Nu există gospodină care să nu o fi dat în bară cu cel mai râvnit și nelipsit preparat din perioada sărbătorilor pascale sau de Crăciun, cozonacul. Ba nu e dulce, ba e ars, ba e necrescut, ba e necopt, și lista poate continua la nesfârșit pentru că nu există româncă să nu fi încercat măcar o dată cozonacul ¨cea mai eșuată rețetă națională ¨, și suntem câteva milioane.
Mie personal, niciodată nu îmi iese la fel. Poate că de fiecare dată încerc altă rețetă. Ghidându – mă după titlu, îmi pare o rețetă pentru începători la prima vedere, pentru că da, și după ani de făcut cozonac mă consider tot începătoare; parcă nu reușesc să trec mai departe; luându – mă după rezultatul obținut, se pare că fac aceleași greșeli; indiferent de rețete, cozonacul iese necrescut și urât; măcar de mi – aș da seama care sunt acelea, să nu mă mai repet. Mie îmi place să fiu creativă și în bucătărie, și adaug câte ceva de la mine întotdeauna, știți cum se zice, secretul bucătarului. Să fie oare asta greșeala?! Tot ce e posibil.
Dar nu, nu mă dau bătută nici anul acesta. Cum nici celelelate milioane de bucătărese. O să găsim noi ac de cojocul lui; păi ne face pe noi un cozonac?! De data asta o să îmi notez greșelile, pardon, pașii, ca la final să îmi dau seama unde am greșit. Este cineva care a reușit într – un final? Să lase un comentariu cu poza. Sigur o ai, știu, te simt…păi o singură dată în viață îți iese. Trebuie musai trecut în calendar marele eveniment, iar poza pusă în ramă. Cel puțin eu așa o să fac. O să chem toată familia la masă fără excepție. Nu se știe dacă vor mai prinde ocazia.
Ce rețetă ați ales anul acesta dragilor? Pe cea fără frământare? Aia pare cea mai ușoară la prima vedere, așa – i? Nu mai frământați de vă iau toate apele, cu riscul să spargeți lighenașul de câte ori ați dat cu aluatul în el; nu vă mai bateți capul cu cantități mari, ca pe vremea bunicii, când cocea două ture de cuptoare din alea lungi, pline cu păști și cozonaci de ajungea la toata familia când se adunau la sărbători; de luau și acasă, dădeau și vecinilor, doar de unde să mănânce și ei, cu siguranță nu i – a ieșit vecinei cozonacul nici anul ăsta. Știa bunica ce știa. Ea avea ani de experiență; cine știe câte cuptoare au ars în zadar, până să iasă ceva mâncabil de pe mâinile ei. Doar nu ne – am născut niciuna învățată..
Să vă spun cu care rețetă debutez de Paștele ăsta? Spun debutez, pentru că am de gând să exersez cu cantități mici până de Paște, făcând un mic calcul, mai sunt două luni până atunci, deci dacă fac un cozonac pe săptămână, zic eu că marja de eroare va ajunge înainte de sâmbătă seara Învierii, cam la 80 %. Unde greșim de fapt? La rețetă clar nu. Toate știm că o respectăm cu sfințenie, doar că rezultatul nu e cel la care ne așteptăm. Toată baza la mine. Mă apuc eu de acest experiment și o să vă spun dacă l – am găsit. Pe ghinion, cum pe cine?!
Așadar, am ales să fac o rețetă de – a lui șef Bontea de pe canalul său de youtube, rețetă pe care am adaptat – o după criteriile mele. Am umblat un pic la rețetă, pentru că așa sunt eu. Nu îmi place să fiu la fel ca ceilalți. Așa și rețeta mea de cozonac gras va fi după cantitățile dorite și după gustul familiei; dulce, aromat, cu umplutură multă și să sperăm cu un aspect cât de cât armonios.
Bineînțeles, după ce am cotrobăit prin dulap, frigider, cămară și prin ustensile, mi – am dat seama că trebuie să merg la o sesiune de cumpărături online, dar și offline să zic așa. Am făcut o listă cu ingredientele de care am nevoie, pe care i – am plasat – o soțului, iar eu m – am relexat un pic pe magazinul online Dajar România căutând câteva ustensile de bucătărie cu care să completez lista de cumpărături. Produsele se găsesc și în supermarketul în care se va duce soțul, asadar îl trimit cu toată încrederea că se va întoarce acasă cu toate cele necesare. Am ales un spărgător de nuci de la Ambition România, cu care să pregătesc miezurile indispensabile umpluturii mele de cozonac, un set de tacâmuri de 6 persoane pentru masa de Paște și două forme de cozonac aceeași marcă, chiar dacă momentan o să folosesc doar una, în preajma Paștelui voi face doi cozonaci; unul pentru noi, și unul pentru biserică. Produsele le puteți vedea și voi în slide – ul de mai jos. Sursa : Dajar.
Acum că toate – s pe poziții, am dat drumul la treabă.
Partea 1 – Tanti coca
Ingrediente:
- 500g făina albă de grâu
- 200 ml lapte călduț
- 1 plic drojdie uscată de 11 g
- 1 esență de vanilie
- 1 lingură zahăr de vanilie
- 125 g zahăr
- coaja de la o portocală
- 4 gălbenușuri la temperatura camerei
- 50 g unt
- 20 ml ulei
- sare
Am pus în primul rând laptele la microunde să se încălzească; după aceea am adăugat zahărul amestecând continuu în lapte până ce acesta se topește; presar sarea peste gălbenușurile de ou pentru a le da un plus de culoare și dau portocala prin răzătoare; într – un bol încăpător cern făina peste care adaug toate ingredientele, mai putin untul și uleiul; de ultimele două mă ajut la final de frământare, pentru a ajunge la textura potrivită. În maxim 10 minute tanti coca este gata de pus la dospit pentru o oră; când și – a mărit volumul de două ori, am turnat – o pe blatul de lucru și am tăiat – o în două părți egale, după care am întins fiecare parte cu mainile în formă de dreptunghi cu o lungime de tavă; poate vă ajută imaginile de mai jos să vizualizați mai bine reproducerea cuvintelor mele.
Partea 2 – Umplutura
Ingrediente:
- 100 g miez de nucă măcinat
- 80 g zahăr
- 30 g cacao
- 100 g stafide
- 1 esență de rom
- 3 albușuri de ou
Pasul următor este să mixez albușurile cu zahărul până obțin o bezea tare. Apoi cu o spatulă am introdus în ordinea ce urmează: cacaua, esența de rom, miezul de nucă și stafidele ( înmuiate în apă pentru hidtratare circa 10 minute, scurse în prealabil înainte de a fi parte din umplutură, tot 10 minute ). Vedeți în imaginile de mai jos cum trebuie să arate consistența.
Pe cele două dreptunghiuri formate cât de cât simetric, am întins umplutura de la pasul 2, am format două rulouri pe care ulterior le – am împletit și le – am pus în tava unsă bine cu unt pentru încă o jumătate de oră la crescut. Înainte de a băga tava în cuptor, am uns cozonacul bine cu un mix dintr – un gălbenuș de ou și puțin lapte. O poză reprezentativă before și after în slide – ul ce urmează. Cozonacul a stat la funcția fără ventilație, sus și jos, programul de pâine, la 160 de grade pentru o oră și 10 minute. După ce am închis cuptorul, de teamă să nu fie crud, am mai lăsat cozonacul în căldura aceea, în speranța că se coace în continuare. Testul cu scobitoarea nu cred că funcționează la cât de mare a crescut în cuptor; scobitoarea nu e suficient de lungă pentru a – mi da verdictul. Arată bine, e rumenit și miroase a cozonac în toată casa. Totuși îmi fac curaj și mă duc să îl văd mai de – aproape. Mor de curiozitate să văd cum a ieșit. Eu scriu în timp real, v – ati prins nu?!
Gata și prima încercare de cozonac. A trecut ¨testul cu scobitoarea¨. E copt!!!!!!! Bronzat și dulce atât cât mi – am propus. Aspectul e de pălărie, același dintotdeauna. A crescut peste măsura formei. Data viitoare o să fac o cantitate mai mică de tanti coca, să mai lucrez la aspect. Tavă nouă, dimensiuni noi, cantități mai mici sunt detaliile de care voi ține cont săptămâna ce acuși stă să înceapă. Urmează ora de răcire fără a fi scos încă din tavă cozonacul pentru a putea fi dat cu roatele în sus mai ușor și fără a risca să se rupă frumusețea. L – am tăiat frumos în două, precum ați văzut deja în prezentarea de mai sus, i -am făcut două trei poze, și apoi am intrat în el așa cum se cuvine. Chiar dacă era ora 9 seara, nu am putut să mă abțin de la o felie caldă de cozonac. Hmmm…chiar se merită efortul!
Durata acestei rețete de la frământare până la gustare, a fost în jur de 4 ore. Dacă o să încercați rețeta mea, vreau să țineți cont de tipul de cuptor pe care îl aveți și de programele din dotare. De exemplu, în rețeta originală erau 170 de grade cu un timp de coacere de o oră, iar eu am lăsat la 160 de grade tot o oră, plus 10 minute de stat în dogoreala cuptorului, după ce l – am oprit.
Atenție la neatenție! Cu răbdare o să ne iasă perfect. Pe data viitoare!!!!!
Acest articol a fost scris în cadrul competiției Superblog 2021, ediția de primăvară!
Andreea Simona Zlatan 