Cred că organizația în care ne naștem și ne formăm ca adulți este locul de unde pleacă pasiunile noastre, încep visele și în final se termină cu realizările noastre. Implementate încă din copilărie este imposibil să nu ne dăm cu capul de ele oricâte obstacole ne-ar pune destinul și prin oricâte încercări ne-ar aduce viața. Odată și odată o să ajungem de unde am plecat. De la prima dorință împlinită până la trăind visul cu ochii. Pentru că asta ne e chemarea și asta e ce noi vom da mai departe urmașilor noștri.
Dacă s-a citit mult în familie, iar duminica reprezenta ziua de relaxare vizionând un film acasă sau la cinema, acum fără să vrei ai aceleași obiceiuri cu familia ta nou creată. Puterea exemplului va induce cu atâta ușurință înclinarea spre cultură copiilor tăi, fiind o reușită atât pentru societate, cât și pentru tine ca părinte. Ai reușit cu efort minim să le dezvolți spiritul cunoașterii, iar mână în mână cu rutina, rezultatul va fi peste așteptări.
Activitățile precum sportul, participarea la spectacole, ascultând un anumit gen de muzică, lecțiile de muzică și dans, mersul la teatru și film, sunt experiențe ce rămân în subcoștient și transformate în acțiuni conștiente în anumite momente ale vieții, formând astfel caracterul și personalitatea persoanelor.
Îmi amintesc de mama când citea în fiecare seară câteva pagini de criminalistică, iar eu o întrebam curioasă fiind, ce s-a mai întâmplat în cuprins. După ce ne-am mutat la țară, nici vorbă de mers la cinema, și mă mulțumeam cu ce difuzau TVR1 și niște canale prinse ilegal de la moldoveni. Nu pot să mă laud cu filme prea multe vizionate la activ pe vremea aceea. Singura evadare a mea era școala cu tot ce pachetul. O scurtă descriere a ceea ce a însemnat copilărie pentru mine și ce m-a format ca om în aceeași măsură ar suna cam așa: ” Școala era grădina raiului. Cu dascălii ca niște zei și colegi ca niște îngeri. Dădeam viață personajelor lui Calargiale. Am prezentat și participat la ,,Ploaia steluțelor” realizată la noi în clasă. Am mers 3 kilometri pe jos să câștigăm un meci de handbal. Iubeam toate materiile. Era magie în aer, vă spun. Vacanța se rezuma la dansuri populare și repetițiile de vioară urmate de spectacole în toate colțurile țării. Filmul ” Sunset beach ” era ora adunării în casă. Liniște și pace în mahala. Bineînțeles după ce temele și ghizdanul erau puse la punct pentru a doua zi, ieșitul la joacă reprezenta aeriseala creierului care avea nevoie și el de o pauză binemeritată. ”
Din pricina asta, în prezent prefer cărțile mai mult decât filmele. Cărțile ecranizate nu pot reda gândurile personajelor, care sunt sarea și piperul. Se sar multe părți importante și mă transform în regizorul care ar face așa sau altfel. Mai bine mă uit la filme care nu sunt inspirate dintr-o carte. Iar asta nu înseamnă că voi da doar dragostea pentru cărți mai departe copiilor mei. Ci le voi oferi câte puțin din valorile enumerate de mai sus. Să aibă o retină obișnuită și un nas format cu mediul cultural, și să aibă puterea de a alege ce-i mai bun din tot ce li s-a oferit ca exemplu până o să ajungă adulți.
Da, merg cu ei la cinema. Și cu soțul. Mergem la tot ce apare nou și e potrivit pentru vărstele noastre. Merg și pentru MINE. Am un gol ce trebuie umplut din copilărie. Sunt abia la jumătate. Sursa de inspirație în ceea ce privește filmele o găsesc aici. Chiar am programat o ieșire în familie la cinema pe 23 decembrie 2022 când se lansează filmul – ” Lilu, lilu crocodilu‘ ”.
Până atunci însă, avem tot felul de activități împreună. Vizităm locuri cu istorie, gătim, ne bucurăm de atmosfera de Crăciun din oraș, reinventăm timpul de calitate și îl construim împreună pentru a avea un trecut memorabil și un viitor pe măsura a ceea ce facem în prezent, respectiv trecut.
Tu cum petreci timpul în familie? Răsfoind sau vizionând? Călătorind sau toate rând pe rând?
Acest articol a fost scris în cadrul competiției Superblog 2022, ediția de toamnă!
Andreea Simona Zlatan 