Circuit maraton Iordania-Umbria-Japonia

Si cand toata lumea imi spune ca sunt norocoasa, pai sunt dom’le!

Cum stateam eu asa cu harta in fata, si ma gandeam ce punct sa marchez de data asta pentru urmatorul material pe care sa-l postez pe blog, hop primesc o notificare cu titlul mare ‘Intra in competitia pentru cel mai tare circuit maraton Iordania-UMBRIA-Japonia’, trimisa de catre cei de la  circuite Christian Tour . Din cate am auzit, astia au cele mai tari circuite; de la exotice la culturale, pelerinaje si servicii care mai de care.

Nu am crezut ca e o coincidenta, ci mi-am imaginat ca astia stiu ca eu ma ocup cu asta si ca mai si scriu pe deasupra experientele mele in ale calatoritului.  Am zis sa aplic, de ce nu?! Orice imi apare in cale eu profit de ocazie, nu o las sa treaca pe langa mine prefacandu-ma ca sunt ocupata. Niciodata nu e prea mult. Timp este berechet, numai ca imi lipseste organizarea uneori.

Ei bine…..acest articol il scriu din avion, ca, ce sa vezi: AM CASTIGAT!!!!!!! Am aplicat, si norocoasa de mine a fost trasa la sorti. Tin neaparat sa va povestesc cum s-a intamplat, pentru ca dupa aceea o sa am o gramada de content de prin locurile pe care urmeaza sa le vizitez. OMG!!!!!!!!! Imi tremura mainile, sunt foarte fericita, entuziasmata si nerabdatoare sa profit de acest cadou minunat pe care l-am primit azi, 1 martie. Si, da, ati auzit bine. Azi l-am primit, si tot azi sunt in avion. Credeti ca ‘maraton’ se referea la circuitul propriu-zis?! Va inselati. Maratonul a inceput abia dupa ce am acceptat challenge-ul si unde am avut 5 ore la dispozitie sa imi fac bagajul, printre care sa-mi anunt prietenii, familia, plus drumul la aeroport si cu toata nebunia de la aeroport. WOW!!!! Am reusit!!!

Am luat logic si pe rand, destinatiile. Am inceput cu Iordania, deorece este prima din circuit pe care va trebui sa o explorez. M-am uitat repede – repede pe detaliile circuitului din dreptul Iordania Experience si iac-asa si bagajul a fost gata intr-un sfert de ora.

In toata forfota asta, am reusit sa gasesc in online cateva poze extraordinare cu locuri sfinte, cu o istorie in spate de mii de ani. In ordine aleatorie, acestea sunt, dupa cum urmeaza: Manastirea Petra, Templul lui Hercule, Amman si nu in ultimul rand, Wadi Rum, Valea Lunii.

 

 

A doua destinatie este despre farmecul Umbriei , destinatie aflata in Italia de data acesta, taram cucerit deja de mine, nu in totalitate bineinteles, insa cu bagajul eram obisnuita deja, asa ca a fost piece of cake in ceea ce il priveste. Intr-un mod aleatoriu, locatiile sunt: Assisi, Vatican si Gubbio. Vaticanul este singurul pe care l-am vizitat as putea spune, insa nu in totalitate. Acum am ocazia sa intru in biserica sixtina, si sunt foarte recunoscatoare pentru acest fapt. Restul ramane un mister, care urmeaza a fi dezvaluit la momentul oportun.

 

 

A treia destinatie este ceva ce voiam demult sa cuceresc, si iata cum astrele s-au aliniat si pe blogul meu. Binecuvantat esti Doamne ca mi-ai oferit acesta sansa, mie pacatoasa! Amin. Tara Soarelui Rasare cum mai este intitulata Japonia, era in my bucket list si ma bucur foarte mult ca s-a nimerit sa fie inclusa in acest minunat circuit, care a aparut in viata mea ca un dar de la Dumnezeu. In acelasi mod aleatoriu, voi enunta urmatoarele puncte de atractie pe care mi le-am dorit dintotdeauna sa le vizitez: Tokyo, Lacul Ashi langa muntele Fuji si Geisha.

 

 

Dupa toate cele petrecute in ultimele ore, dupa toata agitatia si nebunia pe care am provocat-o fara sa vreau, iata-ma in avion linistita, zburand deasupra norilor si scriindu-va dragilor. Scrisul ma destreseaza si ma ajuta sa ma echilibrez mental, astfel sa fiu pregatita pentru ceea ce ma asteapta.

Inainte de a incepe sa scriu pe blog, m-am informat mai mult despre ce am de vizitat, si ce as vrea sa vizitez in plus. Mi se ridica parul pe maini cand am vazut ce activitati si peisaje ma asteapta sa le mistuiesc de poze, atingeri si din priviri. Sa gust din savoarea lor. Nemaivazutul sa devina cunoscut. E atat de mare lumea. Nu ne ajunge o viata sa o descoperim. Si da….am un feeling ca totul va decurge ca in descriere. Ma ciupesc insa de doua ori inainte, ca sa fiu sigura ca nu e un vis frumos din care sa ma trezesc brusc acasa, pe patul meu, in camera cu peretii colorati datorita pozelor pe care le-am facut de-alungul calatoriilor mele, si sa vreau sa ma culc la loc, sa imi continui visul; macar sa simt trepidatiile pe care le simt acum, in momentul scrierii, deasupra tuturor.

E realitate. Asta e sigur. Sunt aici, cu privirea pe geam. Norii si soarele ma privesc si ei.  – Ce ma asteapta acolo jos, imi veti fi martori! le zic.

La ceea ce eu voi scrie, voi veti deveni martori. Asa cum norii si soarele ma vor veghea la orice pas, asa as vrea si voi sa faceti. Dar nu sa vegheati, ci sa calcati pe urmele mele. Va promit, ca mergem spre rai!

Cu capul in nori, e mai simplu!

Acest articol a fost scris in cadrul competitiei Spring Superblog 2018!