#superblog2026 – Andreea Simona Zlatan

Acasă la părinți este locul în care redevin fetița simplă de la țară, sinceră cu ea însăși în primul rând, fără măști, fără make-up și haine asortate, fără griji cotidiene și grabă în toate cele.

Stau.

Cu ochii în tavanul cu grinzi vopsite gri, mă imaginez pe când eram copil și priveam la el visând la cum va fi când sunt mare. Ce sentiment plin de entuziasm totodată, și trist pe de altă parte. Mă gândesc la cât de repede a trecut timpul, și ce emoții mă inundă. E o energie pe care nu o resimt indiferent de unde m-aș afla pe planetă. După 14 ani de locuit în Danemarca și 32 de țări vizitate la activ, confirm spusele cu mâna pe inima mea de româncă get – beget.

Mă gândesc: câte lipsuri!

Nu baie, nu tu cablu tv, apă curentă nici vorbă. Prispa din lemn verde a fost călcată de multe generații până a venit rândul să ne găzduiască pe noi: mama, tata, fratele mai mare și eu. Mutați din Vaslui, după ce fabricile s-au închis, a oferit o plasă de siguranță familiei noastre, plasă pe care părinții mei au vazut-o ca cea mai bună soluție în momentul respectiv.

Doamne, câte amintiri frumoase am la țară, și cu ce cultură generală am plecat în viață de acolo. A fost cea mai bună decizie în ceea ce ne privește pe noi copiii, dacă ne gândim la educație, mâncare sănătoasă, aer curat, statul în soare fără tot felul de creme toxice care se recomandă acum, bând apă proaspătă și rece de la cișmea, un mod de viață normal pe care îl căutăm tot mai mulți dintre noi, generația asta de 30+.

Dacă a fost o perioadă când lumea vindea de la țară tot și se mutau la oraș. Acum tendința e să ai și la țară și la oraș o locuință. Posibilitatea uriașă de a lucra de acasă e rai în viața unui om dacă știe cum să profite de ea. Iar, eu sunt unul dintre aceea.

Nu din întâmplare sunt acasă la părinți. Ci pentru că vreau să o renovez. În niciun caz pentru a o vinde, ci să locuiesc în ea când simt nevoia să mă încarc cu energie pozitivă. Vă recomand să vă găsiți un loc care vă încarcă energetic cu bunăstare și să vă faceți rai din el.

Iarna e mai ușor să locuiești la apartament în oraș, fiind un trai mult mai facil față de locuitul la casă într-un sat, unde ești un pic mai izolat când vine vorba de urgențe provocate de dezastre naturale, drumuri înzăpezite și lipsă de personal. Încălzirea casei constă în facerea focului în sobă, pentru care trebuie să pregătești lemne din timp pentru această perioadă.

Proiectul: Casa părintească nu se vinde

Obiectivul pentru următoarele luni este să termin de renovat casa părintească cu ajutorul celor de la Depozit virtual care mă vor consilia pe tot parcursul proiectului cu tot ce ține de îndeplinirea acestui vis.

Cunoștințele mele în ale construcțiilor sunt zero, și era necesar să găsesc un ajutor în acest domeniu pentru a evita toate extra-urile care vor apărea pe parcurs: extra cost, timp pierdut extra, materiale extra cu depozitat extra cu tot, muncitori extra, etc.; cât și minusurile: îmbinarea nepotrivită a materialelor, să nu iasă ceea ce mi-am propus și aici mă refer la aspect și calitate, muncitorii să nu înțeleagă stilul pe care eu îl caut, șansele de a eșua pe toate planurile sa fie mari spre reale.

Așa că, merg pe mâini sigure ghidată de un consultant profesionist și dedicat, având parte de consultanță în construcții gratuită, un motiv în plus să îi aleg cu încredere. Nu are cum să iasă ceva prost atâta timp cât sunt direcționată și corectată în timp real, în fiecare etapă a proiectului.

Dragile mele femei și fete creative, nu vă fie frică de astfel de proiecte în construcții, un domeniu străin nouă. Calcule multe, cunoștințe de ultimă oră în ceea ce privește materialele și prețurile aferente, negocierile, condițiile de lucru anevoioase.

Un antreprenor de succes, trebuie să aibă oameni cheie în structura organizațională pentru a fi o companie de succes. Secretul e să pună oamenii potriviți pe pozițiile care le scot calitățile în evidență, să reprezinte și să construiască în structura, o bază esențială crizelor care pot apărea și menținerea rezultatelor în consecință.

Nu, casa părintească nu se vinde. Oriunde s-ar afla ea și oricât de greu vă este să ajungeți la ea. Oricâte întâmplări fericite sau mai puțin fericite ați avut parte în ea. Este locul care vă reamintește de unde ați pornit în viață și fiți recunoscători pentru ce v-a oferit atunci.

Poate că e timpul să dați din puținul vostru înapoi. Așa funcționează universul, nu-i așa?

Acest articol a fost scris în cadrul competiției Superblog 2026 ediția de primăvară!

Vă scriu înconjurată de atomi din plastilină conectați prin scobitori ,formând reacții chimice ca H2O și CO2 și amețită de la mirosul de vanilie și portocală din compoziția proaspăt pusă în cuptor, mirosul pe care mama îl provoacă de fiecare dată când vine în vizită la noi.

Plăcinta cu branză proaspătă de vaci e vedeta și eu vreau să scriu despre momentele astea petrecută împreună, cu părinții noștri buni și frumoși care vor deveni amintiri așa cum și formatul biluțelor din plastilină alături de fiul meu, mirosul de plăcintă și toate râsetele gălăgioase pentru vecini, vor dispărea.

Dis – de – dimineață, am ieșit în parcul IOR la mișcare. Eu cu Carol ne-am băgat la un fotbal, iar buni a luat-o la o tură de lac scrutând razele soarelui cu dinți ce reflectau asupra apei.

În sfârșit e martie!

Zilele lungi și luminoase au ajuns și la noi, și parcă abia ieșiți din iarnă, suntem mai conștienți de timpul scurt pe care îl avem la dispoziție. Neterminatele treburi le organizăm mai conștient astfel încât să profităm de statul afară și petrecut cât mai mult timp împreună cu familia și prietenii.

Pauză de ‘publicitate’.

Carol tocmai mă cheamă să ne jucăm ‘Nu te supăra frate’, și nu acceptă un refuz, mai ales că mi-a atras atenția că stau la laptop de ceva timp, semn că mă aștepta să termin fără ca el să mă deranjeze. Însă răbdarea are și ea nunțele ei, iar el o manifestă foarte sâcâitor așa că mă ducccc!!!!!!

Mama participă și ea la joc. Cât se marinează pulpele de pui, poate să facă și ea o pauză bine meritată. Plăcinta stă la căldură în cuptor. Totul pare sub control.

Să înceapă jocul, zic!

TRANSAVIA de 35 de ani și până în prezent ne oferă siguranța că produsele de carne sunt din păsări crescute cu grâne din culturi proprii, fără hormoni de creștere, astfel să spulbere gândirea aceea negativa cum că produsele aflate pe piață nu se compară cu cele de la țară crescute libere , cu iarba și fără agenți de creștere.

Pulpele de pui Fragedo de la TRANSAVIA se aseamănă cu carnea de pui crescut la țară. Prăjite și apoi marinate în sos de roșii cherry dulci cu mămăliguță, cum numai mama știe să le facă; fragede, aromate chir și fără a folosi condimente sofisticate, altfel nu ar mai ieși gustul din copilărie pe care eu îl caut în general în orice mâncare care se vrea a fi tradițional românească.

Preparatul pe care îl mâncam când eram mică și fără griji de om mare, e un gust autentic. După multe ore de stat afară și în frig, după lungile ture de săniuș, intram în casă, unde mirosea cum începe să miroasă acum. Aproape că nu mă mai pot concentra la scris. Mă tot uit spre ea, mă foiesc în scaun. Nu știu dacă să încep cu plăcinta, ori să mai scriu câteva paragrafe în articol până e gata ostropelul, așa cum i se zice la noi în Moldova.

Astăzi vreau să guste și băiatul meu Carol, din mâncarea mea preferată pe când eram ca el, și să mă vadă cu imaginația lui, de ce bucurii simple am avut parte și cât de bine e să o simți pe mama ta chiar și preț de câteva secunde, de o vârstă cu tine. Carol în vârtsă de 6 ani, a realizat ceva astăzi. Că am fost și eu copil. Că și eu am fost certată de buni când nu voiam să fac ce spune ea, fiindcă eram prea ocupată cu joaca din drum alături de prietenii mei. A început să aibă tot felul de curiozități despre copilăria mea la țară, care e total diferită de cea a lui.

Nu am avut parte de lecții extrașcolare, cum ar fi înot, fotbal sau limba engleză, însă am învățat să cânt la vioară și să fac dansuri populare, la orchestra din sat, în căminul cultural din Viișoara. Mă agățam de ceea ce ne oferea școala. Acolo se întâmpla toată magia pentru mine.

La televizor aveam TVR1 și moldoveni, unde urmăream campionate mondiale de fotbal o dată la 4 ani, iarna era campionatul de patinaj artistic, iar sâmbăta seara ne strângeam toată familia la Telenciclopedia, urmată de emisiunea ‘Surprize, surprize’ cu Andreea Marin.

Oh, ce vremuri frumoase și simple.

Dar drept să spun, sunt foarte atentă ce activități formează copilăria lui Carol acum. I-am făcut un program cu cele necesare unui corp și o minte sănătoase. Vreau să aibă o dezvoltare armonioasă și plină de amintiri amuzante în care eu, părintele, să fiu mai prezent decât au fost părinții mei lângă mine.

Să petreacă timp și cu bunicii. Să guste din mâncărurile cu care eu am crescut, să își formeze o bază de valori sănătoase și frică de Dumnezeu pentru a depăși orice obstacol apărut în cale.

– La masă!!!!!! strigă, mama.

Nu înainte de a rosti un mesaj de mulțumire pentru bucatele de pe masă și pentru mâinile magice ale bunicii cu care a muncit o viață întreagă să ne fie bine împreună și să ne țină aproape de sufletul ei.

Vă las, și cu poze și cu articolul. Sper că și voi să conștienizați că viața e scurtă și că trebuie să ne-o planificăm astfel încât să nu stagnăm, să facem cât mai multă mișcare în aer liber, să socializăm cât mai mult și să îi ținem aproape pe mebrii familiei, pentru că ei înainte de ceilalți sunt puterea noastră de a merge mai departe de fiecare dată.