Cu mama, în vizită

Vă scriu înconjurată de atomi din plastilină conectați prin scobitori ,formând reacții chimice ca H2O și CO2 și amețită de la mirosul de vanilie și portocală din compoziția proaspăt pusă în cuptor, mirosul pe care mama îl provoacă de fiecare dată când vine în vizită la noi.

Plăcinta cu branză proaspătă de vaci e vedeta și eu vreau să scriu despre momentele astea petrecută împreună, cu părinții noștri buni și frumoși care vor deveni amintiri așa cum și formatul biluțelor din plastilină alături de fiul meu, mirosul de plăcintă și toate râsetele gălăgioase pentru vecini, vor dispărea.

Dis – de – dimineață, am ieșit în parcul IOR la mișcare. Eu cu Carol ne-am băgat la un fotbal, iar buni a luat-o la o tură de lac scrutând razele soarelui cu dinți ce reflectau asupra apei.

În sfârșit e martie!

Zilele lungi și luminoase au ajuns și la noi, și parcă abia ieșiți din iarnă, suntem mai conștienți de timpul scurt pe care îl avem la dispoziție. Neterminatele treburi le organizăm mai conștient astfel încât să profităm de statul afară și petrecut cât mai mult timp împreună cu familia și prietenii.

Pauză de ‘publicitate’.

Carol tocmai mă cheamă să ne jucăm ‘Nu te supăra frate’, și nu acceptă un refuz, mai ales că mi-a atras atenția că stau la laptop de ceva timp, semn că mă aștepta să termin fără ca el să mă deranjeze. Însă răbdarea are și ea nunțele ei, iar el o manifestă foarte sâcâitor așa că mă ducccc!!!!!!

Mama participă și ea la joc. Cât se marinează pulpele de pui, poate să facă și ea o pauză bine meritată. Plăcinta stă la căldură în cuptor. Totul pare sub control.

Să înceapă jocul, zic!

TRANSAVIA de 35 de ani și până în prezent ne oferă siguranța că produsele de carne sunt din păsări crescute cu grâne din culturi proprii, fără hormoni de creștere, astfel să spulbere gândirea aceea negativa cum că produsele aflate pe piață nu se compară cu cele de la țară crescute libere , cu iarba și fără agenți de creștere.

Pulpele de pui Fragedo de la TRANSAVIA se aseamănă cu carnea de pui crescut la țară. Prăjite și apoi marinate în sos de roșii cherry dulci cu mămăliguță, cum numai mama știe să le facă; fragede, aromate chir și fără a folosi condimente sofisticate, altfel nu ar mai ieși gustul din copilărie pe care eu îl caut în general în orice mâncare care se vrea a fi tradițional românească.

Preparatul pe care îl mâncam când eram mică și fără griji de om mare, e un gust autentic. După multe ore de stat afară și în frig, după lungile ture de săniuș, intram în casă, unde mirosea cum începe să miroasă acum. Aproape că nu mă mai pot concentra la scris. Mă tot uit spre ea, mă foiesc în scaun. Nu știu dacă să încep cu plăcinta, ori să mai scriu câteva paragrafe în articol până e gata ostropelul, așa cum i se zice la noi în Moldova.

Astăzi vreau să guste și băiatul meu Carol, din mâncarea mea preferată pe când eram ca el, și să mă vadă cu imaginația lui, de ce bucurii simple am avut parte și cât de bine e să o simți pe mama ta chiar și preț de câteva secunde, de o vârstă cu tine. Carol în vârtsă de 6 ani, a realizat ceva astăzi. Că am fost și eu copil. Că și eu am fost certată de buni când nu voiam să fac ce spune ea, fiindcă eram prea ocupată cu joaca din drum alături de prietenii mei. A început să aibă tot felul de curiozități despre copilăria mea la țară, care e total diferită de cea a lui.

Nu am avut parte de lecții extrașcolare, cum ar fi înot, fotbal sau limba engleză, însă am învățat să cânt la vioară și să fac dansuri populare, la orchestra din sat, în căminul cultural din Viișoara. Mă agățam de ceea ce ne oferea școala. Acolo se întâmpla toată magia pentru mine.

La televizor aveam TVR1 și moldoveni, unde urmăream campionate mondiale de fotbal o dată la 4 ani, iarna era campionatul de patinaj artistic, iar sâmbăta seara ne strângeam toată familia la Telenciclopedia, urmată de emisiunea ‘Surprize, surprize’ cu Andreea Marin.

Oh, ce vremuri frumoase și simple.

Dar drept să spun, sunt foarte atentă ce activități formează copilăria lui Carol acum. I-am făcut un program cu cele necesare unui corp și o minte sănătoase. Vreau să aibă o dezvoltare armonioasă și plină de amintiri amuzante în care eu, părintele, să fiu mai prezent decât au fost părinții mei lângă mine.

Să petreacă timp și cu bunicii. Să guste din mâncărurile cu care eu am crescut, să își formeze o bază de valori sănătoase și frică de Dumnezeu pentru a depăși orice obstacol apărut în cale.

– La masă!!!!!! strigă, mama.

Nu înainte de a rosti un mesaj de mulțumire pentru bucatele de pe masă și pentru mâinile magice ale bunicii cu care a muncit o viață întreagă să ne fie bine împreună și să ne țină aproape de sufletul ei.

Vă las, și cu poze și cu articolul. Sper că și voi să conștienizați că viața e scurtă și că trebuie să ne-o planificăm astfel încât să nu stagnăm, să facem cât mai multă mișcare în aer liber, să socializăm cât mai mult și să îi ținem aproape pe mebrii familiei, pentru că ei înainte de ceilalți sunt puterea noastră de a merge mai departe de fiecare dată.