Scriu eu acum, scriu, însă viitorul nu sună bine. Vine inteligența artificială și va scrie în locul meu. Dă de pământ cu sentimentele și trage de păr experiențele unui om ca toți oamenii, cu suflet.
Ce o să se întâmple oare cu noi scriitorii? Va trebui să ne batem cu creierul unui robot plin cu toate informațiile din toate domeniile.
Nu ai cum să concurezi cu așa ceva indiferent de cât de mult o negăm la momentul actual. Ea există, și e în proces de dezvolatare. Dacă reușesc să ne fure și emoțiile noastre, trăirile, amintirile, tresăririle, reacțiile, nervozitatea, frustrările, dragostea atunci eu îmi pun stiloul pe birou, închid clapeta laptopului, sting lumina și așa va și rămâne.
Nu vreau să fac parte din scriitorii care se folosesc de AI pentru a șterne niște rânduri reci ca gheața și clare ca ceața. Vreau să îmi scriu gândurile zilei după percepția pe care mi-am creat-o în momentul acela, ca peste ani să văd o evoluție a mea ca scriitor.
Dar care viitor?
Nu o să mai comandăm cărți de la Editura NICULESCU, nu o să mai cumpărăm cărți fizice din librării, o să zburăm după fluturi acultând audiobook, precum ‘Vânătorii de zmei’, și o să citim e-book – uri scrise de AI.
Timpul de scriere și documentare a unui autor real, uman, cu suflet bun, rău, trist sau fericit, este imens față de ceea ce AI poate scoate în câteva secunde. O carte bună se scrie în 4 – 5 ani, carte la care nu participă doar autorul, ci și oameni din jurul său, oameni de știință care trebuie să îi explice cum se pornește o rachetă, muzeografi care să împărtășească istoria locurilor și clădirilor, și multe altele, mixate cu experiențe din viața reală prin care trecem cu toții.
Vor fi afectate toate domeniile în care noi oamenii activăm în momentul acesta. Deja ne ‘ajută’, cine folosește, eu nu, în corectarea și redactarea articolelor, pentru a fi ‘perfect’ totul. Sunt de acord să tindem spre perfecțiune, dar ea există pentru a ne motiva să o atingem, nu să fim perfecți.
La cât de supărată sunt eu astăzi pe AI, atât de bune prietene o să devenim odată ce o să fiu nevoită să o folosesc în viitor pentru a ține pasul cu trend – ul.
Locurile de muncă sunt în permanentă schimbare, universitățile rămân în urmă cu updatarea cursurilor, online – ul ne ia cu asalt și afacerile vor merge de la distanță.
Măsurarea spațiului și a timpului se vor întâmpla în alte condiții, respectând cu totul și cu totul alte norme; vor funcționa în ritmul algoritmilo cu strategii bine puse la punct cu actualitatea.
O fi bine sau rău, noi ne vom adapta. Eu cred în schimbări și încurajez învățatul fără întrerupere. Toată viața trebuie să învățăm dacă vrem să evoluăm. Se vorbește mult de ieșitul din zona de confort.
Zona de confort e periculoasă.
Inteligența artificială versus inteligenșa umană ies la război.
La luptă!
Acest articol reprezintă proba cu numărul 2 din cadrul competiției Superblog 2024, ediția de toamnă!
Andreea Simona Zlatan 