra cost, timp pierdut extra, materiale extra cu depozitat extra cu tot, muncitori extra, etc.; cât și minusurile: îmbinarea nepotrivită a materialelor, să nu iasă ceea ce mi-am propus și aici mă refer la aspect și calitate, muncitorii să nu înțeleagă stilul pe care eu îl caut, șansele de a eșua pe toate planurile sa fie mari spre reale.
Așa că, merg pe mâini sigure ghidată de un consultant profesionist și dedicat, având parte de consultanță în construcții gratuită, un motiv în plus să îi aleg cu încredere. Nu are cum să iasă ceva prost atâta timp cât sunt direcționată și corectată în timp real, în fiecare etapă a proiectului.
Dragile mele femei și fete creative, nu vă fie frică de astfel de proiecte în construcții, un domeniu străin nouă. Calcule multe, cunoștințe de ultimă oră în ceea ce privește materialele și prețurile aferente, negocierile, condițiile de lucru anevoioase.
Un antreprenor de succes, trebuie să aibă oameni cheie în structura organizațională pentru a fi o companie de succes. Secretul e să pună oamenii potriviți pe pozițiile care le scot calitățile în evidență, să reprezinte și să construiască în structura, o bază esențială crizelor care pot apărea și menținerea rezultatelor în consecință.
Nu, casa părintească nu se vinde. Oriunde s-ar afla ea și oricât de greu vă este să ajungeți la ea. Oricâte întâmplări fericite sau mai puțin fericite ați avut parte în ea. Este locul care vă reamintește de unde ați pornit în viață și fiți recunoscători pentru ce v-a oferit atunci.
Poate că e timpul să dați din puținul vostru înapoi. Așa funcționează universul, nu-i așa?
Acest articol a fost scris în cadrul competiției Superblog 2026 ediția de primăvară!
Vă scriu înconjurată de atomi din plastilină conectați prin scobitori ,formând reacții chimice ca H2O și CO2 și amețită de la mirosul de vanilie și portocală din compoziția proaspăt pusă în cuptor, mirosul pe care mama îl provoacă de fiecare dată când vine în vizită la noi.
Plăcinta cu branză proaspătă de vaci e vedeta și eu vreau să scriu despre momentele astea petrecută împreună, cu părinții noștri buni și frumoși care vor deveni amintiri așa cum și formatul biluțelor din plastilină alături de fiul meu, mirosul de plăcintă și toate râsetele gălăgioase pentru vecini, vor dispărea.
Dis – de – dimineață, am ieșit în parcul IOR la mișcare. Eu cu Carol ne-am băgat la un fotbal, iar buni a luat-o la o tură de lac scrutând razele soarelui cu dinți ce reflectau asupra apei.
În sfârșit e martie!
Zilele lungi și luminoase au ajuns și la noi, și parcă abia ieșiți din iarnă, suntem mai conștienți de timpul scurt pe care îl avem la dispoziție. Neterminatele treburi le organizăm mai conștient astfel încât să profităm de statul afară și petrecut cât mai mult timp împreună cu familia și prietenii.
Pauză de ‘publicitate’.
Carol tocmai mă cheamă să ne jucăm ‘Nu te supăra frate’, și nu acceptă un refuz, mai ales că mi-a atras atenția că stau la laptop de ceva timp, semn că mă aștepta să termin fără ca el să mă deranjeze. Însă răbdarea are și ea nunțele ei, iar el o manifestă foarte sâcâitor așa că mă ducccc!!!!!!
Mama participă și ea la joc. Cât se marinează pulpele de pui, poate să facă și ea o pauză bine meritată. Plăcinta stă la căldură în cuptor. Totul pare sub control.
Să înceapă jocul, zic!
TRANSAVIA de 35 de ani și până în prezent ne oferă siguranța că produsele de carne sunt din păsări crescute cu grâne din culturi proprii, fără hormoni de creștere, astfel să spulbere gândirea aceea negativa cum că produsele aflate pe piață nu se compară cu cele de la țară crescute libere , cu iarba și fără agenți de creștere.
Pulpele de puiFragedo de la TRANSAVIA se aseamănă cu carnea de pui crescut la țară. Prăjite și apoi marinate în sos de roșii cherry dulci cu mămăliguță, cum numai mama știe să le facă; fragede, aromate chir și fără a folosi condimente sofisticate, altfel nu ar mai ieși gustul din copilărie pe care eu îl caut în general în orice mâncare care se vrea a fi tradițional românească.
Preparatul pe care îl mâncam când eram mică și fără griji de om mare, e un gust autentic. După multe ore de stat afară și în frig, după lungile ture de săniuș, intram în casă, unde mirosea cum începe să miroasă acum. Aproape că nu mă mai pot concentra la scris. Mă tot uit spre ea, mă foiesc în scaun. Nu știu dacă să încep cu plăcinta, ori să mai scriu câteva paragrafe în articol până e gata ostropelul, așa cum i se zice la noi în Moldova.
Astăzi vreau să guste și băiatul meu Carol, din mâncarea mea preferată pe când eram ca el, și să mă vadă cu imaginația lui, de ce bucurii simple am avut parte și cât de bine e să o simți pe mama ta chiar și preț de câteva secunde, de o vârstă cu tine. Carol în vârtsă de 6 ani, a realizat ceva astăzi. Că am fost și eu copil. Că și eu am fost certată de buni când nu voiam să fac ce spune ea, fiindcă eram prea ocupată cu joaca din drum alături de prietenii mei. A început să aibă tot felul de curiozități despre copilăria mea la țară, care e total diferită de cea a lui.
Nu am avut parte de lecții extrașcolare, cum ar fi înot, fotbal sau limba engleză, însă am învățat să cânt la vioară și să fac dansuri populare, la orchestra din sat, în căminul cultural din Viișoara. Mă agățam de ceea ce ne oferea școala. Acolo se întâmpla toată magia pentru mine.
La televizor aveam TVR1 și moldoveni, unde urmăream campionate mondiale de fotbal o dată la 4 ani, iarna era campionatul de patinaj artistic, iar sâmbăta seara ne strângeam toată familia la Telenciclopedia, urmată de emisiunea ‘Surprize, surprize’ cu Andreea Marin.
Oh, ce vremuri frumoase și simple.
Dar drept să spun, sunt foarte atentă ce activități formează copilăria lui Carol acum. I-am făcut un program cu cele necesare unui corp și o minte sănătoase. Vreau să aibă o dezvoltare armonioasă și plină de amintiri amuzante în care eu, părintele, să fiu mai prezent decât au fost părinții mei lângă mine.
Să petreacă timp și cu bunicii. Să guste din mâncărurile cu care eu am crescut, să își formeze o bază de valori sănătoase și frică de Dumnezeu pentru a depăși orice obstacol apărut în cale.
– La masă!!!!!! strigă, mama.
Nu înainte de a rosti un mesaj de mulțumire pentru bucatele de pe masă și pentru mâinile magice ale bunicii cu care a muncit o viață întreagă să ne fie bine împreună și să ne țină aproape de sufletul ei.
Vă las, și cu poze și cu articolul. Sper că și voi să conștienizați că viața e scurtă și că trebuie să ne-o planificăm astfel încât să nu stagnăm, să facem cât mai multă mișcare în aer liber, să socializăm cât mai mult și să îi ținem aproape pe mebrii familiei, pentru că ei înainte de ceilalți sunt puterea noastră de a merge mai departe de fiecare dată.
Sărut mâna pentru masă, c-a fost bună și gustoasă, și bucătăreasa frumoasă!
Acest articol a fost scris în cadrul competiției Superblog, 2026 ediția de primăvară!
Nu știu la a câta ediție sunt, însă știu că pe cea din primăvară am ratat-o!
Proaspăt mutată în casă nouă, fardată cu var lavabil pe fundal cu bocăneli în plină desfășurare a mobilei din dormitor, nu vreau să mai găsesc motive de a nu avea timp cum am făcut în primăvară, și vreau să mă bucur de scris, folosindu-l drept pauza din haosul mutării și încărcarea bateriilor pentru a continua cu renovatul.
E trecut de 1 octimbrie deja, și prima probă și-a făcut apariția. Acest articol reprezintă fișa de înscriere în Competiția Superblog unde trebuie să îmi anunț public pariciparea, pentru ca toata lumea să fie cu ochii pe articolele mele în următoarea perioadă.
Îmi era dor să mă dedic scrisului, dar nu vă mint, îmi place și când primesc produse de la sponsori acasă pe care să le testez înainte; ba e vin, ba cosmetice, ba ulei de măsline, bani, discount-uri și vouchere de tot felul, invitații la evenimente, o lumea care îmi place și mi-am dorit-o dintotdeauna.
Mulțumesc oficial celor din spatele competiției care au grijă de viitorul scriitorilor care vor să exerseze și să-și pună abilitățile scrierii în reflectoare, și pentru că fac posibilă această competiție după atâția ani fiind singurul loc în care ești învățat cum se scrie un articol complet într-un interval de spațiu și timp presărat cu creativitatea scriitorului și câteva reguli de respectat.
Hai să-i dăm drumul la scris fără văicăreli, și fie ca inspirația să fie de partea mea și de această dată!
Există oare un Crăciun fericit, sau este doar o idee transmisă mai departe pentru a încerca să se întrețină o atmosferă de sărbătoare în preajma a ceea ce cu toții i-am uitat semnificația, și anume Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos?!
Urarea Crăciun fericit, capătă foarte multe forme și e încărcată cu energii pe frecvențe diverse. Fericirea este de nenumărate feluri, și își schimbă anatomia în funcție de nevoile omului. Din această cauză nu există Crăciunul ideal. Ci, un Crăciun pentru fiecare.
Dacă pentru unii condițiile financiare îi limitează la o portocală și o familie întregită, Crăciunul lor este unul ideal, și îl vor petrece după posibilități. Vor merge la biserică pentru o felie de cozonac, vor aprinde lumânări, vor cânta Mulți ani trăiască Lui Iisus, și vor simți lumina sărbătorii în suflete mai mult decât ar face-o cei cu mai multe bucate pe masă și mai mulți bani în cont.
Pentru aceștia, Crăciunul ideal e să-l petreacă lângă prietenii adevărați. Care sunt puțini din păcate. Să dea petreceri exclusiviste, unde să ciocnească împreună un pahar de vin, Cabernet Sauvignon de la Beciul domnesc, reprezentând sângele lui Iisus și să -și împartă cadourile scumpe unul altuia, fără a se bucura vreunul mai tare ca altul. Dar așa arată în viziunea lor Crăciunul, și e normal să fie așa. Suntem diferiți. Avem alte viziuni și concepte de viață. Pentru unii interesante, pentru alții, plictisitoare ar zice.
Oamenii de la țară, care mai merg cu colinda prin sat și fac oamenii fericiți cu glasul, Crăciunul ideal e să răzbată ulițele în lung și-n lat vestind Nașterea Domnului. Să ducă tradiția mai departe prin acest mod și să slujească pe Domnul așa cum învață duminică de duminică la biserică.
Cei care locuiesc în țări străine unde lucrează sau studiază, își doresc să fie alături de familie, acasă, unde e cald și bine. Unde e mai frumos, dacă nu în sânul familiei să petreci Crăciunul?!
Dacă nu ai o familie, Crăciunul ideal e să nu fii singur. Ce bucurie mare e când știi că vine cineva în vizită. Ai spor în toate. Gătești cu drag, faci ordine cu plăcere, împachetezi cadouri, decorezi casa, chiar dacă decisesei ca anul ăsta să sari peste.
Să nu uităm de copiii din orfelinate, bătrânii din azile, părinți uitați de copii, oamenii străzii, familiile monoparentale, toți au nevoile și dorințele lor.
Atmosfera unui Crăciun ideal o putem construi noi, ceilalți, care suntem sănătoși, avem familiile și prietenii aproape, avem un loc de muncă, un acoperiș deasupra capului, cadouri de împachetat, bucate fel și fel pe masa de Crăciun.
Mână de la mână trebuie să ne unim forțele și să fim parte din plănuirea unui Crăciun ideal pentru cei care știm că nu sunt la fel de norocoși ca și noi. Puținul nostru, înseamnă mult pentru alții.
Data viitoare când o sa te mai plângi, gândește-te că altcineva își dorește să aiba ce ai tu.
Hai, să ne mulțumim cu ceea ce avem și să dăruim mai departe: iubire, o îmbrățișare, un sărut, o încurajare, un cadou, o floare, un ban, o amintire, un pahar de vin, o felie de prăjitură, un colind, o rugăciune, un apel telefonic sau o felicitare, un gând bun sau o donare, și lista poate continua la nesfârșit.
Lasă un comentariu cu ce înseamnă pentru tine Crăciunul ideal, și completează lista cu faptele bune pentru a conștientiza super puterea pe care o deținem noi oamenii, aceea de a fi oameni între oameni.
Acest articol a fost scris în cadrul competiției Superblog 2024, ediția de toamnă!
După atâția ani de blogging în care nu m-am ținut de treabă așa cum se cuvine, mi-am dat seama că nu am un articol de prezentare, o bibliografie a mea. Vă dați seama cu ce spaimă și ce emoții mi-aș citi bibliografia?
Poate nu am fost îndeajuns de bună, de frumoasă, de loială, de deșteaptă, de succes sau de familie?
O întreagă listă de, ‘de-uri’ în față care îmi vor da anxitetate.
Voi v-ați gândit vreodată la asta? Ați fi curioși să vă citiți și să vă autoevaluați după ceea ați reușit să fiți din momentul scrierii și până în prezent?
Cu siguranță că dacă aveam una deja, acest articol ar fi fost un update al dezvoltării personale care m-ar fi ajutat să îmi văd viața poate cu alți ochi. Cu ceea ce am fost și ce urmează să fie. Cea din trecut și cea din viitor care e din momentul prezent de fapt.
Cu toții ar trebui să avem un jurnal, nu neapărat un blog, în care să scriem public bibliografia noastră, pentru că ne va ajuta să ne cunoaștem mai bine, să vedem ce lipsuri sau plusuri avem, să ne dăm seama unde ne poziționăm în societate, pe lista angajaților, între prieteni, în ierarhia studiilor și proiectelor din care am făcut parte, să cântărim ce ne trage în jos și de ce am avea nevoie să creștem atât pe plan de carieră, cât și pe plan emoțional și personal.
Ideea mi-a venit odată cu proba a patra din cadrul competiției Superblog 2024, ediția de toamnă, în care sponsorul Ziaja România, să ne cunoască personalitățile, și nu doar numele, a decis să ne asociem produselor din gama Coconut & Orange vibes pentru a ne ajuta mai mult în descrierea felului nostru de a fi în realitatea de zi cu zi.
Având în vedere că această gamă e compusă din 8 produse, o să punctez în acest articol tot 8 descrieri de-ale mele pentru a mă cunoaște mai bine eu pe mine în primul rând, ca mai apoi, voi pe mine.
Revigorantă, aducând în viața lor un plus de bucurie cu modul meu de a fi; glumeață, zâmbitoare, prietenoasă, cu energie pozitivă oricând și la orice oră. Frumos mirositoare. Folosesc parfum în păr, după ureche, la încheietura mâinii și creme parfumate de mâini și pentru corp în fiecare zi, de mai multe ori pe zi chiar. Cine nu ar vrea să stea în jurul unei astfel de persoane care nu trece neobservată?!
Îmi place să am un aspect curat per total. Mă spăl în fiecare zi pe păr, deoarece părul gras nu este după părerea mea un pretext să stai cu părul nespălat ca să nu riști să ți se îngrașe părul și mai tare decât se îngrașă deja. Acest aspect îl observ la foarte multe fete frumoase din jurul meu și nu e o alternativă atrăgătoare. Îmi pare rău pentru ele că nu țin la acest aspect atât de vizibil și atât de inestectic. La mine a devenit o obișnuință spălatul pe păr în fiecare zi, indiferent cât de târzie e ora, înainte de culcare respect cu sfințenie rutina de îngrijire, începând cu spălatul în general, nu numai pe cap. Șamponul cu arome de nucă de cocos și floare de portocal de la Ziajna, vegan cu 98% ingrediente naturale, îmi lasă părul voluminos chiar dacă în descriere nu specifică asta, și foarte curat.
Balsam pe suflet sunt când cineva are nevoie de ajutorul meu. Sunt un umăr de sprijin pentru cei care îmi cer ajutorul. Mă las pe mine să fac fericiți pe ceilalți. Asta mă face pe mine să fiu fericită și simt că acesta este scopul meu în viață. Mă bazez pe univers când ajut, și tot pe el când va întoarce binele spre mine.
Nu aștept să mi se facă bine, ca mai apoi să fac și eu. Eu fac bine pentru că așa simt. Nu stau să mă gândesc dacă și cu parcă se plimbau pe-o barcă. Cum balsamul de păr Ziajna cu aromă de cocos și 97% ingrediente naturale face părul mătăsos și strălucitor, așa cum și eu încerc să fiu în viața oamenilor. O rază de soare care aduce mângâiere atunci când au cea mai mare nevoie.
Folosind scrub-ul și spuma 2 în 1 Ziajna cu aromă de cocos cu 94% ingrediente naturale, curăț nu doar impuritățile și pielea moartă de pe corp, curăt totodată și energia negativă acumulată în corp de la oamenii din jurul meu. Sunt eu o persoană pozitivă, dar nu sunt plăcută de toată lumea și e normal asta știu, dar e imposibil să nu absorbi din energia aceea negativă care pluteștein aer.
Nu mă plâng niciodată. Am puterea să mă refac singură. Îmi umplu timpul liber cu ritualuri de frumusețe, rugăciune, uitându-mă la filme comice, citind, făcând activități sportive alături de băiețelul meu în aer liber, îndepărtându-mă cât mai mult de cele rele și ținându-mi mintea mereu ocupată.
Port machiaj zilnic când merg la muncă. Dimineața am nevoie de 45 de minute fix ca să ies pe ușă, dintre care 30 de minute le petrec în baie, unde: mă spăl pe dinți și pe față, îmi dau crema pentru față Ziajna cu aromă de nucă de cocos și 92% ingrediente naturale, îmi dau repede sprâncenele crețe cu un gel de laminare, îmi pudrez fața cu o pudră matifiantă pentru a estompa sebumul care apare pe parcursul zilei, un pic de blush în obraji, un pic de mascara pe gene, iar la sfârșit aplic balsamul de buze Ziajna tot cu aromă de cocos, pe care îl port în geantă peste tot cu mine pentru reaplicare și pentru hidratarea buzelor mele, permanent uscate.
Gelul de duș Ziajna cu arome de flori de portocal și nucă de cocos folosit după o zi lungă, seara îmi dă refresh și lasă urme de parfum pe piele și pijamale. Este noul meu miros de ‘miroase a mami’, cum spune băiețelul meu. Îmi miroase perna tot timpul când îi e dor de mine și îl alină până vin eu de la muncă.
Am ajuns și la al optulea produs, ultimul dar nu cel din urmă, și anume la mousse-ul pentru corp Ziajna cu arome de flori de portocal și nucă de cocos, cu 95% ingrediente naturale.
În serile libere în care am timp pentru corpul meu, îmi place să îl răsfăț cu tot felul de măști, mousse-uri, băi în cadă cu diferite săruri pentru destresare, catifelare și relaxare. Țin mult la felul cum arăt și mă simt. Păstrez un echilibru între cele două pentru a putea transmite acea energie pozitivă de care vorbeam mai sus.
Această mică descriere a mea sper că va făcut să mă cunoașteți un pic mai bine.
Știți cum se zice: o viață stai cu un om alături și tot ajungi să nu îl/o recunoști, de parcă ar fi tranpus în altă persoană!
Hai, că nu a fost așa dificil să mă descriu. Dați-mi timp să mă descopăr și voi mai scrie despre mine.
Lăsați un comentariu cu ceea ce sunteți voi pentru mine.
Hai, să facem cunoștință!
Acest articol a fost scris în cadrul competiției Superblog 2024, ediția de toamnă!
Scriu eu acum, scriu, însă viitorul nu sună bine. Vine inteligența artificială și va scrie în locul meu. Dă de pământ cu sentimentele și trage de păr experiențele unui om ca toți oamenii, cu suflet.
Ce o să se întâmple oare cu noi scriitorii? Va trebui să ne batem cu creierul unui robot plin cu toate informațiile din toate domeniile.
Nu ai cum să concurezi cu așa ceva indiferent de cât de mult o negăm la momentul actual. Ea există, și e în proces de dezvolatare. Dacă reușesc să ne fure și emoțiile noastre, trăirile, amintirile, tresăririle, reacțiile, nervozitatea, frustrările, dragostea atunci eu îmi pun stiloul pe birou, închid clapeta laptopului, sting lumina și așa va și rămâne.
Nu vreau să fac parte din scriitorii care se folosesc de AI pentru a șterne niște rânduri reci ca gheața și clare ca ceața. Vreau să îmi scriu gândurile zilei după percepția pe care mi-am creat-o în momentul acela, ca peste ani să văd o evoluție a mea ca scriitor.
Dar care viitor?
Nu o să mai comandăm cărți de la Editura NICULESCU, nu o să mai cumpărăm cărți fizice din librării, o să zburăm după fluturi acultând audiobook, precum ‘Vânătorii de zmei’, și o să citim e-book – uri scrise de AI.
Timpul de scriere și documentare a unui autor real, uman, cu suflet bun, rău, trist sau fericit, este imens față de ceea ce AI poate scoate în câteva secunde. O carte bună se scrie în 4 – 5 ani, carte la care nu participă doar autorul, ci și oameni din jurul său, oameni de știință care trebuie să îi explice cum se pornește o rachetă, muzeografi care să împărtășească istoria locurilor și clădirilor, și multe altele, mixate cu experiențe din viața reală prin care trecem cu toții.
Vor fi afectate toate domeniile în care noi oamenii activăm în momentul acesta. Deja ne ‘ajută’, cine folosește, eu nu, în corectarea și redactarea articolelor, pentru a fi ‘perfect’ totul. Sunt de acord să tindem spre perfecțiune, dar ea există pentru a ne motiva să o atingem, nu să fim perfecți.
La cât de supărată sunt eu astăzi pe AI, atât de bune prietene o să devenim odată ce o să fiu nevoită să o folosesc în viitor pentru a ține pasul cu trend – ul.
Locurile de muncă sunt în permanentă schimbare, universitățile rămân în urmă cu updatarea cursurilor, online – ul ne ia cu asalt și afacerile vor merge de la distanță.
Măsurarea spațiului și a timpului se vor întâmpla în alte condiții, respectând cu totul și cu totul alte norme; vor funcționa în ritmul algoritmilo cu strategii bine puse la punct cu actualitatea.
O fi bine sau rău, noi ne vom adapta. Eu cred în schimbări și încurajez învățatul fără întrerupere. Toată viața trebuie să învățăm dacă vrem să evoluăm. Se vorbește mult de ieșitul din zona de confort.
Zona de confort e periculoasă.
Inteligența artificială versus inteligenșa umană ies la război.
La luptă!
Acest articol reprezintă proba cu numărul 2 din cadrul competiției Superblog 2024, ediția de toamnă!
Nu există toamnă sau primăvară de câțiva ani încoace, în care să nu mă las ispitită de regulile, premiile și mai ales conexiunile cu oamenii din care competiția Superblog este alcătuită, și să nu mă apuc să fac ceea ce îmi place cel mai mult pe lumea asta, aceea de a SCRIE.
Povești realiste sau imaginare, pudrate cu parfum proaspăt de flori sau frunze uscate, inspirate de ceea ce mă înconjoară conturate după mediul înconjurător format din oameni și valul de emoții cu care aceștia vin și pleacă din viața mea.
Cu un bagaj de emoții în suflet și un compex de idei în minte, aștern în cuvinte pe ecranul cu lumină albastră, gânduri de nicăieri, stânse cu grijă de subconșientul conștient.
Sponsorii competiției aduc cu ei produse de combatere a imaginației, și ‘muzica’; rolul meu fiind cel de a compune un întreg unic, care să transmită ceea ce i se spune în cerința probei, și care să vină cu un adaos personal, picant și sensibil, ca în final să transmită mesajul dorit și stabilit de către aceștia încă de la bun început.
Ești la început de drum în ale blogului, vrei să înveți de la cei mai buni, ai sau nu direcție în ale scrisului, vino în cadrul Superblog ediția de toamnă 2024 să te descoperi pe tine în primul rând?!
An de an, mă înregistrez cu drag în competiție. Mă transform într-un învățăcel gata să scrie pentru locul unu. Învățată din școală cu spiritul competiției, aici e locul în care mai pot face asta încă inocent, ca atunci când eram copil.
Cu acest articol, dau startul articolelor din toamna aceasta, așa că dragii mei cititori, țineți aproape, mâine, 1 octombrie, va fi lansată prima probă Superblog!!!!!!!
Anunț pentru organizatori!
-Anul acesta voi putea ajunge la gala Superblog și abia astept să vă cunosc personal!-
Perioada pandemică a educat pe marea majoritate în privința protejării împotriva bacteriilor și a virusurilor, practica fiind cel mai bun mod de învățare și înțelegere a fenomenului fierbinte atât de controversat și marcant din toate punctele de vedere.
Vă aduceți aminte dezinfectantul de la intrarea în orice magazin, masca la gură, cozile interminabile la care trebuia să – ți aștepți rândul pentru a intra în orice instituție publică, fie ea farmacie, fie el magazin de cartier, toate erau restricționate de un anumit număr de oameni și pe care toată lumea îl respecta cu sfințenie.
Medicaleshop.ro
Reprezintă sursa principală ce pune spre vânzare, importă și comercializează echipamente de protecție, strict companii și instituții.
Obligatorii în organizațiile cu grad ridicat de contaminare cu microorganisme & cu expunere la diverse substanțe periculoase.
Grijă și protecție
În primul rând boala se transmite atunci când grija față de transmitere este înțeleasă greșit, estimând noi dacă e contagioasă sau ba, dacă e periculoasă sau nu, dacă merită să ne mai protejăm într – un mediu atât de infectat deja, dacă, dacă și iar dacă!
Nu vă spun că mie personal mirosul de spital îmi dă senzația de greață și mă învăluie o amețeală pe care nu pot să o explic în cuvinte. Am o teamă permanentă până ies afară din incintă la aer curat. Spațiul îmi lasă impresia că tot ce ating este infectat, în ciuda mănușilor, botoșilor, măștii pe care le primesc încă de la intrare cu scopul de mă proteja. Simt că nimic nu e suficient de bun astfel încât să mă facă să mă relaxez într – un astfel de mediu populat, în marea majoritate format dintr – un mix de oameni care suferă de fel și fel de boli contagioase.
Produse cu numeroase licitații câștigate în sistemul SEAP
Foarte multe instituții publice ca școli, săli de sport, spitale sau primării optează pentru produsele de protecție de mai bine de 20 de ani de când sunt pe piață.
Produsele se împart în consumabile medicale ( mănuși chirurgicale, seringi de unică folosință, plasturi, branule etc. ), consumabile pentru laborator ( eprubete, sisteme de recoltare, saci pericol biologic, etc. ), articole de unică folosință ( halate de protecție, huse din material nețesut, bonete, etc. ), articole din hârtie ( cearceaf din hârtie, role prosop din hârtie, aleze, etc. ) și dezinfectanți medicali.
Publicul țintă ale consumabilelor medicale îl reprezintă cabinetele medicale private, spitale, saloanele de înfrumusețare, ONG – urile, centre spa, săli de fitness, unități sanitare de ambulatoriu, centre de prim – ajutor și așa mai departe, absolut necesare și obligatorii pentru a stopa transmiterea de la boli de la pacient la angajat, de la angajat la membru de familie, iar lanțul ororii poate continua ca într – un cerc vicios care nu poate fi oprit numaidecât respectând regulile de protecție sanitară din cadrul fiecărei organizații în parte.
Angajament și responsabilitate
După cum vedeți când mergem în astfel de organizații trebuie să primim produse de igienă, produse de unică folosință, strictul necesar până la urmă, în funcție de serviciul prestat.
Iar dacă nu le primim, să le cerem. Odată informați despre condițiile în care trebuie să se desfășoare serviciul pentru care am venit, toată lumea trebuie să – și înțeleagă rolul pe care îl are de la venire până la plecare.
Noi suntem responsabili față de corpul nostru alegând servicii non – invazive și cabinete dotate cu produse de calitate, iar instituția asumându – și angajamentul asupra pacientului / clientului respectând normele impuse în contractul semnat.
Trebuie să conștientizăm importanța protecției și a produselor cu caracter sanitar, astfel încât să ne apară în gând instantaneu, să le cerem dacă nu sunt de găsit pe nicăieri, fără a ne simți stânjeniți. Fiind obligatorii, o să le primim dacă arătăm interes. Asta înseamnă că suntem informați. Educați.
Aici va avea loc o schimbare de mentalitate de ambele părți. Cei din instituții se vor asigura de toate cele necesare pentru a evita situațiile penibile, iar ceilalți se vor bucura de un serviciu complet și sigur, așa cum e normal să se întâmple în secolul în care ne aflăm.
Acest articol a fost scris în cadrul competiției Spring SuperBlog 2024!
Andreea Simona Zlatan 